CENTRUL
DE MEDICINĂ HIPERBARĂ ŞI A SCUFUNDĂRILOR CONSTANŢA
Centrul de Medicină
Hiperbară din Constanţa dispune de una dintre cele
mai moderne barocamere din Europa, care îndeplineşte toate
condiţiile impuse de normativele germane şi europene în
vigoare
(TÜV, MPG, Germanischen Lloyds).
Camera de
presiune de tip HAUX STARMED 2200 dispune de 14 locuri pentru pacienţii
mobili sau posibilitate de acces cu patru tărgi.
Barocamera este prevăzută cu instalaţie contra-incendiu, conform
normelor europene şi internaţionale de combatere a incendiilor sub
presiune, standard impus pentru siguranţa pacienţilor şi cu un sistem
de climatizare, care permite comprimarea şi decomprimarea, fără
modificări semnificative de temperatură, asigurându-se astfel
confortul sporit al pacienţilor pe durata terapiei.
Oxigenarea
celulară are loc ca urmare a transportului oxigenului din aerul
inspirat la nivel celular cu ajutorul fixării acestuia de hemoglobină
în condiţiile unui sistem de capilare adecvat.
Întreruperea
sau tulburarea transportului hemoglobinal sau al reţelei de capilare,
dar şi a fluxului sangvin duce la condiţii de hipoxie cu urmările
cunoscute în medicină.
Creşterea presiunii parţiale
a
oxigenului duce şi la creşterea difuzibilităţii acestuia în
ţesuturi, astfel că, deşi în plasmă se află o cantitate
similară
de oxigen transportului hemoglobinal, efectivitatea acestuia este mult
sporită prin mărirea distanţei efective de la capilar în
structurile care pot fi aprovizionate cu oxigen.
EFECTELE
OXIGENULUI HIPERBAR •
Efectul de creştere a ratei de difuziune a oxigenului
în ţesuturi
- ceea ce înseamnă că, atât ţesuturile aflate la
distanţă
faţă de capilare, cât şi ţesuturile în care
transportul
capilar este întrerupt pot fi oxigenate.
• Efect
anti-edematos.
La ora actuală se consideră că oxigenul hiperbar are cel mai puternic
efect anti-edematos, dar spre deosebire de alte medicamente care produc
reducerea edemului cu hipoxie, oxigenul hiperbar reduce edemul cu
hiperoxie, în anumite cazuri chiar cu o hiperoxie masivă.
În mod normal ţesuturile ischemizate ca urmare a unui edem
progresiv devin hipoxice ceea ce duce în continuare la
creşterea
edemului şi a ischemiei. Oxigenarea hiperbară asigură suportul de
oxigen al ţesuturilor ischemice ducând la reducerea rapidă a
edemului prin vasoconstricţie reflexă cu hiperoxie.
•
Efect angioneogenetic.
Oxigenul hiperbar, atât în ţesuturile normal
oxigenate, dar
mai ales în ţesuturile hipoxice ca urmare a
microangiopatiilor
patologice sau post-traumatice duce la o reacţie de angioneogeneză,
având loc formarea de capilare noi, funcţionale, în
ţesuturile hipoxice şi îndesirea reţelei de capilare
în
ţesuturile normooxice cu efecte benefice asupra funcţionalităţii
acestora.
• Efect de activare a
fibroblastelor şi a sintezei de colagen.
Regenerarea post-traumatică este strâns legată de un aport
optim
de oxigen la nivelul plăgii în curs de vindecare. Absenţa sau
reducerea oxigenării duce la cicatrice cheloide, inestetice sau
disfuncţionale. Un aport hiperoxic are automat ca efect o vindecare
rapidă, fără cicatrice.
• Efect
de activare a osteoclastelor dar şi a osteoblastelor cu osteoneogeneză
ridicată.
• Activarea
leucocitelor şi macrofagelor ducând la
îmbunătăţirea răspunsului imunitar.
•
Efect bactericid.
Efectele bactericide ale oxigenului, chiar şi normobar, asupra
bacteriilor anaerobe este bine cunoscut în medicină, mai
puţin
cunoscut este faptul că oxigenul, de la a o anumită presiune parţială,
are un efect toxic asupra oricărei bacterii, atât anaerobe
cât şi aerobe. La nivel mondial, la ora actuală, sunt
cunoscute
valorile presiunii parţiale a oxigenului care dezvoltă efecte toxice
asupra fiecărei bacterii. În general este recunoscut că de la
o
valoare de cca. 500 mmHg nici o bacterie nu mai este viabilă.
Ca
urmare a acestui efect, oxigenul hiperbar este singura terapie
antibacteriană în cazul bacteriilor polirezistente sau cu
evoluţie fulminantă.
