1.
Definitia
bătranetii şi clasificarea ei
În
prezent criteriul în baza căruia un individ este plasat
în
categoria bătrânilor, este unul exclusiv cronologic; formal o
persoana este considerată (devine) bătrână, după ce
împlineşte 65 de ani. Acest
criteriu este
totuşi destul de arbitrar, motiv pentru care a generat şi generează
încă multe dezbateri şi confruntări de idei.
O
particularitate a acestei categorii populationale este aceea că,
spre deosebire de celelalte (copii, tineri, adulţi), ea este
delimitată (definită) clar doar către stânga ;
altfel
spus, ştim, am stabilit, că varsta minimă a bătranetii
este cea de 65 ani, dar vârsta maximă nu poate fi stabilită,
ea fiind, in fiecare moment, vârsta celui mai longeviv om de
pe pământ. Pe de altă parte, întrucât
există
diferenţe enorme între un individ de 65 de ani şi unul de 100
ani, s-a impus împărţirea (arbitrară şi ea) persoanelor
în
vârstă în următoarele 3 subgrupuri :
- bătrânii
tineri (young-old), între 65
şi 75 de ani, care în principiu prezintă cele mai mici
afectări
ale functiilor şi performantelor ;
- bătrânii
medii ( middle-old = mijlocii,
de mijloc), între 75 şi 85 de ani, şi
- bătrânii
bătrani (old-old), cu
vârsta de peste 85 de ani. Este clar că incidenţa
bolilor şi dizabilitătilor creste dramatic la bătranii
medii şi, mai ales, la bătrânii bătrâni.
|
