Monitorizarea
frecventei
cardiace si bazele fiziologice ale utilizarii acesteia, in dozarea
intensitatii efortului fizic
Adresez
calde multumiri profesoarei Colov Rozalia din Lugoj-Timis, pentru
toate sfaturile bune pe care mi le-a dat.
Tema
acestui articol a fost sa analizeze relatia dintre dinamica
frecventei cardiace (FC) si a nivelului maxim de consum al oxigenului
(VO2max), precum si posibilitatea folosirii FC
in dozarea
intensitatii, in timpul eforturilor fizice.
Inainte,
la inceputul si in timpul efortului fizic, ca raspuns la intensitatea
si durata acestuia, in organismul uman se produc o serie de adaptari
menite sa asigure in cel mai scurt timp energia necesara. Aceste
adaptari constau in marirea debitului cardiac (DC) pe seama cresterii
FC si volumului de sange pompat in artera aorta in timpul unei
sistole ventriculare, volum sistolic ventricular (VSV) si a
circulatiei sangelui in muschii angajati in efort. Aceasta face
posibila cresterea
consumului de
oxigen
(VO2).
In eforturile submaximale, s-a constat ca ponderea productiei aerobe
a energiei creste cu timpul, in conditiile mentinerii constante a
acesteia. Relatia dintre FC si VO2max nu este
liniara in
eforturile de intensitate scazuta. Ea tinde sa se liniarizeze odata
cu cresterea intensitatii acestora. O explicatie in aceasta privinta
poate fi cresterea VSV.
O
expresie des folosita in sportul de performanta, inaintea unei
competitii este ca, “incalzirea incepe din
vestiar”. Ca
este mult adevar in asta o dovedesc si adaptarile care incep sa se
produca in sistemul cardiovascular (SCV) in perioada imediat
premergatoare unui efort fizic. Aceste adaptari constau in principal
in diminuarea controlului exercitat de sistemul nervos parasimpatic
asupra activitatii inimii si cresterea influentelor sistemului nervos
simpatic (18), care asa cum este stiut, mareste FC si nivelul de
contractie a miocardului, determinand astfel cresterea DC. La
inceputul si pe durata efortului, controlul exercitat asupra
activitatii SCV este rezultatul impulsurilor aferente care vin din
muschi, tendoane, articulatii, dar si baroreceptorii si
chemoreceptorii situati in vasele de sange. Reglarea activitatii SCV
este dincolo de tema acestui articol.
Prin
urmare
acest raspuns rapid, reprezentat de cresterea
DC inainte si in timpul efortului fizic, constituie primul motiv
pentru folosirea monitorizarii FC in determinarea si dozarea
intensitatii efortului.
Mai
mult, asa cum se va vedea in continuare, adaptarile care au loc in
cadrul SCV in timpul efortului sunt determinate de intensitatea
acestuia.
In
figura 1, se pot observa modificarile care au loc in FC atat inainte,
la inceputul, cat si in timpul efortului fizic, in exemplu din figura
1, fiind vorba de alergatori de viteza pe distanta de 60, 200 si 400
de metri.
Relatia
dintre frecventa cardiaca si VO2
In
concordanta cu principiul fiziologului german Adolf Fick, VO
2
poate fi obtinut prin inmultirea DC cu extractia de O
2.
Extractia de O
2 reprezinta diferenta dintre
continutul in
O
2 al sangelui arterial si venos. DC este dat de
produsul
dintre VSV si FC. Prin urmare, monitorizarea FC in timpul efortului
poate furniza informatii despre dinamica VO
2.

Fig1.
Anticiparea efortului (r, repaus – zona intunecata) determina
deja
cresterea FC. In figura este prezentata dinamica FC pentru
alergatorii de viteza pe 60, 200 si respectiv 400 de metri (17).
Factorii
care influenteaza consumul de oxigen in timpul efortului
Motivul
pentru care au loc aceste schimbari in homeostazia SCV in
timpul efortului fizic este acela ca, undeva in organism „a
aparut”
o noua zona care are nevoie de O2 si energie.
