În condiţiile în care sănătatea este văzută nu doar ca o situaţie caracterizată prin absenţa  bolii, ci ca un concept pozitiv, ce cuprinde starea de bine din punct de vedere fizic, social şi emoţional (42), importanţa activitaţii fizice pentru sănătate este deja clar stabilită şi destul de bine cunoscută. Şi totuşi, în ciuda acestei realităţi, ponderea sedentarilor este în continuă creştere la toate categoriile de vârstă şi – ceea ce este deosebit de îngrijorător – mai ales la tânăra generaţie (vezi cap. 3)

  Cercetătorii şi medicii, ba chiar şi nespecialiştii, cunosc de ani buni că practicarea activităţii fizice cu regularitate, conduce la substanţiale şi durabile beneficii în planul sănătăţii. La modul cel mai general vorbind, este fără tăgadă dovedit că activitatea fizică influenţează în sens favorabil mortalitatea de orice cauză şi sănătatea mintală, şi reduce incidenţa şi gravitatea unor boli şi stări patologice, cum ar fi: bolile cardiovasculare, cancerul, diabetul de tip II, osteoartritele, osteoporoza şi obezitatea. Per total însă, pe lângă aceste beneficii punctuale şi de natură în principal somatică, activitatea fizică prestată cu regularitate şi după anumite reguli, face ca individul să acceadă la o calitate superioară (optimă) a vieţii (4 – 16, 38 – 40, 42, 47), iar în cazul bătrânilor ajută, de o manieră semnificativă, ca ei să-şi prelungească viaţa activă, asigurându-le independenţa faţă de alte persoane. Ceea ce este foarte important şi benefic nu numai în plan individual, ci şi în plan familial şi social (17, 48)

2.Pericolele inactivităţii fizice şi costurile pe care ea le generează