Ca urmare
a acestor efecte
multiple mai sus menţionate, medicina hiperbară ocupă un loc din ce
în ce mai important în sistemul de
îngrijire a
sănătăţii, în prezent punându-se accent pronunţat
pe
colaborarea interdisciplinară. Având în vedere
indicaţiile
majore ale traumatologiei trebuie subliniată importanţa includerii
tratamentului asociat cu oxigenarea hiperbară în medicina
sportivă.
În această barocameră putem efectua
atât tratamente cu oxigen hiperbar în cazul accidentelor
sportive
pentru o recuperare rapidă, fără sechele a accidentaţilor,
cât şi
tratamente de întreţinere pentru îmbunătăţirea
condiţiei
fizice.
Oxigenarea hiperbară permite o creştere masivă a
cantităţii
de oxigen transportată într-un ţesut, ceea ce în
condiţii
normale duce la creşterea densităţii capilarelor (aşa-numitul proces de
angioneogeneză). O reţea de capilare densă permite o oxigenare crescută
a aparatului locomotor ducând la creşterea performanţelor şi
a
rezistenţei la efort a sportivilor.
Schemele de tratament se
aplică
sub controlul domnului doctor Franz-Josef Schnittker, medic specialist
ortoped şi de medicină sportivă cu îndelungată experienţă
în tratamentul sportivilor din Germania.
În
cazul
aplicaţiilor menite să crească randamentul
jucătorilor este foarte
importantă alegerea perioadei optime pentru efectuarea tratamentului. Un
astfel de tratament echivalează cu o alergare de cca. 20 de
kilometri.
Aplicare terapiei în perioada apropiată competiţiei poate
duce la
epuizarea sportivului, pe de altă parte efectele oxigenului hiperbar se
diminuează în timp de la aplicaţie. Timpul optim
între
terminarea tratamentului hiperbar şi competiţie este de cca. 10 zile.
În cazul traumatismelor şi a fracturilor,
oxigenarea rapidă
şi
masivă a ţesutului ischemic (lezat) are o importanţă majoră
în
recuperarea rapidă post-traumatică. Studiile efectuate în
străinătate arată că fracturile tratate în paralel cu
tratamentul
ortopedic şi cu HBO (oxigenare hiperbară) recuperează de cinci ori mai
repede. În cazul necrozelor osoase aseptice, oxigenarea
hiperbară
este singura metodă de tratament ce permite reintegrarea sportivului.
Pentru rupturile ligamentare integrarea oxigenării hiperbare duce, de
asemenea, la scurtarea timpului de recuperare (de exemplu recuperarea
în cazul unui ligament încrucişat se reduce de la 6
luni la
4 luni). Tratamentele individuale post-traumatice trebuie efectuate
imediat după producerea traumatismului pentru mărirea efectivităţii
acestei terapii.
Durata şi numărul de şedinţe depind de
efectul
scontat. În cazul terapiilor de grup, pentru creşterea
randamentului echipei se recomandă o schemă de tratament la 1,4 bari
relativ, 2,4 bari absolut şi două ore până la trei ore de
administrare de oxigen, în funcţie de randamentul pe care
jucătorul trebuie să-l aducă în teren, astfel. De regulă sunt
necesare 3-5 şedinţe, în funcţie de sportul practicat.
În
cazul traumatismelor se recomandă şedinţe la 1,4 bari relativ, 2,4 bari
absolut cu o oră şi jumătate de oxigenare hiperbară, numărul de şedinţe
necesare fiind de circa 6 şedinţe în cazul fracturilor, 8-10
şedinţe pentru rupturi ligamentare, circa 4 şedinţe în cazul
rupturilor musculare, aproximativ 10 şedinţe în cazul Bolii
Sudeck, 20-25 de şedinţe în cazul necrozelor osoase.
Regenerarea post-traumatică osoasă este strict dependentă de
activitatea osteoclastelor şi în primul rând de
oxigenarea
acestora. Oxigenul hiperbar, în cazul defectelor osoase
post-traumatice sau al grefelor osoase operatorii, duce la o accelerare
exacerbată a vindecării de cinci ori mai rapidă decât
în
condiţii normobare.
publicat pe
www.medicinasportiva.ro la 27 mai 2009
 Materialul
publicat reprezinta opinia autorului si se incadreaza in standardele
stiintifice acceptate la momentul publicarii dar stiinta este in
permanenta schimbare si de aceea MedicinaSportiva.Ro nu poate garanta
ca
informatia este completa, actuala sau ca nu contine erori.
Folositi
acest material doar pentru informare - in cazul in care
aveti intrebari - adresati-va autorului.
Utilizatorul
trebuie sa decida si este singurul raspunzator de modul cum utilizeaza
Informatile si Serviciile furnizate in aceasta sectiune; acccesarea
link-urilor (si serviciilor) se face pe raspunderea Utilizatorului.
Materialul
prezentat poate suferi modificari ulterioare.
|
|
