Rolul sportului în dezvoltarea copiilor

    Organizarea activităţilor sportive pentru copii a avut în ultimii ani o creştere semnificativă în majoritatea ţărilor. Din ce în ce mai mulţi copii consideră sportul ca fiind o activitate atractivă, interesantă şi de multe ori acest lucru este susţinut de strategiile mass-media. În multe ţări europene şi peste ocean, sportul a devenit o activitate de petrecere a timpului liber din ce în ce mai populară și este considerat un mediu pozitiv stimulativ pentru creşterea copiilor.
    Deși în mod tradiţional, activitatea sportivă organizată a fost considerată un mediu de dezvoltare pozitivă şi de socializare pentru copii, există situații în care sportul practicat în mod incorect și dezorganizat poate perturba dezvoltarea unui individ şi poate influenţa în mod negativ nivelul socializării acestuia.    Importanţa şi influenţa sportului pentru copii va depinde în principal de natura interacţiunilor care se dezvoltă în cadrul sportiv şi de calitatea atmosferei emoționale care se dezvoltă în cadrul contextelor şi activităţilor sportive.

Aspecte pozitive
     La nivelul cel mai înalt, sportul dă copilului șansa de a trăi şi achiziţiona o serie de rezultate pozitive, cum ar fi gestionarea contextului concurențial, a provocărilor, a interacţiunilor și competențelor sociale, îmbunătăţirea abilităţilor personale şi dezvoltarea fizică. Într-un mediu sigur şi pozitiv, abilităţile şi competenţa copilului se manifestă în mod adecvat în acord cu provocările pe care le oferă disciplina sportivă.
   De asemenea, sportul asigură învăţarea şi respectarea normelor comune de comportament, regulamentul unei discipline sau competiții dând posibilitatea copiilor să asimileze informații despre responsabilităţile unui individ şi ale membrilor grupului sau echipei din care fac parte.
    Se recomandă din partea părinților să aibă aşteptări realiste în privința performanțelor copiilor în disciplina sportivă și să manifeste o atitudine de acceptare şi grijă faţă de copil. Este, de asemenea, necesară crearea unui climat motivaţional deosebit. În astfel de condiţii favorabile, sportul poate îmbunătăţi iniţiativa şi independenţa copilului, precum şi stima de sine şi identitatea personală. Prin sport, copiii pot dobândi abilităţi diferite, pe care le pot folosi în activităţi în afara sălii sau terenului de sport.
    Cu toate acestea, sportul în sine, nu promovează neapărat comportamente prosociale. Acest lucru va avea loc numai în cazul în care copilului îi este dată şansa de a experimenta interacţiuni de succes şi colaborări reale și adecvate scopului comun al grupului din care face parte.

Aspecte problematice
    Pentru majoritatea copiilor, sportul este o experienţă pozitivă şi o activitate interesantă de petrecere a timpului liber. Cu toate acestea, o gestionare neadecvată a experienţei sportive pentru copii poate cauza unele probleme. Este necesară asigurarea un echilibru sănătos între implicarea în activităţile sportive din timpul liber şi educaţia formală, școlară. La fel, aşteptările excesiv de ridicate ale adulţilor (părinţi şi antrenori) privind succesul copiilor în competiţii sportive, pot determina anxietate şi stres, copilul nu va mai găsi nici o satisfacţie în sport, iar stima lui de sine va fi ameninţată.
    Sportul poate pierde din valoarea sa educaţională atunci cînd, în condiţiile în care adulţii sunt responsabili pentru sistemul de reguli competiţionale, se pune în mod exclusiv accentul pe competiţie şi pe scopul suprem de a câştiga, aspecte care uneori sunt duse la extrem, fiind foarte stresante pentru copii.
Pentru un copil, responsabilitatea morală privind respectarea normelor, poate fi cu uşurinţă delegată și transferată adultului în calitate de arbitru (de exemplu), iar în cel mai rău caz regulile pot fi resimţite ca fiind o piedică în calea victoriei.
    O serie de studii au indicat faptul că nivelul crescut şi importanţa rezultatelor competiţionale, se pot transforma în factori care pot pune în pericol buna-dispoziţie a copilului şi a sănătăţii psihologice a acestuia. De exemplu, în loc să participe la mai multe discipline sportive, cu strategii de formare variate, copiii sunt adesea încurajaţi să se specializeze prea devreme într-o singură disciplină sportivă. În mod similar, creşterea concurenţei şi a importanţei acesteia în dauna cooperării, poate submina educaţia socială şi ar putea creşte incidenţa comportamentelor antisociale şi a agresiunilor. Mai mult decât atât, atunci când concurenţa este crescută, fair-play-ul şi responsabilitatea morală se poate reduce.
    Cu toate acestea, nu este neapărat obligatoriu ca, în sine, concurenţa sportivă să dea naştere acestor consecinţe negative. Este mai important pentru copil să adopte obiective ce urmăresc auto-îmbunătăţirea, dezvoltarea personală, pentru a optimiza beneficiile experienţei sportive. De aceea, copiii ar trebui să concureze având la bază motivația personală internă, mai degrabă decât motivații sugerate sau impuse de adulţi.

    În loc de concluzii
    Sportul pentru copii ar trebui să fie organizat cu scopul prim al creşterii bunăstării și dezvoltării copilului.
    Copiilor ar trebui să li se ofere oportunităţi de practică variate, în mai multe discipline sportive, evitându-se specializarea timpurie într-o singura disciplină sportivă.
    Se recomandă crearea unui climat motivaţional de excepţie în cadrul disciplinelor sportive pentru copii, prin accentuarea obiectivelor ce vizează dezvoltarea personală, punându-se accent pe buna dispoziţie, pe învăţare şi dezvoltarea de abilităţi şi competenţe noi, pe cooperare şi sentimente de autonomie. Adulţii ar trebui să aibă o atitudine de acceptare şi grijă faţă de copil şi, atunci când este cazul, de stimulare a independenţei şi colaborării în luarea deciziilor de către copii.
      Antrenorii trebuie să menţină legătura cu părinţii copiilor, în activităţile pe care le desfăşoară. Pentru acei copii care activează în sportul la nivel înalt, părinţii ar trebui să fie o parte integrantă a echipei de sprijin.
Adulţii ar trebui să înveţe să recunoască semnele potenţialelor probleme, cum ar fi anxietatea sau probleme de alimentaţie, şi să apeleze la servicii de asistenţă, consultanţă sau psihoterapie atunci când este necesar.