Rolul
sportului în dezvoltarea copiilor
Organizarea activităţilor sportive pentru copii a avut
în ultimii ani o creştere semnificativă în
majoritatea ţărilor. Din ce în ce mai mulţi copii consideră
sportul ca fiind o activitate atractivă, interesantă şi de multe ori
acest lucru este susţinut de strategiile mass-media. În multe
ţări europene şi peste ocean, sportul a devenit o activitate de
petrecere a timpului liber din ce în ce mai populară și este
considerat un mediu pozitiv stimulativ pentru creşterea copiilor.
Deși în mod tradiţional, activitatea sportivă
organizată a fost considerată un mediu de dezvoltare pozitivă şi de
socializare pentru copii, există situații în care sportul
practicat în mod incorect și dezorganizat poate perturba
dezvoltarea unui individ şi poate influenţa în mod negativ
nivelul socializării acestuia. Importanţa
şi influenţa sportului pentru copii va depinde în principal
de natura interacţiunilor care se dezvoltă în cadrul sportiv
şi de calitatea atmosferei emoționale care se dezvoltă în
cadrul contextelor şi activităţilor sportive.
Aspecte
pozitive
La nivelul cel mai înalt, sportul dă copilului
șansa de a trăi şi achiziţiona o serie de rezultate pozitive, cum ar fi
gestionarea contextului concurențial, a provocărilor, a interacţiunilor
și competențelor sociale, îmbunătăţirea abilităţilor
personale şi dezvoltarea fizică. Într-un mediu sigur şi
pozitiv, abilităţile şi competenţa copilului se manifestă în
mod adecvat în acord cu provocările pe care le oferă
disciplina sportivă.
De asemenea, sportul
asigură învăţarea şi respectarea normelor comune de
comportament, regulamentul unei discipline sau competiții
dând posibilitatea copiilor să asimileze informații despre
responsabilităţile unui individ şi ale membrilor grupului sau echipei
din care fac parte.
Se
recomandă din partea părinților să aibă aşteptări realiste în
privința performanțelor copiilor în disciplina sportivă și să
manifeste o atitudine de acceptare şi grijă faţă de copil. Este, de
asemenea, necesară crearea unui climat motivaţional deosebit.
În astfel de condiţii favorabile, sportul poate
îmbunătăţi iniţiativa şi independenţa copilului, precum şi
stima de sine şi identitatea personală. Prin sport, copiii pot
dobândi abilităţi diferite, pe care le pot folosi
în activităţi în afara sălii sau terenului de sport.
Cu toate acestea, sportul în sine, nu promovează
neapărat comportamente prosociale. Acest lucru va avea loc numai
în cazul în care copilului îi este dată
şansa de a experimenta interacţiuni de succes şi colaborări reale și
adecvate scopului comun al grupului din care face parte.
Aspecte
problematice
Pentru majoritatea copiilor, sportul este o experienţă
pozitivă şi o activitate interesantă de petrecere a timpului liber. Cu
toate acestea, o gestionare neadecvată a experienţei sportive pentru
copii poate cauza unele probleme. Este necesară asigurarea un echilibru
sănătos între implicarea în activităţile sportive
din timpul liber şi educaţia formală, școlară. La fel, aşteptările
excesiv de ridicate ale adulţilor (părinţi şi antrenori) privind
succesul copiilor în competiţii sportive, pot determina
anxietate şi stres, copilul nu va mai găsi nici o satisfacţie
în sport, iar stima lui de sine va fi ameninţată.
Sportul poate pierde din valoarea sa educaţională atunci
cînd, în condiţiile în care adulţii sunt
responsabili pentru sistemul de reguli competiţionale, se pune
în mod exclusiv accentul pe competiţie şi pe scopul suprem de
a câştiga, aspecte care uneori sunt duse la extrem, fiind
foarte stresante pentru copii.
