In motto de mai sus corpul omenesc este asemanat cu un prototip de masina neinventat inca.
Ipotetic vorbind marile firme constructoare de masini la cele mai inalte nivele de management, urmaresc sa creeze masina perfecta. Dovada, faptul ca o masina lansata azi, maine este deja de domeniul trecutului. Asta datorita faptului ca noul prototip care tot timpul apare, pentru a asigura succesul investitiei trebuie sa aiba ceva nou, indiferent in ce compartiment al masinii, motor, confort, aspect si asa mai departe.
 Parcurgand o carte de anatomie si fiziologie a corpului omenesc, descoperi treptat cat de bine este constituit si „reglat” acesta. Vei putea vedea cat de mult este in stare corpul uman prin „constructia” lui sa remedieze o disfunctionalitate aparuta in functionarea unuia dintre compartimentele sale, inainte de interventia doctorului. Cu certitudine oamenii de stiinta nu pot afirma ca deja cunosc toate „secretele” lui. Tot timpul apare un nou prototip. Noile descoperiri facute in cunosterea structurii si functionarii corpului omenesc sunt de altfel si fundamentul stabilirii de noi si eficiente tratamente pentru diferitele feluri de boli.
 Mult timp si efort a fost investit insa si in studierea corpului uman in timpul efortului fizic. Ca nu s-a muncit degeaba o dovedesc limitele pana la care a fost impinsa dezvoltarea calitatilor fizice si psihice ale sportivilor de inalta performanta, limite reprezentate de recordurile sportive relizate de acestia. Aceasta a fost posibil datorita continuei adaptari a pregatirii in cadrul antrenamentelor, la noile descoperiri in domeniu.
 Desi in timpul efortului fizic apar modificari mai mari sau mai mici in functionarea majoritatii organelor si sistemelor corpului, acestea au loc pentru a „servi” partea corpului uman care este cea mai „taxata” de intensitatea si durata efortului fizic- FIBRA MUSCULARA. Multe carti legate de antrenamentul sportiv trateaza principiile, metodele si mijloacele de antrenament care sunt folosite pentru a determina si afecta modul de contractie a fibrei musculare in timpul efortului. La urma urmei contractia fibrei musculare este cea care permite corpului uman (sportivului) sa se manifeste in diferitele probe sportive.
 
 Energia necesara contractiei

In toate mediile economice de informare inevitabil esti bombardat cu informatii despre pretul barilului de petrol. Toate tranzactiile financiare intr-o forma sau alta se fac in functie de asta. De ce? Pentru ca asta inseamna ENERGIE. Iar posibilitatea de a o avea sau produce inseamna putere, indiferent de care, politica, economica. In articolul de fata este insa de energia din corpul uman. Dar ce este energia?
 O definitie interesanta poate fi starea unui sistem definit de materia continuta intr-un spatiu, determinata de moleculele pe care acest sistem le contine si mai ales de nivelul de actiune si reactiune dintre molecule, adica nivelul lor de miscare. Pentru a intelege mai departe aceasta idee trebuie amintit ce spune prima lege a termodinamicii si anume ca energia totala a unui sistem si a tot ceea ce inconjoara acel sistem este constanta. Exemple de sisteme in ideea prezentata mai sus, in corpul umana pot fi celulele si spatiul interstitial, globulele rosii si plasma din sange, dar si spatiul citoplasmatic si mitocondria din interiorul aceleiasi celule. Principiul prezentat in aceasta lege inseamna ca, daca are loc o schimbare in nivelul de energie in interiorul sistemului, atunci automat, inevitabil acea schimbare este transmisa sub o forma sau alta mediului care il inconjoara. Pentru a completa informatiile despre energie trebuie amintita si a doua lege a termodinamicii care spune ca Entropia totala a unui sistem si a mediului sau inconjurator intotdeauna creste ca raspuns la o reactie (sau proces) care se desfasoara spontan. Entropia poate fi considerata ca o masura a nivelului de intamplare sau daca vreti de dezordine (amintiti-va de stare de continua miscare in care se afla moleculele in cadrul unui sistem) in interiorul unui sistem. Dupa aceasta scurte informatii de spre energie, care este termenul cel mai des folosit, indiferent de stiinta care explica actul de miscare in cadrul diferitelor discipline sportive, este prezentata mai jos reactia chimica care furnizeaza energia pentru contractia musculara. Toate adaptarile si reactiile chimice care au loc in corpul uman in timpul exercitiului fizic, se desfasoara pentru a face posibila aceasta reactie. Deci acesta va fi punctul nostru de plecare in prezentarea temei acestui articol:
energia eliberata ΔG = - 7.3 kcal mol^-1. ΔG - este cu minus pentru ca este vorba de eliberare de energie

ADP - adenozindifosfat (contine doar doua grupari fosfat)
Pi - este gruparea fosfat eliberata in hidrolizarea ATP-ului
H⁺ - ioni de hidrogen

* PCr este termenul folosit in cadrul referirilor la fosfocreatina. Pentru a pastra tendinta si mai a ales pt a usura si sprijinii initiativa celor care studiaza literatura de specialitate voi folosi si eu acelasi termen.

