PATOLOGIA PROVOCATĂ DE HIPOXIA DE MARE ALTITUDINE

4- Maladia tromboembolică de altitudine

Este cunoscut riscul de tromboembolie la persoanele care urcă la mari altitudini. În literatură au fost descrise numeroase cazuri de embolii pulmonare, de tromboze ale membrelor inferioare, ale vaselor cerebrale, uneori cu evoluție letală.

Fiziopatologia acestor tulburări nu este încă lămurită, există mai multe ipoteze. În hipoxia cronică de mare altitudine, la începutul sejurului, a fost observată o creștere a numărului trombocitelor cu hiperagregație, o creștere a factorului VIII, ca și a factorilor I,II,X și XII. Aceste modificări tind să revină la normal spre sfârșitul expunerii la altitudine. Un rol important în tulburările de coagulare la altitudine îl joacă celulele endoteliale vasculare, care produc prostacicline, tPA, trombomoduline, factorul Willebrand, factorul VIII etc. Acești factori sunt alterați , mai ales în cazurile de MAM. Dacă sejurul la mare altitudine este prelungit, poliglobulia asociată cu deshidratarea cronică face să crească riscul trombogenic. Când hemoglobina depășește 18 gr/dl și hematocritul este peste 50%, acest risc este foarte mare. Alpiniștii care rămân mult timp la altitudini de peste 6000 au o hemoglobină între 17 g/dl și 22 g/dl, au o vâscozitate crescută a sângelui provocată de deshidratare și reducerea cantității de lichide băute, sunt expuși la frig și la condiții de dormit sau stat în cort în poziții foarte incomode; toți aceștia sunt factori care favorizează tromboemboliile.

Studii indiene pe o cazuistică foarte extinsă de persoane care au stat la peste 4000 m timp de o săptămână până la 19 luni au arătat că riscul de tromboză vasculară la aceștia este de 30 de ori mai mare decât al rezidenților la nivelul mării. Cele mai frecvente erau trombozele venoase la nivelul membrelor inferioare. Embolia pulmonară poate face parte din cadrul unei MAM, EPA sau ECA, în care caz este greu de diagnosticat clinic.

Tratamentul maladiei tromboembolice.

Se folosesc heparinele cu greutate moleculară mică, subcutan, 1 sau 2 injecții zilnic. Sunt utili ciorapii elastici. Prevenția trombozelor se face prin eliminarea factorilor de risc; deshidratare, hipotermie, haine strâmte care împiedică circulația sanguină în membrele inferioare, inactivitatea și poziția incomodă în corturi prea mici. Femeile ar trebui să întrerupă terapia estro-progestinică, care este trombogenică.

Camp II Everest 6500 m Nepal

5- Tulburări neurologice de altitudine.

Accidentele vasculare cerebrale sunt mai frecvente la altitudine decât la nivelul mării, indicând un rol al hipoxiei în această patologie. Pot fi afectați tineri fără antecedente patologice sau probleme de coagulare; studii indiene pe militari între 22 și 48 de ani expuși la altitudini de peste 4700 m pentru o perioadă de circa 10 luni au găsit 22 accidente ischemice( infarcte masive, infarcte multiple), 2 hemoragii cerebro-meningiene, 4 atacuri ischemice tranzitorii, 2 tromboze venoase cerebrale. Este greu de delimitat rolul hipoxiei în aceste cazuri, dar se poate suspecta o alterare a factorilor de coagulare.

Semnele clinice depind de localizarea și extensia trombozei, de prezența unei hipertensiuni intracraniane, de existența frecventă a trombozelor multifocale. Simptomele sunt cefalee, cu sau fără hipertensiune endocranică, deficite focale senzoriale sau motorii, convulsii, edem papilar, tulburări de cunoștință mergând până la comă. Deasemeni pot apărea afazie, leziuni ale nervilor cranieni, ataxie.

Tabloul clinic se poate instala rapid sau mai lent, în câteva zile sau săptămâni, și poate fi confundat cu un edem cerebral de altitudine. Dacă tulburările apar sau persistă după coborârea la altitudini inferioare, trebuie luat în considerație diagnosticul de maladie trombo-embolică cerebrală.

Terapia este aceea a hipertensiunii endocranice; anticoagulantele pot fi indicate, dar controlul coagulării este foarte dificil în condițiile unei expediții la altitudine. Trebuie în special făcută prevenția; evitarea hemoconcen-trației printr-o bună hidratare și evitarea de sejur prelungit la mari altitudini; prevenirea și tratarea edemului cerebral de altitudine; evitarea contraceptivelor orale.