Acea zona
este reprezentata de grupele musculare angajate in efort. In stare de
repaus, efectul constrictor exercitat de sistemul nervos vegetativ
asupra vaselor de sange prin intermediul catecolaminelor
noradrenalina si mai putin adrenalina, predomina.
In
timpul efortului fizic insa, acest efect este diminuat de factorii
locali a caror pondere in controlul circulatiei sangelui creste
extrem de mult, diminuand aproape in intregime efectul
vasoconstrictor al catecolaminelor.
FC
si VSV
Asadar,
efortul fizic determina
cresterea DC. Este important de mentionat ca intensitatea si durata
efortului precum si gradul de dezvoltare a capacitatii de efort a
individului, determina ponderea modificarilor care au loc in
componentele DC. In eforturile intense si de scurta durata, creste
atat FC cat si VSV. S-a putut estima ca, in eforturi cu o intesitate
egala cu consumul maxim de oxigen (VO2max),
nivelul
circulatiei sangelui in muschi a fost responsabil pentru 80 –
85 %
din DC (20). Dincolo de o intensitate
a efortului de 60-70 % VO2max, VSV scade (2),
atinge un
platou (8), sau creste (11). Aceste variatii in VSV insa, au fost
observate in diferite conditii cum ar fi: subiecti in varsta Fleg et
al (1994), eforturi submaximale si maximale, precum si subiecti care
erau atleti de performanta, studiul lui Gledhill et al (1994). Daca
evolutia VSV s-a vazut ca poate varia in functie de conditiile mai
sus prezentate, FC in timpul efortului fizic creste progresiv (Fig.
2). O explicatie plauzibila in aceasta situatie ar fi cresterea
circulatiei la nivelul pielii pentru favorizarea procesului de
transpiratie dar si de racire a sangelui. Fritzsche et al (1999), au
constat in studiul lor ca de fapt scaderea volumului de sange, mai
precis a plasmei din sange, datorita transpiratiei, duce la reducerea
VSV si prin urmare, in compensatie, pentru a mentine tensiunea
arteriala in limite constante, FC creste (7). Ei nu au constatat nici
o schimbare in circulatia sangelui la nivelul pielii prin blocarea
cresterii FC datorita administrarii in doze mici de atenolol,
care blocheaza receptorul de andrenalina β1.
Este totusi
interesant de observat ca in paralel circulatia periferica, care
odata cu inceperea efortului fizic prezinta o tendinta de crestere,
scade apoi in intensitate, pentru a se devia astfel o cat mai mare
cantitate de sange catre muschii angrenati in activitate si respectiv
catre circulatia centrala, reprezentata de inima, artere si vene.

Fig
2. In aceasta figura se poate observa foarte bine amplitudinea
schimbarilor in parametrii functionali ai inimii, ca raspuns la
diferite intensitati ale efortului (■) VSV, (●) FC(4). Se poate
observa ca, dupa o initiala si mai rapida crestere, VSV scade, in
timp ce FC creste progresiv in paralel cu intensitatea efortului.
Extractia
oxigenului (a-v Odif)
Exista
doi mari parametrii care conditioneaza marimea a-v Odif
si
anume, cantitatea de O2 transportata
de sange si nevoia de consum existenta in muschii angajati in efort.
Oxigenul arterial variaza putin in comparatie cu nivelul acestuia din
starea de repaus de 20ml dl-1, chiar in cadrul
unei
variatii mari ale intensitatii efortului. Cine da insa valorea a-vdif
este continutul de O2 din sangele venos, care
este undeva
pe la 12-15 ml dl-1 in stare de repaus si scade
in timpul
efortului de maxima intensitate pana la 2-4 ml dl-1 (18).
