Maslach si Jackson (1981) sintetizează această simptomatologie într-un "sindrom ce prezintă 3 dimensiuni”:

a) depersonalizarea - persoana se distanţează de ceilalţi,
b) reducerea realizărilor personale mai ales în condiţiile unui spirit critic (orientat spre cei din jur, dar şi spre sine, în egală măsură) crescut asociat cu scăderea randamentului
c) epuizare emoţională - persoana se simte golită de resurse emoţionale şi devine foarte vulnerabilă la agenţii stresori.

  Sindromul burn-out se instalează lent. Nu apare în urma unor traume sau evenimente şocante, ci doar ca urmare a unor factori stresori cronici ce ţin de locul de muncă.

  Până la instalarea efectelor sindromului individul parcurge câteva faze preliminare:

1. Entuziasmul ideal: este etapa în care se încadrează persoanele aflate la începutul carierei, care investesc, foarte mult din punct de vedere emoţional, în munca pe care o desfăşoară, trăind cu ideea că pot acoperi carenţele profesionale foarte repede.
2. Stagnarea ineficientă: munca îşi pierde aspectul primordial, nu mai are acelaşi efect stimulativ asupra individului, are loc o scădere a capacităţii de a lucra cumulată cu asocierea revendicărilor din planul individual (persoana realizează că îşi doreşte şi altceva în afara unui loc de muncă bine plătit: familie, copii, vacanţe, socializare).
3. Sentimentul de frustrare: în acest moment se dezvoltă tulburări fizice (cefalee sau migrene, tulburări gastrointestinale, modificarea calităţii somnului etc.), comportamentale şi psiho-emoţionale (anxietate, depresie). Sentimentul de frustrare devine cu atât mai accentuat cu cât individul îşi pune întrebări in privinţa sensului muncii sale, îşi reevalueză şansele şi aspiraţiile, se simte din ce în ce mai obosit, îi scade interesul pentru muncă.
4. Apatia plină de dezamăgire: individul se simte cronic frustrat în/şi la muncă, singura motivaţie pe care o găseşte este cea financiară.

   Situaţia ar putea fi prezentată sub formă grafică după cum urmează în Figura 2:
- aşteptări nerealiste de la propria persoană
- angajarea în muncă
- performanţe slabe
- efort crescut în raport cu munca prestată
- lipsa viziunii, a obiectivelor personale
- un management defectuos al furiei
- epuizare mentală şi fizică, cinism
- sentimente de disperare şi lipsa speranţei
- pierderea încrederii într-un viitor mai bun
- colaps.

  Calea inversă, de normalizare, de vindecare şi de stabilizarea a stării de sănătate (fizice, psihice şi mentale) pe care cineva o poate urma ar fi (Figura 3):
- stabilirea unor orizonturi de aşteptare realiste
- acceptarea faptului că munca intensă, din greu realizată nu este cheia dorită
- eficientizarea eforturilor în funcţie de rezultatele pe care preconizăm să le aducă
- stabilirea unor etape care ar trebui parcurse de cineva în atingerea scopului/scopurilor propuse
- construirea unei imagini asupra viitorului dorit
- responsabilizarea şi asumarea eşecurilor
- analizarea realităţilor
- reluarea legăturilor cu prietenii şi familia
- respectarea orarului de odihnă activă şi pasivă
- acordarea unui timp pentru propria persoană.


  În afara situaţiilor finale, tratarea unei persoane cu sindrom burn-out este una complexă şi are în vedere complexitatea sindromului.
  O latură a tratamentului este cea medicamentoasă, de competenţa medicului: medicaţie antialgică, antiinflamatoare specifică sau generală, antivirală, imunomodulatoare, antidepresive în funcţie de simptomatologia acuzată.
       Regimul igienico-dietetic de viaţă este partea din tratament care este la îndemâna oricui:

• respectarea unui orar de mese ceea ce înseamnă respectarea calităţii şi cantităţii de alimente de care organismul are nevoie. Afirmaţia „că nu am timp să mănânc” ascunde de fapt o prioritizare defectuoasă a activităţilor cotidiene – oricât de ocupată este o persoană, există posibilitatea unei mese de dimineaţă care poate realiza un aport în principii alimentare suficient pentru mare parte din activitatea cotidiană. Dacă la această masă se mai asociază 2-3 gustări peste zi formate dintr-un fruct proaspăt sau un pahar de suc natural de fructe/legume, obţinem necesarul caloric calitativ şi cantitativ. O importanţă aparte ar fi util de acordat şi reducerii cu până la 30% a consumului de lipide.
• hidratarea suficientă, aproximativ 2 litri consumaţi între mesele principale
• respectarea unui orar al odihnei pasive (somn). Şi în acest caz este importantă calitatea şi cantitatea somnului – somnul din intervalul orar 22-24 facilitează refacerea fizico-psihică organismului
• evitarea alternanţei eforturi fizice/psihice epuizante cu perioade de inactivitate, cum ar fi duminica, atunci când ar exista tendinţa hipersomniei
• evitarea programului de lucru prelungit sau terminare la timp a programului măcar de 2-3 ori pe săptămână
• plimbare zilnică de minim 10-15 minute în ritm rapid – în situaţiile când nu este posibil acest lucru se recomandă ca autoturismul să fie lăsat la distanţă de locul de muncă tocmai pentru a parcurge o distanţă minimă pe jos
• week-end-ul să fie organizat astfel încât să fie alternate exerciţiile fizice cu activităţile comune în familie şi cu socializarea.