Pentru un copil,
responsabilitatea morală privind respectarea normelor, poate fi cu
uşurinţă delegată și transferată adultului în calitate de
arbitru (de exemplu), iar în cel mai rău caz regulile pot fi
resimţite ca fiind o piedică în calea victoriei.
O serie de studii au indicat faptul că nivelul crescut şi
importanţa rezultatelor competiţionale, se pot transforma în
factori care pot pune în pericol buna-dispoziţie a copilului
şi a sănătăţii psihologice a acestuia. De exemplu, în loc să
participe la mai multe discipline sportive, cu strategii de formare
variate, copiii sunt adesea încurajaţi să se specializeze
prea devreme într-o singură disciplină sportivă. În
mod similar, creşterea concurenţei şi a importanţei acesteia
în dauna cooperării, poate submina educaţia socială şi ar
putea creşte incidenţa comportamentelor antisociale şi a agresiunilor.
Mai mult decât atât, atunci când
concurenţa este crescută, fair-play-ul şi responsabilitatea morală se
poate reduce.
Cu toate acestea,
nu este neapărat obligatoriu ca, în sine, concurenţa sportivă
să dea naştere acestor consecinţe negative. Este mai important pentru
copil să adopte obiective ce urmăresc auto-îmbunătăţirea,
dezvoltarea personală, pentru a optimiza beneficiile experienţei
sportive. De aceea, copiii ar trebui să concureze având la
bază motivația personală internă, mai degrabă decât motivații
sugerate sau impuse de adulţi.
În
loc de concluzii
Sportul pentru copii ar trebui să fie organizat cu scopul
prim al creşterii bunăstării și dezvoltării copilului.
Copiilor ar trebui să li se ofere oportunităţi de practică
variate, în mai multe discipline sportive,
evitându-se specializarea timpurie într-o singura
disciplină sportivă.
Se
recomandă crearea unui climat motivaţional de excepţie în
cadrul disciplinelor sportive pentru copii, prin accentuarea
obiectivelor ce vizează dezvoltarea personală, punându-se
accent pe buna dispoziţie, pe învăţare şi dezvoltarea de
abilităţi şi competenţe noi, pe cooperare şi sentimente de autonomie.
Adulţii ar trebui să aibă o atitudine de acceptare şi grijă faţă de
copil şi, atunci când este cazul, de stimulare a
independenţei şi colaborării în luarea deciziilor de către
copii.
Antrenorii
trebuie să menţină legătura cu părinţii copiilor, în
activităţile pe care le desfăşoară. Pentru acei copii care activează
în sportul la nivel înalt, părinţii ar trebui să
fie o parte integrantă a echipei de sprijin.
Adulţii ar trebui
să înveţe să recunoască semnele potenţialelor probleme, cum
ar fi anxietatea sau probleme de alimentaţie, şi să apeleze la servicii
de asistenţă, consultanţă sau psihoterapie atunci când este
necesar.
Marius
Vărvăroipsiholog - psihoterapeut
http://mariusvarvaroi.wordpress.com/
19 mai 2014
Va poate interesa si:
Controlul
anxietății în sportSportul și anxietatea de performanțăFinalul carierei sportiveRelaxarea
psiho-fiziologicăMaterialul
publicat reprezinta opinia autorului si se
incadreaza in standardele stiintifice acceptate la momentul publicarii,
dar stiinta este in permanenta schimbare si de aceea
MedicinaSportiva.Ro nu poate garanta ca informatia este completa,
actuala sau ca
nu contine erori; materialul nu constituie si nu substituie consultatia
medicala si psihologica; de
aceea folositi acest material doar pentru informare si nu pentru
autodiagnosticare sau autotratament - in cazul in care aveti
suspiciuni in ceea ce priverste starea Dvs. de sanatate - adresati-va
medicului de specialitate si psihologului.
Pentru alte intrebari - adresati-va autorului. Materialul
prezentat poate suferi modificari ulterioare.
|