Din
momentul in care O2 ajunge la nivelul muschilor
anagrenati
in efort, corespondentul hemoglobinei din sange, mioglobina,
continutul mitocondrial si aparatul enzimatic aerob al
muschilor vor conditiona mai departe a-v Odif,
bineanteles
dinamica activitatii acestora fiind determinata de intensitatea
efortului. In figura 3. poate fi observata evolutia a-vdif
la diferite nivele ale VO2. Pentru
a detalia ideea prezentata mai sus trebuie precizat ca marimea
recrutarii si tipul fibrelor musculare angajate in sustinerea
efortului fizic, influenteaza in mod categoric cererea
de
oxigen. Desi aceasta idee poate fi argumentata de cineva prin faptul
ca intensitatea efortului determina modul de recrutare al fibrelor
musculare, este important de retinut faptul ca in interiorul
muschilor gradul de capilarizare este mai mare in jurul fibrelor
oxidative, de tipul I si ca fibrele de tipul II sunt mai putin
eficiente in producerea energiei pe baza consumului de O2.
Asadar
motivatia fiziologica in
folosirea FC in estimarea si dozarea intensitatii efortului fizic,
sta in modul prin care inima, prin actiunea sa de pompare a sangelui
in artere, compenseaza schimbarile in dinamica circulatiei
periferice. Fara ajustarile care au loc in FC si VSV, circulatia
centrala a sangelui ar fi afectata foarte mult. O rezistenta
periferica crescuta ar produce cresterea tensiunii arteriale, in timp
ce un grad mare de vasodilatatie al vasculaturii periferice ar cauza
o scadere a acesteia.
Metode
de monitorizare a FC
Pentru
mult sute de ani FC era ascultata, pentru ca nu se putea pune
problema unei adevarate monitorizari, doar prin ascultarea batailor
inimii cu urechea asezata pe pieptul pacientului. Cu aproximativ 200
de ani in urma prin inventarea stetoscopului de catre Rene Laennec,
omul a fost capabil sa obtina mai multe informatii despre activitatea
inimii.
Fig
3. Continutul arterial de O2, continutul venos de O2
precum
si capacitatea de transport al O2 sunt prezentate in
aceasta figura. Se poate observa ca, O2 din
sange variaza destul de putin in conditiile cresterii
intenstitatii
efortului in timp ce O2 din
sangele venos scade
paralel
cu cresterea intensitatii efortului. (datele sunt preluate din ref
18)
La
inceputul secolului al XX, fiziologul olandez Willem Einthoven, a
perfectionat primul electrocardiograf (ECG). Sarind peste timp, in
anii 80’ au aparut primele modele de monitoare de frecventa
cardiaca (MFC) capabile sa masoare FC fara a necesita conectarea prin
cabluri. In prezent, aceste dispozitive au fost perfectionate foarte
mult avand dimensiuni si caracteristici din cele mai variate. Vizand
monitoarele moderne, metodele prin
care se poate determina FC sunt palparea directa a pulsului, metoda
care este utilizata de catre
monitoarele care se aplica la nivelul incheieturii maini, si
inregistrarea activitatii electrice a inimii printr-un dispozitiv
plasat pe pieptul sportivului (prin intermediul unei benzi elastice),
care transmite astfel datele unui receptor care este de obicei un
dispozitiv asemanator ceasului de mana normal (1).
O
varianta in determinarea FC poate fi si palparea manula a pulsului de
catre sportiv, fie la nivelul incheieturii mainii, prin usoara
presare a arterei radiale, fie la nivelul gatului, prin palparea
arterei carotide. Palparea pulsului la nivelul gatului poate fi
totusi inexacta. Aceasta datorita faptului ca, receptorii de
presiune, baroreceptorii situati la nivelul carotidei fiind foarte
sensibili la schimbarile de presiune, o usoara crestere a acesteia
prin apasarea exercitata asupra lor, ii poate face sa semnalizeze
aceasta crestere zonei medulare de control a activitatii SCV si in
consecinta FC va fi redusa. Prin urmare folosirea monitoarelor
moderne este cu atat mai mult binevenita.
