Selectia
sau “
identificarea
talentelor” este un proces organizat si
repetat de depistare
timpurie a disponibilitatii innascute pentru practicarea si
specializarea ulterioara intr-o disciplina sau proba
sportiva. Pentru fiecare proba sportiva s-a descris un “model
ideal al performer-ului”. Acesta se numeste “biotip
constitutional” si este caracterizat de anumite calitati
motrice, fizice si comportamentale specifice. Selectia utilizeaza un
sistem complex de criterii pentru identificarea subiectilor care se
apropie cel mai mult de acest model ideal.
Selectia
medico-sportiva foloseste criterii si indici
medico-sportivi pentru
alegerea celor mai talentati si mai apti subiecti care, in urma unui
program de antrenament stiintific sa obtina maximum de performanta.
Criteriile
utilizate in selectia medico-sportiva sunt:1.
criteriul
sanogenetic (
starea de sanatate).
Este un criteriu esential in selectie, doar un organism perfect sanatos
avand sanse reale de obtinere a performantei sportive. Performanta
sportiva presupunerea atingerea si chiar depasirea limitelor
fiziologice ale organismului. Participarea la sedinte zilnice de
antrenament si la competitii reprezinta un stres fizic si psihic
important caruia sportivul ii poate face fata doar daca are o stare de
sanatate foarte buna. Boala reprezinta un stres suplimentar care
impiedica performanta sportiva.
2.
criteriul
genetic. Consta in identificarea sexului genetic al
sportivului, sexul genetic nefiind obligatoriu si cel somatic. Sexul
genetic este determinat de prezenta sau absenta cromozomului Y in
perechea de cromozomi sexuali astfel: embrionul a carui pereche de
cromozomi sexuali este XX este femnin, embrionul masculin fiind
caracterizat de perechea XY. Teoretic, prezenta cromozomului Y face ca
din creasta sexuala a embrionului sa se secrete testosteron catre
sfarsitul primului trimestru al vietii intrauterine care va detemina
masculinizarea somatica a embrionului. Daca din diferite motive aceasta
secretie testosteronica nu se produce, embrionul respectiv, desi
masculin din punct de vedere genetic, se va dezvolta catre genul
feminin (de unde si expresia” femeia este regula, barbatul
este exceptia”!!!). Desi ca aspect un organism poate sa
prezinte toate aspectele sexuale feminine, atat pe cele principale cat
si pe cele secundare, el poate fi din punct de vedere genetic masculin,
cu repercusiuni asupra calitatilor fizice ale persoanei respective.
Testul Barr identifica sexul genetic al sportivului.
3.
criteriul
somatic. Antropometria sportiva urmareste masurarea
anumitor segmente ale organismului (diametre, perimetre,
statura, inaltime etc). Indicii furnizati de antropometria sportiva
sunt deosebit de importanti pentru selectia acelor organisme care se
suprapun cel mai bine peste biotipul constitutional ideal al
performer-ului in ramura sportiva respectiva. De exemplu, un halterofil
este avantajat de un centru de greutate situat cat mai jos deoarece ii
permite o stabilitate crescuta motiv pentru care, in aceasta proba
sportiva vor fi alesi sportivii care au membrele inferioare scurte.
Membrele superioare scurte permit o “cursa” mai
scurta de ridicare a halterei pe cand membrele superioare lungi sunt
preferate in sporturi ca inotul, tenisul de camp, polo etc. Inaltimea
este un criteriu extrem de important in anumite sporturi (baschet,
volei) iar greutatea reprezinta in box baza impartirii in categorii
competitionale. Chiar in cadrul aceluiasi sport, diferitele pozitii pe
teren necesita caracteristici somatice specifice: pivotul la baschet
poate avea o statura mai mica, portarul din fotbal este bine sa fie cat
mai inalt etc.
4.
criteriul functional
si al
capacitatii de efort. Tipul de
efort implicat este diferit in functie de fiecare sport in parte.
Astfel, caracteristici biomotrice de tipul fortei, vitezei, exploziei
se bazeaza pe eforturi de tip anaerob pe cand anduranta este sustinuta
de mecanisme aerobe. Cele doua tipuri de efort depind de compozitia
fibrelor musculare: fibrele albe sunt specializate pentru eforturi
anaerobe pe cand cele rosii, denumite si fibre lente, sunt mult mai
bine echipate cu enzimele carateristice metabolismului aerob. Proportia
acestor fibre poate fi modificata prin antrenament dar are in mare
parte determinanta genetica. Pentru probele de fond si semifond vor fi
selectionati sportivi cu o buna capacitate aeroba de efort dar vom
prefera proportii crescute de fibre musculare rapide si capacitate
anaeroba buna pentru sprinteuri, aruncatori, saritori etc.
