Prima observație clinică a acestei maladii a fost făcută în Peru de Carlos Monge, care descrie un caz de policitemie la un pacient din Cerro de Pasco, 4300 m. Ulterior el a găsit multe cazuri de pacienți provenind din regiunile andine de mare altitudine, toți prezentând o poliglobulie și manifestări clinice similare, care au fost denumite maladia cronică de altitudine, sau maladia lui Monge. Înafara Americii de sud au fost găsite cazuri de maladia Monge în Colorado (USA), în orașul miner Leadville, 3100 m. Nu au fost descrise cazuri în Himalaya și în Tibet.
Pacienții suferă de tulburări neuropsihice ca amețeli, cefalee, somnolență, oboseală, dificultăți de concentrare; uneori pot apare iritabilitate, depresiune, halucinații. Dispnea nu este prezentă, dar pacienții nu pot face eforturi fizice. Caracteristic, tulburările dispar când bolnavul coboară la nivelul mării, dar revin când se întoarce la altitudine. Pacienții sunt cianotici, cu buze aproape negre, conjunctive oculare congestionate. Hemograma arată un număr crescut de eritrocite, cu un hematocrit care poate ajunge la 80%, și valori mari de hemoglobină, între 19 și 28 g/dl. Hemogazanaliza arată, în comparație cu populația sănătoasă la aceași altitudine, un PaCO2 mai crescut, și valori mai scăzute de PaO2 și de SaO2. Testele de funcționalitate respiratorie indică coexistența unei maladii pulmonare cronice. Hematocritul crescut provoacă o mare vâscozitate sanguină, cu hipertensiune arterială sistemică și hipertensiune pulmonară importantă care duce la hipertrofie ventriculară dreaptă, la îngroșarea arterelor pulmonare periferice și la cor pulmonale. Vâscozitatea crescută face să scadă debitul sanguin cerebral ; aceasta, împreună cu o scădere a saturației de oxigen în sânge provoacă hipoxie cerebrală.
Tratamentul consistă în coborârea la nivelul mării. Pentru cei care nu vor sau nu pot să plece din regiunea andină înaltă, venesecția poate ameliora mult situația clinică. Venesecția are un efect nu numai asupra hematocritului, dar ameliorează și simptomatologia neuropsihică, îmbunătățește schimburile gazoase pulmonare și prestația la efort în altitudine.
Un aspect puțin abordat în literatura medicinii de mare altitudine este acela al infecțiilor care survin în timpul sejurului și expedițiilor în munții înalți. Hipoxemia provoacă o creștere a producției unor factori inflamatori, de ex. leukotrieni, care pot crea un teren fertil pentru virusuri și bacterii; de multe ori acestea sunt specii diferite de acelea din țările de proveniență ale alpiniștilor, care astfel sunt lipsiți de o protecție imunitară specifică. În plus, factorii ambientali proprii marilor altitudini: frigul, mari variații de temperatură, apa poluată, pot favoriza apariția infecțiilor și evoluția lor defavorabilă, înrăutățită și de higiena precară, de oboseală și de deshidratare. Din experiența proprie am observat evoluția nefavorabilă, severă, a unor infecții care, la nivelul mării, sunt relativ ușor tratabile și se vindecă fără complicații. Iată câteva cazuri clinice.
Un alpinist spaniol sosit de două zile în tabăra de bază K2, 5400 m, face febră 40°, tuse seacă persistentă cu dispnee. Medicul echipei diagnostichează o pneumonie și începe un tratament antibiotic, care însă nu modifică starea clinică; succesiv apare diaree, stare confuzională, febră persistentă. După 5 zile de tratament starea generală se înrăutățește; conducătorul echipei reușește, prin telefonul satelitar, să contacteze ambasada spaniolă din Kathmandu care intervine pe lângă autoritățile nepaleze și obține un helicopter militar pentru evacuarea bolnavului. La spitalul din Kathmandu se diagnostichează o pneumonie cu Legionella; o infecție probabil contractată la Skardu, cu apă infectată, înainte de plecarea spre ghețarul Baltoro. După o zi de tratament cu macrolizi ( Aztreonam) starea clinică a început să se îmbunătățească rapid.