Acuratetea
monitoarelor
Acuratetea
datelor pe care le ofera MFC a fost evaluata de-a lungul timpului
prin compararea parametrilor FC inregistrati atat prin folosirea MFC
cat si ECG (14) In studiul lui Godsen et al (1991), FC inregistrata
cu MFC a fost cu 6 batai mai scazuta decat cea
inregistrata cu
ECG pe aceasi unitate de timp. In studiul lui Goodie et al (2000), FC
a fost monitorizata prin ambele metode la 30 de persoane care au
efectuat atat un efort fizic, contractii isometrice in prinderea si
mentinerea unei prize stranse pe un obiect fix, cat si mental prin
efectuarea de calcule matematice. Valorile FC obtinute, au fost
80.7±10.4 in cazul folosirii ECG si 81.3±10.4 bat
min-1
in cazul utilizarii MFC, cu
o
medie a coeficientului de corelatie, r = 0.98 in conditii de eroare,
P < 0.001. Aceste rezultate incurajeaza utilizarea MFC in
determinarea cu indici mari de acuratete a FC in timpul efortului.
Determinarea
si dozarea intensitatii efortului
Una
dintre metodele de exprimare a intensitatii in efortul fizic este
raportarea VO2 din momentul de referinta la VO2max.
Pentru a putea face
acest lucru
utilizand MFC este necesar sa se cunoasca valorile VO2max
si frecventei cardiace maximale (FCM). Desi ambii parametrii pot fi
determinati, mai bine spus estimati pe baza unor aproximari si
calcule matematice, in sportul de performanta este obligatoriu
determinarea lor pe baza masuratorilor fiziologice in laboratoarele
si cabinetele de specialitate. Aceste masuratori trebuie sa aibe loc
periodic, dat fiind efectele cumulative si calitative determinate de
sesiunile de antrenament bine proiectate si desfasurate.
Masurarea
VO2max
Regula
de aur in efectuarea acestei masuratori este ca, la alergatori,
VO2max se masoara in timp ce sportivii alearga,
la
inotatori in timp ce acestia inoata si asa mai departe. Rationamentul
acestei afirmatii este unul de natura fiziologica. In fiecare ramura
de sport efortul este specific, cauzand un anumit mod si numar de
recrutare a grupelor musculare.
Astfel
simplu
descris, masurarea
VOmax poate fi facuta de exemplu prin supunerea
sportivului la un efort ce poate consta in alergare (pe o banda
rulanta) sau pedalare (pe o bicicleta ergonomica), in timp ce
intensitatea efortului este marita treptat.
Nivelul
VO2 la care, de exemplu intensitatea nu mai
poate fi
mentinuta o anumita perioada de timp dinainte stabilita, poate fi
considerat VO2max (Fig.4).
Exista
mai multe
moduri de
marire a intensitatii efortului in timpul masurarii si de stabilirea
a nivelului
maxim de consum al oxigenului (vezi ref 21), dar principiul ramane
acelasi.
Ce
trebuie precizat este faptul ca, atingerea VO2max are
loc
in cadrul efortului de epuizare si prin urmare, modul in care se
poate motiva sportivul pentru a sustine intensitatea efortului care
licita VO2max este foarte important, putand
influenta
obtinerea unei valori a acestuia cat mai apropiata de cea adevarata.

Fig
4. Un „ramp or incremental” test, cumeste numit in
literatura de specialitate datorita cresterii in trepte a
intensitatii efortului. (valorile din figura sunt doar informative)
Determinarea
FCM In
cadrul acestei masuratori este important ca durata si intensitatea
efortului sa fie suficient de lunga si respectiv suficient de mare.
Un exemplu sugestiv poate fi cel din fig 5. Si pentru acest parametru
exista modalitati teoretice de stabilire a valorilor maximale. Cea
mai cunsocuta formula fiind:
FCM
= varsta – 220
Binenteles
ca aceste determinari teoretice ale FCM sunt doar niste aproximari.
De exemplu valoarea obtinuta prin formula mai sus prezentata are o
eroare de pana la ±
10 bat min-1.