    Învăţarea unor strategii de management al stresului. Acestea pot fi puse fie la dispoziţia angajaţilor prin cursuri indoor sau să implice participare individuală. Rolul acestor cursuri este de a:

• învăţa participanţii să respire corespunzător – abdominal inferior. O bună oxigenare a organismului conferă calm şi stabilitate persoanei, dar şi capacitatea de a analiza obiectiv problematica ivită, ajutând la identificarea soluţiilor. În afara efectului pe care îl are asupra sistemului nervos central, oxigenul este unul dintre factorii cei mai importanţi în metabolizarea radicalilor liberi şi responsabil în combaterea stresului.
• participarea la cursuri de dezvoltare personală, în care subiectul este învăţat să se cunoască, să se evalueze, să îşi stabilească obiectivele, să-şi gestioneze emoţiile, să inter-relaţioneze cu cei din jur, să prevină apariţia conflictelor, sau dacă acestea sunt deja generate, cum să se lase cât mai puţin afectat de reacţiile negative ale celor din jur.
• învăţarea tehnicilor de relaxare progresivă, adaptată la condiţiile de la serviciu
• educarea subiecţilor în folosirea tehnicilor de: autoîncurajare, auto-valorizare, motivare, creştere a stimei de sine şi a încrederii în propria persoană.

    Dacă privim cu atenţie cauzele are conduc spre acest sindrom, constatăm că foarte multe elemente ţin de trăsăturile de personalitate, ceea ce poate să justifice o îndrumare spre grupurile de susţinere psihologică, acolo unde situaţiile o impun.

    Un loc aparte în acest proces de tratament îl pot avea tehnicile de refacere pe care le folosesc sportivii pentru înlăturarea oboselii postefort:

• utilizarea hiperventilaţiei pentru înlăturarea „datoriei de oxigen” acumulată pe durata efortului
• folosirea mijloacelor hidroterapeutice
• aplicarea unor tehnici minime de masaj (fie la nivelul lobului urechii, fie la nivel plantar)
• exerciţii de stretching, în reprize, de câte 10 minute pe parcursul zilei
• exerciţii de flexibilizare ale coloanei vertebrale (alături de precedentele ajută la stimularea meridianelor energetice, ceea ce înlătură rapid starea de oboseală).

   Concluzie
   Concluzia nu poate fi decât una singură: MODERAŢIA ceea ce înseamnă îmbinarea aspectelor vieţii noastre astfel încât să existe un echilibru între carieră, viaţa personală, dezvoltarea personală, sănătate, relaţii sociale şi de prietenie şi dorinţele financiare ale fiecăruia.

  Gezeiten Haus Klinik (GHK) funcţionează în Bonn şi oferă un test gratuit pentru cei interesaţi să descopere dacă au sau nu simptome de Burnout. 

  Bibliografie selectivă

1. Craşovan Mariana, Mentoratul on-line la distanta – avantaje şi limite în Revista de Informatică Socială, 2005 an II, nr. 4, www.ris.uvt.ro.
2. Donald E. Nease Jr.; Katherine Margo; Michael Floyd / Familiy Medicine Trainess Perspectives on the role of Emotion and  Empathy Medicine, Evidence and Emotions 15th International Balint Congress, Lisbon 2007-1-5-sept. p.33-36, I.S.B.N. 978-989-20-0747-2
3. Freudenberger  H.J., Staff  Burn-out, J. loc. Issues 1974,30:159
4. Hayes C.,Stress Relief for Theachers, Routledge, London and New York: Taylor & Francis Group, 2006
6. Maslach C., Schaufeli  W., Leiter  M., Job  Burn-out, Ann  Rev. Psychology 2001; 52:397-422
7. Pedrabissi, Rolland şi Santinello, Stress and Burnout Among Teachers in Italy and France, Journal of Psychology, Vol. 127, 1993
8. Richard  B. Addison- Burn-out and  Balint, 14th International  Balint Congress Stockholm 2005, I.S.B.N. 91-631-7037-X  p. 118-124
9. Zlate Mielu, Tratat de psihologie organizaţional-managerială Volum I, 2004, Polirom, Iaşi
10. Ulrich Kraft, "Burned Out", Scientific American Mind, June/July 2006 p. 28-33
11. Maslach, C.; Schaufeli, W. B.; Leiter, M. P. (2001). S. T. Fiske, D. L. Schacter, & C. Zahn-Waxler. ed. "Job burnout". Annual Review of Psychology (52): 397–422

publicat pe MedicinaSportiva.Ro: 1 decembrie 2010