Sport

PATOLOGIA PROVOCATĂ DE HIPOXIA DE MARE ALTITUDINE


Introducere

Creșterea recentă a fenomenului turismului de masă a purtat din ce în ce mai multe persoane în teritorii situate la înălțimi de peste 3000 metri, unde începe convențional marea altitudine. Agențiile de turism, în special cele specializate în așa numitul turism de aventură, “off the track”, propun călătorii în zone greu accesibile, la mari înălțimi, cum sunt de exemplu Tibetul, regiuni din Nepal ca Mustang, tabăra de bază a Everestului, turul Anapurnei, ghețarul Baltoro în Pakistan, etc.

Turiștii care participă la aceste călătorii ignorează, frecvent, problemele legate de marea altitudine și adesea sunt victimele patologiei de mare altitudine. Un studiu recent făcut la Lhasa, în Tibet, constată că circa 70% din turiștii sosiți acolo sufereau în primele trei zile de maladia acută de altitudine. Paradoxal, așa zisul “aer pur” al înălțimilor nu este bine suportat de organism, deoarece rarefierea oxigenului din atmosferă ( hipoxia) provoacă o scădere a concentrației lui în sânge( hipoxemia), cu implicații fiziologice importante. Alte categorii de persoane afectate de hipoxia de mare altitudine sunt cei care trăiesc sau lucrează temporar în regiuni andine din America de sud ( Bolivia, Peru, Ecuador); deasemeni, tot mai numeroșii alpiniști care încearcă să escaladeze vârfurile din Alpi, Anzi, America de nord sau Himalaya.


Camp II  Broad Peak  6600 m Karakorum (Pakistan)
Camp II Broad Peak 6600 m Karakorum (Pakistan)

Primele informații despre maladia de mare altitudine provin din cronici chineze din secolul 1 î.e.n. (Tseen Han Shoo); o caravană trimeasă de împăratul Ching-Te probabil în Afganistan traversează regiuni la mare altitudine și descrie, foarte pitoresc, dificultățile întâmpinate pe ”Muntele Marei Dureri de Cap, Muntele Micii Dureri de Cap, Pantele Febrei, Pământul Roșu”. În anul 403 e.n. călătorul chinez Fa-Hsien descrie suferințele tovarășului lui de drum, care, în timp ce traversau un pas de munte la mare altitudine în Kashmir, începe să se simtă rău, apoi se sufocă, elimină spută cu spumă și moare; este probabil primul caz de edem pulmonar de mare altitudine descris în literatură. Chinezii au interpretat aceste semne ca un tabù impus de divinitate pentru a nu depăși frontierele țării lor.


Xenofon, în “Anabasis”, scrie despre dificultățile pe care le înfruntă traversând munții din Armenia (400 î.e.n.). Preotul iesuit Joseph de Acosta descrie simptomele pe care le prezintă în timpul unei ascensiuni în Anzii peruvieni (1590); amețeli, cefalee, dureri toracice, expectorație cu sânge.

În secolul 17 mai mulți misionari trimiși de Vatican în Tibet se lovesc de aceleași dificultăți legate de altitudine, pe care le explică fie prin prezența unor exhalații nocive provenind de la anumite plante, fie datorate aerului rarefiat. Primii care reușesc ascensiunea pe Mont Blanc (1786), doctorul Paccard și Jacques Balmat, suferă de maladia acută de altitudine cu palpitații, lipsă de aer, cefalee, greață. În 1898 doctorul Jacottet moare în timpul unei ascensiuni pe Mont Blanc la altitudinea de 4300 m; autopsia a evidențiat o masivă infiltrare de lichid în plămâni, diagnosticată de profesorul Mosso din Torino, o autoritate în fiziologia de mare altitudine, ca rezultatul unei pneumonii. În fapt era vorba de un edem pulmonar acut de mare altitudine, așa cum a fost încadrată nosologic această patologie mult mai târziu (Charles Houston 1960).


Prima descriere amănunțită a maladiei acute de altitudine a fost făcută în 1913 de T.H.Ravenhill, medicul unei companii din Chile care avea exploatări miniere la altitudini de 4300 m. Exploatarea se servea de o cale ferată care aducea la această altitudine lucrători ce trăiau la înălțimi mult mai joase. Maladia de altitudine, cunoscută în America de sud ca puna, sau soroche, se manifesta- scrie Ravenhill- la circa 8 ore după ce oamenii ajungeau la peste 4000 m. Lucrătorii se simțeau perfect când soseau cu trenul, înspre seară începeau să aibă senzație de oboseală și intoleranță la efort; în timpul nopții erau agitați, dormeau prost și se trezeau cu o cefalee severă, deobicei frontală. Erau prezente deasemeni greață și inapetență, vomitau, aveau senzație de opresiune toracică, iritabilitate, fotofobie, amețeli, scăderea capacității de efort. Ravenhill a descris deasemeni cazuri de edem pulmonar acut (numit de el puna cardiac) și de edem cerebral (puna cerebral).


Dr. Corneliu Nicolae Dimache
Via Conte Verde 68, Roma ( I )
0039.06.4468201
0039.3407934966

Informatiile apartin S.Ro.M.S - persoana contact: Dr. Mirela Vasilescu


Redactor si realizator Web -  Dr. Gabriel Panait
Copyright

Publicarea, reproducerea, modificarea, afisarea sau distribuirea materialelor (inclusiv a siglei/banner-ului) continute in website-ul MedicinaSportiva.Ro este permisa numai cu acordul scris al MedicinaSportiva.Ro.


Este permisa copierea strict pentru uzul personal al Utilizatorului, excluzand orice utilizare in scopuri publicitare, comerciale, etc - informatiile acestui site sunt puse la dispozitia Utilizatorului pentru documentare si acumulare de cunostinte, nu pentru a le prelua si comercializa.


Orice Utilizator poate include unul sau mai multe link-uri la website-ul medicinasportiva.ro - cu conditia de limitare doar la numele website-ului si a siglei/banner-ului - prin introducerea script-ului corespunzator oferit pe website; preluarea altor informatii necesita acordul MedicinaSportiva.Ro. Nu este permisa introducerea acestor link-uri pe website-uri cu continut ilegal, obscen sau ofensator sau in orice situatie in care ne este afectata reputatia.


Note

S.Ro.M.S's web section is freely created and hosted on www.medicinasportiva.ro  -  according to Terms & Conditions


Sectiunea Societatii Romane de Medicina Sportiva este gazduita si administrata GRATUIT pe www.medicinasportiva.ro -  a se vedea Termeni si Conditii MedicinaSportiva.Ro


Back ↑ top