Interpretarea
FC si stabilirea valorilor acesteia in dezvoltarea capacitatii aerobe
Inainte
de a trece la interpretarea valorilor FC din timpul efortului,
trebuie mentionat si aspectul variatiei
pauzei dintre bataile inimii, pentru ca s-a constat, ca o variatie
crescuta a acesteia este asociata cu valori mari ale VO2max (19).
In
tabelul 1. poate fi observata corespondenta dintre procentajele FC si
VO2max. Erorile in estimarea procentajului VO2max
pe baza procentajului FCM sunt de ± 8 % (18).
Fig
5. Un model de testare a FCM. Sportivii sunt supusi unui test de
alergare, care consta in parcurgerea traseului scurt 20m x 10m urmat
de traseul mai lung 40 m x 10m, intr-un tempou de 2/4. Aceasta
combinatie este in continuare efectuata marind tempoul de alergare
(3/4, 4/4), asigurandu-se un nivel maximal de activitate a inimii.
Cele trei mari trasee pot fi privite ca fiind suprapuse, sportivul
alergand pe acelasi traseu, doar tempoul de alergare se modifica.
Dupa
cum se poate vedea in tabel, diferenta dintre procentajul FC si cel
al VO2max este mare la intensitati reduse ale
efortului.
Odata cu cresterea intensitatii efortului insa, valorile celor doi
parametrii se egaleaza tinzand sa se apropie de limitele maxime cu
aceasi dinamica.
Tabel
1. Relatia dintre procentajele FCM
si VO
2max la diferite intensitati ale
efortului fizic. (datele
provin din ref 3)
<
%
FCM | %
VO2max |
50
| 28
|
60
| 40
|
70
| 58
|
80
| 70
|
90
| 83
|
100
| 100
|
In
figura 6. este dat un exemplu de calculare a FC corespunzatoare
VO2max pentru un sportiv cu o FCM de 200 bat min-1.
FCM
are insa valori diferite in ceea ce priveste partea superioara si cea
inferioara a corpului, fiind mai scazuta cand efortul este efectuat
de catre brate (18). Aceasta se explica prin marimea grupelor
musculare angajate in efort. Un alt exemplu este FCM in timpul
inotului, care este cu aproximativ 13bat min-1
mai
scazuta decat in timpul alergarii (10). Reducerea consumului
energetic necesar mentinerii pozitiei verticale, poate fi explicatia
in acest caz.
Fig
6. Bazat pe relatia dintre procentajele FCM si
VO
2max poate fi obtinuta FC corespunzatoare
intensitatii
de efort urmarita in antrenament (abcisa).
O
explicatie pentru discrepanta dintre FCM si VO2max
observata in tabelul 1. poate fi faptul ca,
in
cadrul eforturilor de intensitate submaximala, producerea energiei se
face predominant aerob si prin urmare unul din motivele cresterii FC
este marirea vasodilatatiei din muschi care favorizeaza VO2.
Cresterea contributiei aerobe in producerea energiei se pare ca are
loc si in eforturile maximale.
Acest
lucru a fost constatat si de Bangsbo et al (2001), care masurand
dinamica producerii energiei in timpul eforturilor de intensitate
maximala, au constat ca in cadrul aceluiasi exercitiu, eficienta
mecanica scade. Asta presupune ca, efectuarea efortului in conditiile
mentinerii constante a unei intensitati mari, cauzeaza o schimbare in
modul de recrutare a fibrelor musculare angrenate in efort, in sensul
recrutarii mai multor fibre oxidative de tipul I. De asemenea
cresterea temperaturii si a scaderea pH-ului favorizeaza descarcarea
O2 la nivel celular de catre hemoglobina
(efectul Bohr).
Mai mult, cand exercitiul este repetat la aceasi durata si
intensitate, cantitatea si dinamica producerii energiei este aceasi,
dar sursele care o produc devin predominant aerobe.
