Natura efortului fizic in jocul de handbal

Evolutia tehnicii in sport, a metodelor de pregatire si nu in ultimul rand a conceptiei moderne despre competitie, au marit spectaculozitatea si farmecul jocului de handbal, aceasta datorita vitezei crescute de joc, dar si agresivitatii in continua crestere. Daca in anii 60-70, scoruri cu peste 30 de goluri marcate de o echipa pana la finalul unui meci de handbal se intalneau mai rar, acum astfel de scoruri sunt frecvente.

Studierea efortului fizic depus de jucatori in timpul unui joc de handbal este dificil din cauza contactului fizic direct si frecvent dintre jucatori, care impiedica fixarea de diferite dispozitive sau materiale medicale cum ar fi catetere, dispozitive mobile de masurat consumul de oxigen s.a.m.d. De asemenea jocul mingii cu mainile face imposibila atasarea acestor dispozitive.

Conceptia conform careia handbalul este predominant un sport aerob este deja iesita din actualitate.

Combinarea evaluarii consumului de oxigen si a schimbarilor intervenite atat in metabolitii sangvini cat si musculari, ofera o imagine mai clara, in care se poate observa foarte clar cresterea contributiei anaerobe pentru sustinerea efortului intr-un meci de handbal.

O alternativa ar putea fi folosirea noilor generatii de monitoare pentru inregistrarea frecventei cardiace (FC).

In figura 1 se poate vedea evolutia FC al unui jucator de handbal (liga a IV daneza), pe durata unui meci de handbal de doua reprize a 25 de minute. Acesta a jucat in atac ca centru, iar faza de aparare a facut-o pe extrema. Sunt multe variabile care determina nivelul FC care reflecta incarcatura efortului fizic al unui jucator. Dintre acestea se pot aminti: postul pe care handbalistul joaca, anii de pregatire, varsta, nivelul la care joaca, caracterul competitiei (amical sau oficial), starea de sanatate si de recuperare etc. De specificat ca, datele din figura sunt ale unui sportiv care are FC maximala de 186 bat/min. Asa cum se poate observa media FC pe repriza este in jur de 170 bat/min (169 in prima repriza si 168 bat/min in a doua repriza). Aceasta reprezinta 90-91% din FC maximala. Aceasta, transformata in consum de oxigen, da o valoare medie a acestuia de aproximativ 83 %, stiut fiind ca intre FC si consumul de oxigen exista o relatie direct proportionala (2), exprimarea consumului de oxigen pe baza FC avand o eroare de ± 8%.

Fig 1. Frecventa cardiaca pe durata unui meci de handbal (2x25min) al unui jucator cu FC maximala de 186 bat/min. Media FC (linia ingrosata orizontala) este de 169 si 168 bat/min pentru prima si respectiv a doua repriza.

In figura 2, se poate observa timpul petrecut de jucatori la diferite nivele (procentaje) ale FC pe durata jocului. Se poate constata ca metabolismul aerob de producere a energiei este taxat la maxim pe toata durata jocului. Datele jucatorului din figura 1 sunt reprezentate si in figura 2 (coloanele goale) si se poate observa ca monitorizarea FC s-a inceput cu cateva minute inainte de inceperea jocului.

Monitorizarea frecventei cardiace si implicit a consumului de oxigen nu ofera insa si informatii despre productia anaerobe de energie. Totusi pentru cei interesati, o apreciere poate fi facuta. Desi pragul ventilator aerob (cresterea lactatului din sange cu peste 1 mmol/L peste valoare initiala de repaus) si acumularea lactatului in sange (valoare de ≥ 4 mmol/L), difera in functie de fitnesul sportivului (ambele au loc la intensitati mai mari ale efortului, pentru cei antrenati), s-a demonstrat ca exista o stransa legatura intre cresterea lactatului in sange si cresterea FC (1). Desi acumularea lactatului in sange este conditionata de mai multi factori, cum ar fi intensitatea efortului, circulatia sangelui, rata de eliminare a lactatului de catre muschii angajati in efort si cea de absorbtie a acestuia de grupele musculare care nu contribuie la sustinerea efortului, sau de ficat, in vederea producerii glucozei, se poate estima ca intensitatea efortului la care incepe aceasta, este undeva intre 65-70 % din consumul maxim de oxigen. Aceasta intensitate de efort, determina o crestere a FC de 80-85 %, respectiv 149- 158 bat/min in cazul valorilor pentru FC a handbalistului din fig 1. In acest sens, un mare ajutor pentru antrenori poate fi testarea periodica a sportivilor si estimarea combinata a FC si lactatului din sange. Ideal ar fi si masurarea consumului de oxigen, dar cum aceasta este costisitoare, cunoasterea valorilor maximale ale FC si lactatului din sange poate fi folosita in aprecierea si dozarea eforturilor fizice in jocul de handbal si nu numai.

In figura 3, se poate vedea evolutia FC pentru un jucator de handbal, in cadrul unui exercitiu care a constat in joc la doua porti cu declansarea contratacului la semnal, si continuarea atacului pozitional. Dozarea efortului a fost 2 minute joc sustinut cu 1 min pauza activa, adica plimbare. Pauza a asigurat o revenire de approx 30-35 bat/min. Exercitiul s-a desfasurat pe tot terenul, iar perioda de joc a fost stabilita pentru 2 minute, pentru a se facilita atingerea unei intensitatii cat mai apropiate de cea maximala. Datele din fig 3, sunt ale unui jucator cu o FC maximala de 194 bat/min.

Privind intervalele de efort din figura, se poate spune ca este vorba despre metoda intervalelor folosita cu precadere in atletism, dar si de inca foarte multi antrenori in sporturile de echipa. Aceasta metoda este foarte eficienta pentru dezvoltarea fitnesului, dar daca se aplica doar prin folosirea de structuri de exercitii bazate pe alergare, pe langa adaptarile cardiovasculare si respiratorii efectele la nivel local vor avea loc preponderent in muschii picioarelor. Cum handbalul presupune si lucrul bratelor, folosirea structurilor de exercitii specifice jocului de handbal, determina o intensificare a vasoconstrictiei in vasele de sange din grupele musculare ale membrelor inferioare, pentru a se asigura astfel o deviere a unei cantitati mai mare de sange in brate, unde consumul energetic creste in comparatie cu lucrul bratelor in timpul alergarii.

1. Foster C., Fitzerald D. J. and Spatz P (1999) Stability of the blood lactate-heart rate relationship in competitive athletes. Med. Sci. Sports Exerc: 31 (4) 578-582

2. McArdle W.D. Katch. F.I. and Katch V.L. (2001). Exercise Physiology: energy, nutrition and human performance/ Fifth edition.