Natura
efortului fizic in jocul de handbal
Evolutia
tehnicii in
sport, a metodelor de pregatire si nu in ultimul rand a conceptiei
moderne despre competitie,
au marit
spectaculozitatea si farmecul jocului de handbal, aceasta datorita
vitezei crescute de joc, dar si agresivitatii in continua crestere.
Daca in anii 60-70, scoruri cu peste 30 de goluri marcate de o echipa
pana la finalul unui meci de handbal se intalneau mai rar, acum
astfel de scoruri sunt frecvente.
Studierea
efortului
fizic depus de jucatori in timpul unui joc de handbal este dificil
din cauza contactului fizic direct si frecvent dintre jucatori, care
impiedica fixarea de
diferite dispozitive
sau materiale medicale cum ar fi catetere, dispozitive mobile de
masurat consumul de oxigen s.a.m.d. De asemenea jocul mingii cu
mainile face imposibila atasarea acestor dispozitive.
Conceptia
conform careia
handbalul este predominant un sport aerob este deja iesita din
actualitate.
Combinarea
evaluarii
consumului de oxigen si a schimbarilor intervenite atat in
metabolitii sangvini cat si musculari, ofera o imagine mai clara, in
care se poate observa foarte clar cresterea contributiei anaerobe
pentru sustinerea efortului intr-un meci de handbal.
O
alternativa ar
putea fi folosirea noilor generatii de monitoare pentru inregistrarea
frecventei cardiace (FC).
In
figura
1 se poate
vedea evolutia FC al unui
jucator de
handbal (liga a IV daneza), pe durata unui meci de handbal de doua
reprize a 25 de minute. Acesta a jucat in atac ca centru, iar faza de
aparare a facut-o pe extrema. Sunt multe variabile care determina
nivelul FC care reflecta incarcatura efortului fizic al unui jucator.
Dintre acestea se pot aminti: postul pe care handbalistul joaca, anii
de pregatire, varsta, nivelul la care joaca, caracterul competitiei
(amical sau oficial), starea de sanatate si de recuperare etc. De
specificat ca, datele din figura sunt ale unui sportiv care are FC
maximala de 186 bat/min. Asa cum se poate observa media FC pe repriza
este in jur de 170 bat/min (169 in prima repriza si 168 bat/min in a
doua repriza). Aceasta reprezinta 90-91% din FC maximala. Aceasta,
transformata in consum de oxigen, da o valoare medie a acestuia de
aproximativ 83 %, stiut fiind ca intre FC si consumul de oxigen
exista o relatie direct proportionala (2), exprimarea consumului de
oxigen pe baza FC avand o eroare de ± 8%.

Fig
1. Frecventa
cardiaca pe durata unui meci de handbal (2x25min) al unui jucator cu
FC maximala de 186 bat/min.
Media FC (linia
ingrosata orizontala) este de 169 si 168 bat/min pentru prima si
respectiv a doua repriza.
In
figura
2, se
poate observa timpul petrecut de jucatori la diferite
nivele (procentaje) ale FC pe durata jocului. Se poate constata ca
metabolismul aerob de producere a energiei este taxat la maxim pe
toata durata jocului. Datele jucatorului din figura 1 sunt
reprezentate si in figura 2 (coloanele goale) si se poate observa ca
monitorizarea FC s-a inceput cu cateva minute inainte de inceperea
jocului.
Fig
2.
Timpul petrecut la
anumite nivele ale frecventei cardiace (% din FCmax) pentru doi
sportivi
cu FCmax de 186 (col goale) si 191 bat/min (col pline). Se poate
observa perioada lunga de timp in care jucatorii au jucat la
intensitate submaximala si maximala.
Monitorizarea
frecventei cardiace si implicit a consumului de oxigen nu
ofera insa si informatii despre productia anaerobe de energie. Totusi
pentru cei interesati, o apreciere poate fi facuta. Desi pragul
ventilator aerob (cresterea lactatului din sange cu peste 1 mmol/L
peste valoare initiala de repaus) si acumularea lactatului in sange
(valoare de ≥ 4 mmol/L), difera in functie de fitnesul
sportivului
(ambele au loc la intensitati mai mari ale efortului, pentru cei
antrenati), s-a demonstrat ca exista o stransa legatura intre
cresterea lactatului in sange si cresterea FC (1). Desi acumularea
lactatului in sange este conditionata de mai multi factori, cum ar fi
intensitatea efortului, circulatia sangelui, rata de eliminare a
lactatului de catre muschii angajati in efort si cea de absorbtie a
acestuia de grupele musculare care nu contribuie la sustinerea
efortului, sau de ficat, in vederea producerii glucozei, se poate
estima ca intensitatea efortului la care incepe aceasta, este undeva
intre 65-70 % din consumul maxim de oxigen. Aceasta intensitate de
efort, determina o crestere a FC de 80-85 %, respectiv 149- 158
bat/min in cazul valorilor pentru FC a handbalistului din fig 1. In
acest sens, un mare ajutor pentru antrenori poate fi testarea
periodica a sportivilor si estimarea combinata a FC si lactatului din
sange. Ideal ar fi si masurarea consumului de oxigen, dar cum
aceasta este costisitoare, cunoasterea valorilor maximale ale FC si
lactatului din sange poate fi folosita in aprecierea si dozarea
eforturilor fizice in jocul de handbal si nu numai.
In
figura 3, se
poate vedea evolutia FC pentru un jucator de handbal, in cadrul unui
exercitiu care a constat in joc la doua porti cu declansarea
contratacului la semnal, si continuarea atacului pozitional. Dozarea
efortului a fost 2 minute joc sustinut cu 1 min pauza activa, adica
plimbare. Pauza a asigurat o revenire de approx 30-35 bat/min.
Exercitiul s-a desfasurat pe tot terenul, iar perioda de joc a fost
stabilita pentru 2 minute, pentru a se facilita atingerea unei
intensitatii cat mai apropiate de cea maximala. Datele din fig 3,
sunt ale unui jucator cu o FC maximala de 194 bat/min.
Fig
3. Exemplu de
exercitiu pentru „taxarea” ,dezvoltarea
capacitatii aerobe in jocul de handbal, prin aplicarea metodei
intervalelor si folosirea structurilor de exercitii compuse din
miscari specifice si folosite in jocul de handbal.
Privind
intervalele
de efort din figura, se
poate spune ca este
vorba despre metoda intervalelor folosita cu precadere in atletism,
dar si de inca foarte multi antrenori in sporturile de echipa.
Aceasta metoda este foarte eficienta pentru dezvoltarea fitnesului,
dar daca se aplica doar prin folosirea de structuri de exercitii
bazate pe alergare, pe langa adaptarile cardiovasculare si
respiratorii efectele la nivel local vor avea loc preponderent in
muschii picioarelor. Cum handbalul presupune si lucrul bratelor,
folosirea structurilor de exercitii specifice jocului de handbal,
determina o intensificare a vasoconstrictiei in vasele de sange din
grupele musculare ale membrelor inferioare, pentru a se asigura
astfel o deviere a unei cantitati mai mare de sange in brate, unde
consumul energetic creste in comparatie cu lucrul bratelor in timpul
alergarii.