Metabolismul
seleniului
Metabolismul
seleniului este bine cunoscut, cu toate ca pentru a-l intelege bine
este delicat, deoarece :
- acest metaloid este
introdus in organismul
uman cu alimentele sub diferite forme chimice;
- din
punct de vedere
chimic, seleniul este foarte apropiat de sulf, caruia ii aseamana
foarte mult, astfel incat seleniul va putea imprumuta uneori sistemele
enzimatice sau de transport ale sulfului. Absorbtia seleniului depinde
de forma sub care se gaseste, si se face mai repede sau mai incet la
nivelul intestinului subtire. Selenitii si selenatii sunt absorbiti mai
intai in timpul digestiei intestinale (in duoden), in timp ce seleniul
organic (selenometionina) este absorbita mai tarziu (la nivelul
ileon-ului), locul in care se face absorbtia peptidelor cu lanturi
moleculare mici. Formele organice ale seleniului sunt mai bine
absorbite, comparativ cu formele sale anorganice (minerale).
Transportul seleniului in plasma se face in mod nespecific, fiind legat
in pricipal de globuline a si b si de albumina. Seleniul este stocat in
muschii scheletici, in ficat si in rinichi. Eliminarea seleniului se
face astfel :
- mai ales pe cale urinara (60 %);
-
putin pe cale fecala
(35 %);
- foarte putin prin transpiratie.
Eliminarea
seleniului pe cale
pulmonara, perceptibila printr-o respiratie cu miros de usturoi, este
intotdeauna semnul unei intoxicatii cu exces de seleniu.
Efectele
biologice ale seleniului
Actiunea seleniului
impotriva radicalilor.
Seleniul este componentul unei proteine umane, formate din patru
subunitati identice, fiecare subunitate incluzand un atom de seleniu
sub forma de selenocisteina. Aceasta proteina, care contine seleniu,
intra in compozitia enzimei glutation-peroxidaza, care este enzima
principala de lupta contra excesului producerii radicalilor liberi.
Meritul acestei descoperiri facuta in anul 1971, ii revine lui Rotruck.
Selenocisteina este un seleno-aminoacid in care seleniul a luat locul
sulfului. Aminoacidul care contine sulf se numeste cisteina.
Acizii
seleno-aminici reprezintã o familie de acizi alfa-aminati,
analogi metilcisteinei, metioni-nei, cisteinei si cistationinei, in
care sulful este inlocuit printr-un atom de seleniu. Acizii
seleno-aminici sunt prezenti in plantele cultivate pe solurile
selenifere. Ei actioneazã ca antagonisti ai aminoacizilor cu
sulf. La vite, acizii seleno-aminici provoacã, printre
altele,
manifestãrile specifice otrãvirii cu seleniu.
Seleno-cistationina provoacã aparitia unor diferite
tulburãri digestive. Principalii acizi seleno-aminici sunt :
seleno-cistationina, seleno-cisteina, seleno-metionina. La animalele cu
blanã, excesul de acizi seleno-aminici provoacã
"atrichie", tulburãri de origine geneticã,
manifestate
prin absenta pãrului. Prin analogie, se poate pune
intrebarea :
una dintre cauzele care provoacã calvitia la om se poate
datora
excesului de seleniu in organismul uman ?
Glutation-peroxidaza
pare a fi singura selenoenzimã cunoscutã din
organismul
omului. Aceastã enzimã constituie, nu numai un
apãrãtor important, dar si un sistem de
compensare
impotriva pericolelor oxidative ale moleculelor intracelulare, cu masa
molecularã micã: proteine, acizi grasi
polinesaturati.
Aceste pericole sunt cauzate de peroxizi, radicalii liberi oxigenati.
Neve, studiind functiile bilogice ale seleniului, a constatat in 1988,
cã agresiunile care se produc in timpul proceselor
metabolice
normale sau in timpul unui mare numãr de circumstante
patologice
(inflamatie, arteriosclerozã, cancer, maladii degenerative,
imbãtranire celularã, etc.) sunt legate de
radicalii
liberi si de pericolele pe care acestia le cauzeazã. Un
deficit
de seleniu, chiar neinsemnat, afecteazã activitatea
glutation-peroxidazei si conduce la peroxidarea membranelor celulare si
intracelulare. Permeabilitatea celularã este
afectatã si
numeroase biomolecule, ca de exemplu ADN, din cauza acestor anomalii,
continuã sã functioneze, dar codul genetic nu mai
este
acelasi. Acesta este un risc, sau cel putin o cauzã
plauzibilã a cancerizãrii. Agresiunea,
datoratã
deficitului in seleniu, provoacã sindromuri clinice
specifice,
ca de exemplu : hemolize, necrozarea tesutului, degenerescente si, ca
urmare, creste riscul dezvoltãrii maladiilor cronice.
continuare
... → Actiunea
glutation-peroxidazei in metabolismul prostaglandinelor
Actiunea
de dezintoxicare a seleniuluipublicat
pe MedicinaSportiva.Ro: 2 octombrie 2009