Atacul ischemic transitoriu ( AIT) este descris în numeroase cazuri de observații clinice la altitudine. AIT este o tulburare neurologică caracterizată prin pierderea focală a unei funcții cerebrale sau oculare, de origine ischemică, care apare brusc și regresează sau dispare în 24 ore. AIT sunt clasificate în carotidiene ( cecitate monoculară tranzitorie,viziune neclară, hemipareză tranzitorie, tulburări di limbaj de tip afazic) și vertebro-bazilare (tulburări motorii și/sau senzitive ale membrelor sau feței, hemianopsie laterală omonimă, ataxie cerebeloasă, tulburări de echilibru, diplopie, dizartrie, pierdere scurtă a cunoștinței). Unii autori explică AIT printr-o vazoconstricție hipocapnică; au fost găsite valori mari de CO2 în aerul expirat, și simptomele au dispărut odată cu administrarea de oxigen amestecat cu 5% CO2. Tratamentul este aspirina 300 mg/ zi, hidratarea și eventual coborâre la altitudini joase.

Alte tulburări neurologice la altitudine sunt; migrena cu manifestări focale (afazie tranzitorie, scotoame, parestezii, paralizii, agrafie), paralizii ale nervilor cranieni ( nerv oculomotor extern cu strabism intern, nerv facial cu paralizie facială, etc), amnezie globală tranzitorie, delir acut și halucinații ( senzația de levitație, de dedublare, de prezența unei persoane imaginare, etc), retinopatie de altitudine cu hemoragii.

Etiologia acestor tulburări nu este bine cunoscută. Unul din mecanismele cele mai invocate, așa cum am văzut, este vazoconstricția hipocapnică provocată de hiperventilație, care determină o hipoperfuzie asociată cu hipoxie cerebrală a unor zone cerebrale sensibile. Accidentele tromboembolice pot fi deasemenea cauza tulburărilor neurologice. Vazoconstricția și hipoperfuzia pot provoca o depresiune corticală extinsă, care ar sta la baza unor manifestări neurologice tranzitorii ca halucinații, afazie, deficit motoriu, amnezie etc). La acestea se asociază factorii favorizanți legați de altitudine; hipoxie, poliglobulie, deshidratare, frig.

PATOLOGIA PROVOCATĂ DE HIPOXIA DE MARE ALTITUDINE

→ INTRODUCERE

→ HIPOXIA si raspunsurile fizilogice la hipoxie

→ Maladia acută de munte (MAM) - Maladie acută benignă de munte (MAM benignă)

→ Maladia acută de munte (MAM) - Edem pulmonar de altitudine (EPA)

→ Maladia acută de munte (MAM) - Edem cerebral de altitudine (ECA)

→ Maladia acută de munte (MAM) - Maladia tromboembolică de altitudine & Tulburări neurologice de altitudine ←

→ Maladia cronică de munte (maladia lui Monge), Infectiile la mare altitudine, Bibliografie

Informatiile apartin S.Ro.M.S - persoana contact: Dr. Mirela Vasilescu

Publicarea, reproducerea, modificarea, afisarea sau distribuirea materialelor (inclusiv a siglei/banner-ului) continute in website-ul MedicinaSportiva.Ro este permisa numai cu acordul scris al MedicinaSportiva.Ro.

Este permisa copierea strict pentru uzul personal al Utilizatorului, excluzand orice utilizare in scopuri publicitare, comerciale, etc - informatiile acestui site sunt puse la dispozitia Utilizatorului pentru documentare si acumulare de cunostinte, nu pentru a le prelua si comercializa.

Orice Utilizator poate include unul sau mai multe link-uri la website-ul medicinasportiva.ro - cu conditia de limitare doar la numele website-ului si a siglei/banner-ului - prin introducerea script-ului corespunzator oferit pe website; preluarea altor informatii necesita acordul MedicinaSportiva.Ro. Nu este permisa introducerea acestor link-uri pe website-uri cu continut ilegal, obscen sau ofensator sau in orice situatie in care ne este afectata reputatia.

S.Ro.M.S's web section is freely created and hosted on www.medicinasportiva.ro  -  according to Terms & Conditions

Sectiunea Societatii Romane de Medicina Sportiva este gazduita si administrata GRATUIT pe www.medicinasportiva.ro -  a se vedea Termeni si Conditii MedicinaSportiva.Ro