Berea ingrasa. Da sau Nu?

Compozitia berii.

Berea contine 90 % apa, malt, hamei, zahar si drojdie.
Sa le luam pe rand.
• Apa :Mai mult de 90% din bere este apa.De aceea nu este de mirare ca fabricile producatoare de bere pun pe locul intai in cerinte ca apa utilizata in procesul de fabricare sa fie de inalta calitate. Apa este importanta deoarece contine diverse saruri si minerale iar cantitatea si calitatea lor afecteaza gustul final al berii.
• Malţ. Malţul este obtinut prin fermentarea cerealelor folosite la prepararea berii.In general cel mai utilizat este orzul, uneori se foloseste ovazul si ocazional grau sau alac. Materiile prime inferioare ca si calitate din care se obtine de asemenea malt sunt porumbul si orezul.Spre exemplu sake-ul japonez este clasificat ca bere, pentru ca se obtine prin fermentarea orezului. Maltificarea se realizeaza prin punerea in apa ã granelor, apoi sunt lasate sa germineze, sunt uscate si astfel se obtine zaharul fermentabil. Cel mai important dupa cum spuneam ese maltul obtinut din orz, cel din grau poate fi si el utilizat avand o inalta calitate.. Graul poate fi utilizat la producerea de bere si nemaltificat si se obtin berile din grau asa numitele beri albe
• Zahăr. Zaharul se adauga – la anumite tipuri de bere -in plus alaturi de apa si malt de cereale pentru a ajuta la fermentare. Este o componenta inconstanta pentru bere.
• Hamei. Hameiul este un conservant natural si da berii o aroma specifica. Florile de hamei contin lupulina o substanta rasinoasa care da aceasta aroma tipica berii- amara. Hameiul mai contine si substante care fac ca berea sa aiba perioada de conservare mai mare. Cu cat hameiul folosit este mai tanar cu atat berea este mai amara. Berea alba face exceptie pentru ca este suficient de amara ca sa mai necesite adaugarea de hamei. Hameiul contine si fitoestrogeni, cu rol important in valorile nutritive ale berii.
• Drojdia. Drojdia este necesară în procesul de conversie a zaharurilor fermentabile în alcool şi dioxid de carbon. Înainte de proces, apa şi malţul sunt fierte împreună, iar dupa racire se adauga drojdia.Cele mai multe fabrici de bere au propriile lor culturi de drojdie. Exista doua tipuri de drojdie folosite in functie de comportamentul lor in procesul de fermentatie si anume: drojdia de baza si drojdia de varf. Drojdia de varf fermenteaza intre 10 si 20 si sta la suprafata mixturii de bere si fermenti de grade, in timp ce drojdia de baza fermenteaza la 5 -10 grade si se lasa la fundul berii.

Dr Alin Nicolae Popescu - http://dralinpopescu.ro