5.
criteriul
neuro-psihic. Criteriul neuro-psihic este din ce in ce
mai atent folosit in zilele noastre in procesul de selectie. Se cunosc
multe cazuri in care succesul unui sportiv nu s-a bazat pe calitati
fizice exceptionale ci pe o componenta psihica si motivationala
deosebita. Capacitatea de concentrare, rezistenta la stress si la
monotonie, atentia distributiva etc sunt cativa dintre indicatorii
psihologici investigati pentru selectia sportiva. Foarte importante
pentru toate grupele de sporturi, abilitatile psihologice sunt
esentiale pentru obtinerea performantei in anumite probe sportive
(auto, moto, pilotii de la bob, tir etc) Identificarea, cuantificarea
si implementarea atributelor psihologice in decizia selectionarii au un
impact deosebit asupra obtinerii succesului in sport.
6.criteriul
biochimic. Anumiti parametrii biochimici favorizeaza performanta
sportiva. Amintim aici doar hemoglobina saguina, un factor de crestere
al capacitatii aerobe de efort sau efectele anabolice proteice ale
hormonului somatotrop hipofizar.
Procesul
de selectie se desfasoara in etape care utilizeaza doar o parte dintre
criteriile enumerate. Astfel,
selectia primara,
care are loc in copilarie, urmareste numai criteriul sanogenetic, pe
cel somatic si pe cel genetic. Organismele copiilor sunt in continua
transformare motiv pentru care identificarea talentelor la aceasta
varsta nu reprezinta o garantie a succesului deoarece sunt prea multe
variabile asociate cu cresterea si maturizarea. Este in
schimb posibila elaborarea unei “prognoze de
crestere” care, pe baza inaltimii actuale ale copilului dar
si a caracteristicilor ereditare ale parintilor poate prognoza cu o
marja de eroare acceptabila, inaltimea maxima la care poate ajunge la
maturitate copilul respectiv. Remarcam insa ca si in acest caz exista
factori care pot interveni asupra cartilajelor de crestere si care pot
modifica astfel prognoza de crestere: sexualizarea precoce, stresul
psihologic, alimentatie incorecta, exercitiile cu incarcatura.
Capacitatea de efort este dependenta de echipamentul enzimatic al
fibrelor musculare care se maturizeaza dupa varsta de 15 ani, motiv
pentru care investigarea capacitatii de efort la copii nu se justifica.
Se prefera teste functionale de tipul probei Ruffier, probei Schellong
etc.
Selectia secundara
se aplica celor care au practicat deja sportul de cativa ani si
reprezinta cea mai importanta etapa a procesului de selectie. Scopul
sau este identificarea “micromodelului biologic”
specific probei sportive respective. Este adevarata selectie pentru
performanta si din acest motiv trebuie sa fie drastica si sa cuprinda
toate criteriile de selectie enumerate. Implicarea in sportul de
performanta este o optiune cu consecinte deosebite asupra vietii
sportivului respectiv. Chiar si din punct de vedere financiar, selectia
secundara poate scuti statul sau pe sportiv de la o investitie
neprofitabila pe termen lung. Din aceste considerente o toleranta prea
mare in acest moment nu poate fi decat nociva. Desigur, exista calitati
imposibil de cuantificat (ceea ce numim “talent”)
care pot compensa mici incalcari ale standardelor de selectie dar
sportivul trebuie constientizat despre riscul pe care si-l
asuma. In cazurile in care sportivul isi doreste o cariera in
sport dar calitatile sale nu il califica pentru sportul practicat, i se
vor recomanda alte sporturi cu cerinte mai apropiate de cele pe care le
poseda (reorientarea medico-sportiva).
Selectia
tertiara se aplica in general echipelor
nationale si olimpice si urmareste “macromodelul
biologic”. In principiu, performanta obtinuta deja pana la
acel moment il califica pe sportiv. In cazul competitiilor desfasurate
in conditii deosebite de mediu este de preferat cooptarea sportivului
cu o biologie mai buna celui cu performante ceva mai bune dar cu
sechele posttraumatice sau alte probleme.
Succesul sau esecul
procesului de identificare a talentelor depinde de capacitatea de a
cuantifica si a suprapune calitatile sportivului peste
cerintele sportului respectiv.