Aceasta
importanta
caracteristica a efortului de intensitate submaximala, trebuie luata
in considerare de catre antrenori sau profesorii de sport, atunci
cand acestia lucreaza pentru dezvoltarea capacitatii aerobe folosind
metoda antrenamentului cu intervale. Si anume, in timpul unei noi
serii de repetari facuta la aceasi intensitate ca in seria de
repetari precedenta, FC creste.
Cresterea
nevoii de O2
insa, cauzeaza si cresterea circulatiei sangelui in muschii angajati
in efort prin efectul vasodilatator produs la nivel local. Krustrup
et al (2001), investigand dinamica productiei energiei in timpul
efortului anaerob, au obtinut o crestere a circulatiei sangelui la
nivelul coapsei, de la 0.43 L min-1 cat a fost
in stare de
repaus, la 4.32 L min-1 cat a fost la terminarea
efortului. Astfel consumul redus de O2 in
conditiile de
repaus sau intensitate redusa a efortului, explica volumul redus de
sange din circulatia periferica. In aceasta situatie, tensiunea
arteriala si circulatia sangelui in corp, sunt mentinute printr-o
relativ ridicata FC comparativ cu valoarea VO2max
si un
volum redus al VSV.
In
conditiile cresterii intensitatii efortului la intensitati
submaximale si maximale, cresterea circulatiei la nivelul capilarelor
va mari circulatia sangelui in vene. Astfel intoarcerea acestuia
catre inima, fiind imbunatatita si de contractia muschilor si
frecventa miscarilor respiratorii, va determina intensificarea
umplerii ventriculare (Frank-Sterling mecanism). Efectul acestor
schimbari este cresterea VSV, pentru ca intensificarea umplerii
ventriculare determina cresterea fortei de contractie a miocardului.

Fig
7. Asa cum se poate observa, la intensitati scazute ale efortului
secretia catecolaminelor este constanta. Odata cu cresterea
intensitatii are loc si intensificarea secretiei de catecolamine
noradreanlina si adreanalina. (18)
Asa
cum deja a fost mentionat in articol, adrenalina si noradrenalina
sunt hormonii prin care controlul sistemului nervos simpatic se
exercita asupra FC si fortei de contractie a miocardului. In figura
7. se poate observa ca, secretia de catecolamine in sange, creste
proportional cu intensitatea efortului. Cresterea nivelului de NA in
corp la intensitati mai scazute comparativ cu A, poate fi explicata
prin faptul ca NA este raspunzatoare in principal pentru
vasoconstrictia generala de la nivelul corpului. Aceasta pentru a se
devia o cat mai mare cantitate de sange catre muschii angajati in
efort. A se crede ca exercita un efect mai pronuntat asupra FC si
fortei de contractie a miocardului dar si asupra enzimei care
catalizeaza mobilizarea glucozei din rezervele de glicogen in timpul
eforturilor
maximale, care asa cum se stie sunt sustinute in cea mai mare masura
pe baza energiei provenite din glicoliza anaeroba si sistemul
fosfagen.
In
concluzie, se poate spune ca, folosirea FC in determinarea si dozarea
intensitatii efortului fizic, este un bun mijloc, pentru ca reflecta
intr-o foarte buna masura consumul de oxigen necesar in producerea
energiei. Se observa ca in cadrul eforturilor submaximale, mentinerea
constanta a intensitatii in timpul exersarii, se face pe seama
cresterii ponderii aerobe a productiei de energie, in conditiile
intensificarii circulatiei sangelui in muschii angajati in efort.
Relatia
dintre FC
si VO2max
nu este insa liniara. Aceasta pentru ca adaptarea DC la VO2max,
se face pe seama variatiilor in FC si VSV.
2
octombrie 2006
Bibliografie
1.
Achten J and Jeukendrup A.E. (2003) Heart Rate Monitoring;
applications and limitations. Sports Med: 33 (7); 517-538,
2.
Ahmad M and Dubiel J.P. (1990) Left ventricular response to exercise
in regular runners and controls. Clin. Nucl. Med. 15:630-635,
3.