Coechipierul meu Mario, a doua zi după ce bea apă la Askole din puțul aflat în centrul satului, are diaree frecventă și stare subfebrilă. Îi dau Ciprofloxacină oral, 1 gram/ zi, și după 4 zile de terapie simptomatologia dispare. După două săptămâni, în timp ce eram cu Mario în tabăra II, 6500 m din Broad Peak, un vârf de 8100 m, acesta se simte brusc foarte rău, începe să aibe diaree cu scaune lichide abundente, febră, astenie extremă. Gândindu-mă la o recădere de infecție cu Salmonela, am început să-i fac injecții de Rocefin ( Ceftriaxone) 1 gr/zi., 2 litri perfuzii cu ser fiziologic și soluție de glucoză 5% , oxigen 2 l/min, intermitent. Vremea proastă cu ninsoare abundentă ne-a blocat 2 zile în cort. A treia zi au venit de la tabăra III coechipierii noștri, cu care am coborât până la tabăra de bază. Mario era într-o stare de epuizare totală, coborârea a fost un calvar. Am continuat tratamentul în tabăra de bază, dar, deși diarea era mult mai redusă, starea generală nu se ameliora; Mario nu avea forțe să facă mai mult de câțiva pași, deci era imposibil să facă trekkingul de întoarcere, cel puțin 7 zile de mers pe ghețar. Prin intermediul spaniolilor, cu care între timp stabilisem o relație de prietenie, am reușit să obținem un helicopter militar pakistanez care l-a transportat pe Mario la spitalul din Skardu. Mai târziu, când ne-am întâlnit în Italia, Mario mi-a spus că imediat ce a ajuns la Skardu s-a simțit mult mai bine, a recuperat forțele și a început să mănânce mai bine. O serie de examene făcute în Italia au evidențiat sechelele infecției cu Salmonella. Evident, hipoxia de altitudine a fost un factor de scădere a capacității imunitare, coborârea la altitudine joasă a ameliorat aproape instantaneu cadrul clinic.
Eu am avut în cursul unei expediții o infecție a căilor respiratorii superioare, care la altitudini de peste 6000 m a provocat o sinuzită fronto-maxilară și o rino-faringită purulentă care nu s-a vindecat, în pofida unui tratament antibiotic de cefalosporine injectabile, decât după ce am coborât sub 3000 m.
În concluzie, hipoxia de mare altitudine reduce capacitatea imunitară a organismului și poate compromite rapid și grav situația clinică în caz de infecții. Cum am văzut mai sus, o infecție a căilor respiratorii superioare poate evolua spre un edem pulmonar, cu sfârșit letal.
Publicarea, reproducerea, modificarea, afisarea sau distribuirea materialelor (inclusiv a siglei/banner-ului) continute in website-ul MedicinaSportiva.Ro este permisa numai cu acordul scris al MedicinaSportiva.Ro.
Este permisa copierea strict pentru uzul personal al Utilizatorului, excluzand orice utilizare in scopuri publicitare, comerciale, etc - informatiile acestui site sunt puse la dispozitia Utilizatorului pentru documentare si acumulare de cunostinte, nu pentru a le prelua si comercializa.
Orice Utilizator poate include unul sau mai multe link-uri la website-ul medicinasportiva.ro - cu conditia de limitare doar la numele website-ului si a siglei/banner-ului - prin introducerea script-ului corespunzator oferit pe website; preluarea altor informatii necesita acordul MedicinaSportiva.Ro. Nu este permisa introducerea acestor link-uri pe website-uri cu continut ilegal, obscen sau ofensator sau in orice situatie in care ne este afectata reputatia.
S.Ro.M.S's web section is freely created and hosted on www.medicinasportiva.ro - according to Terms & Conditions
Sectiunea Societatii Romane de Medicina Sportiva este gazduita si administrata GRATUIT pe www.medicinasportiva.ro - a se vedea Termeni si Conditii MedicinaSportiva.Ro