 Urmatoarea sursa disponibila in cazul unei „cereri continue si crescute” de ATP este degradarea anaeroba a glicogenului. De fap procesul de producere a glucozei din consumul glicogenului depozitat in muschi (glicoliza) este impropiu numit aeroba si/sau anaeroba. Acesti termeni sunt intalniti in literatura de specialitate. Este de fapt vorba de un lant de reactii chimice (10 la numar), care duc la formarea acidului piruvic (3). Din acest punct incolo, in functie de prezenta sau absenta oxigenului, care este determinata de intensitatea exercitiului fizic, acidul piruvic intra in cadrul ciclului Krebs si este metabolizat mai departe pana CO₂ si H₂O (in prezenta oxigenului) sau este convertit in acid lactic si eliberat in circulatia sangelui (in absenta oxigenului). Probabil pentru a se referi la aceste doua cai diferite de metabolizare a moleculei de glucoza, unii autori definesc procesul de glicoliza ca fiind aerob si/sau anaerob. Pentru a fi clar si usor in parcurgerea textului voi folosi termenul glicoliza cand ma refer la obtinerea anaeroba a ATP-ului cu formare de lactat si sistemul aerob cand oxigenul este folosit in producerea energiei necesara in timpul exercitiului fizic.
 A treia posibilitate de producere a energiei necesara restabilirii sau pastrarii ATP-ului la un nivel stabil, este asa cum am mentionat mai devreme oxidarea acidului piruvic (care este un intermediar in procesul de oxidare a moleculei de glucoza) mai departe in cadrul ciclului Krebs si al fosforilarii oxidative din mitocondrii pana la CO₂ si H₂O, deci sistemul aerob. Prin urmare molecula de ATP poate fi numita asa cum a mai fost numita in literatura de specialitate (3) moneda de schimb. De ce? Pentru ca prin desfacerea legaturile dintre gruparile fosfat ea poate elibera energie, deci moneda este cheltuita, dar in aceleasi timp, prin intermediul reactiilor chimice ulterioare cedarii energiei, aceste legaturi sunt formate la loc si astfel moneda este castigata din nou.

Folosirea termenului de metabolism este poate insuficient de precisa in prezentarea modului de obtinere a energiei in timpul exercitiului fizic. Aceasta pentru ca procesul de metabolism se refera nu numai la procesele de producere a energiei (consumarea rezervelor de PCr, glicogen sau grasimi)
dar si la cele de restaurare a acestora pe seama consumului de glucoza, proteine si acizi grasi (grasimi). Prin urmare, pentru a usura modul de exprimare din partea mea si de intelegere din partea cititorului voi folosi formularea obtinerea si/sau producerea ATP-ului.
 Rata de producere a ATP-ului este determinata de intensitatea si durata exerictiului fizic. In exercitii scurte si de intensitate maximala si/sau supramaximala, prima sursa in producerea ATP-ului este PCr. Daca exercitiul continua si intensitatea acestuia este inca mentinuta in la un nivel ridicat, glicoliza anaeroba este urmatoarea cale de producere a ATP-ului. Aceasta insa inseamna diminuarea intensitatii, pentru ca viteza de obtinere a ATP-ului prin aceasta cale metabolica este cu approximativ 45% mai redusa decat producerea ATP-ului pe seama PCr (6). O prelungire a exercitiului fizic presupune automat o continuare in diminuarea intensitatii exercitiului fizic in timp ce „povara” pentru producerea ATP-lui cade pe oxidarea glucozei si/sau a acizilor grasi. Trebuie precizat ca numai glucoza poate fi metabolizata anaerobic. In cadrul exercitiului fizic desfasurat la o intensitate submaximala atat glucoza cat acizii grasi pot fi substratii folositi in producerea ATP-ului. Deci producerea ATP-ului este o continua intercorelare a acestor trei sisteme.
 In figura 1 este prezentata ponderea celor trei sisteme de producere a ATP-ului in cadrul a 3 minute de extensii a unui picior din asezat, la o intensitate de aproximativ 66W si cu o frecventa de 60 de executii pe minut. Figura este destul de reprezentativa chiar daca este vorba de un experiment in care a fost studiat modul de producere si consumare a energiei in cadrul exercitiilor intermitetnte.

Bibliografie

Materialul publicat reprezinta opinia autorului si se incadreaza in standardele stiintifice acceptate la momentul publicarii dar stiinta este in permanenta schimbare si de aceea MedicinaSportiva.Ro nu poate garanta ca informatia este completa, actuala sau ca nu contine erori. Folositi acest material doar pentru informare - in cazul in care aveti intrebari - adresati-va autorului.  Materialul prezentat poate suferi modificari ulterioare.

 
top