American College of Sports Medicine (1991). Guidelines for exercise,
testing and prescription. 4th ed
Philadelphia: Lea &
Febiger
4.
Carlsten, A, and Grimby G. (1966). The Circulatory Response to
Muscular Exercise in Man. Springfield, IL: Thomas,
5.
Bangsbo J. Krustrup P. Gonzales-Alonso J. and Saltin B (2001). ATP
production and efficiency of human skeletal muscle during intense
exercise: effect of previous exercise. Am J Physiol
Endocrinol
Metab 280; E956-E964.
6.
Berne R.M. Levy M. N. Koeppen M.B. and Stanton A.B. (2004) Physiology
Fifth Edition. Copyright Elsevier,Inc.
7.
Coyle E.F. (1998). Cardiovascular drift during prolonged exercise
and the effects of dehydration. Int J Sports Med,
19 (suppl 2)
:S121,
8.
Fleg J.L Schulman P. O’Connor F.C. Gerstenblith G. Becker
L.C.
Fortney S. Goldberg A.P. and Lakatta E.G. (1994). Cardiovascular
response to exhaustive up right cycle exercise in highly trained
older men. J Appl Physiol. 77:1500-1506,
9.
Fritzsche R.G. et al. (1999). Stroke volume decline during prolonged
exercise is influenced by the increase in heart rate. J Appl
Physiol. 86:799
10.
Gergely T.J. (1984). Specificity of arm training on aerobic power
during swimming and running. Med Sci Sports Exerc 16;349.
11.
Gledhill N. Cox. D and Jamnik R. (1994). Endurance athletes’
stroke
volume does not plateau: major advantage is diastolic function. Med.
Sci. Sports Exerc. 26:1116-1121,
12.
Godsen R. Caroll T. Stone S. (1991) How well does Polar Vantage XL
heart rate monitor estimate actual heart rate? Med Sci Sports Exerc
;23 suppl.5:S14
13.
Goodie J.L. Larkin K.T. Schauss S. (2000) Validation of the Polar
heart rate monitor for assessing heart rate during physical and
mental stress. J Psychophysiol 14 (3): 159-64
14.
Léger L. Thivierge M (1988) Heart rate monitors: validity,
stability and functionality. Physician Sports Med 16 (5):
143-51
15.
Krustrup P. Gonzales J A. Quistorff B and Bangsbo J (2001). Muscle
heat production and anaerobic energy turnover during repeated intense
dynamic exercise in humans. Journal of Appl Physiol 536 (3);
947-956
16.
Macfarlene D.J. Fogarty B. Hopkins W.G. (1989) The accuracy and
variability of commercially available heart rate monitors. NZJ
Sports Med 17 (4);51-3
17.
Mc Ardle W.D. et al (1967). Telemetered
cardiac response to selected running events. J Appl Physiol 1967;23:566
18.
McArdle W.D. Katch. F.I. and Katch V.L. (2001). Exercise Physiology:
energy, nutrition and human performance/ Fifth edition.
19.
Portier H. Louisy F. Laude D. (2001). Intense endurance training on
heart rate and blood pressure variability in runners. Med Sci
Spotr Exerc 33 (7);1120-5
20.
Rowell LB. et al (1996). Integration of cardiovascular control system
in dynamic exercises. In: Rowell LB. Shepard J eds. Handbook
of
physiology . New York: Oxford university Press
21.
Wasserman K et al (1999). Principles of exercise testing and
interpretation. 3rd ed, Baltimore:
Lipincott Williams %
Wilkins
Materialul
publicat reprezinta opinia autorului si se incadreaza in standardele
stiintifice acceptate la momentul publicarii dar stiinta este in
permanenta schimbare si de aceea MedicinaSportiva.Ro nu poate garanta
ca
informatia este completa, actuala sau ca nu contine erori. Folositi
acest material doar pentru informare - in cazul in care
aveti intrebari - adresati-va autorului. Materialul
prezentat poate suferi modificari ulterioare.
|
top