Importanta oligoelementelor
Fierul
este indispensabil procesului de formare a hemoglobinei, mioglobinei,
catalazei; sta la baza proceselor de eritropoeza; intra in structura
citocromilor celulari ce intervin in procesele de oxidare biologica.
Absorbtia fierului se realizeaza la nivelul duodenului precum si in
portiunea superioara a jejunului si este de maxim 20% pentru produsele
de origine animala, maxim 8% pentru cele de origine vegetala. Compusii
pe care fierul ii realizeaza in organism sunt diferiti in functie de
etapa ciclului metabolic : feritina (fierul de absorbtie), siderofilina
(forma de transport), hemoglobina si mioglobina (forma de utilizare),
hemosiderina (forma de depozit din splina, ficat, maduva osoasa).
Anemiile feriprive, ca expresie a lipsei fierului din organism pot fi
produse fie prin aport alimentar insuficient fie prin pierderi
disproportionate fata de aport : pierderi menstruale, hematurie
microscopica postefort, transpiratie excesiva, hemoragii digestive
oculte microscopice, microsangerari secundare hemoroizilor.
Fosfoproteinele si sarurile acidului fitic sunt citati ca importanti
factori ce impiedica absorbtia fierului. Contrar acestora vitamina C,
manganul, cuprul sunt factorii favorizanti ai absorbtiei
ionului
de fier. Necesitatile zilnice sunt in functie de sex : la barbati de 10
- 15 mg/zi iar la femei de 20 - 30 mg/zi. Exista numeroase preparate
comercializate ce au continut in fier dar, cele care sunt eficiente
sunt cele care au suplimentarea in fier sub forma de gluconat, fumarat,
citrat, peptonat. Forma farmaceutica de sulfat feros determina
distrugerea vitaminei E. Dintre alimentele cu continutul cel mai mare
in ioni de fier se mentioneaza: ficatul, carnea de vita slaba,
galbenusul de ou fiert, fasolea, nuci, prune sau caise deshidratate.
Cuprul asigura
structura unor enzime oxidoreducatoare, activitatea mitocondriala,
realizarea structurii elastinei si melaninei, buna absorbtie a
fierului. Dintre sursele alimentare cu continutul mai ridicat in ion de
cupru sunt : viscerele, pestele, fasolea uscata, graul integral,
fructele de mare.
Cobaltul
are actiune sinergica cu cea a vitaminei B12 in stimularea mecanismelor
de eritropoeza. Ca sursa alimentara mentionam : viscerele, carnea
rosie, fructele de mare. Alcoolul, somniferele, preparatele
estrogenice, regimurile vegetariene impiedica absorbtia cobaltului.
Doza necesara zilnica este de 8 mcg/zi.
Iodul
aproximativ 2/3 din cantitatea de iod din organism se afla in glanda
tiroida si in hormonii tiroidieni. Acestia la randul lor sunt sunt
responsabili de controlul metabolismelor. In situatiile de carente
alimentare sau prin aport insuficient din apa consumata se instaleaza
gusa endemica sau mai grav, cretinismul hipotiroidian. Ca sursele
alimentare sunt : toate produsele de origine marina, galbenusul de ou,
vegetalele proaspete. Glicoizii cianogeni din varza cruda in cantitate
mare 300 -450 g/zi, polifenolii din samburii de mere sau de caise
impiedica formarea hormonilor tiroidieni prin blocarea absorbtiei
iodului. Necesarul zilnic ar fi de 0,1 - 0,2 g/zi.
Fluorul
este unul dintre factorii importanti in constituirea matricei osoase si
dentare ceea ce face ca in cazurile carentelor alimentare sa apara cu
frecventa mai mare cariile dentare sau demineralizarile osoase.
Continutul in fluor al alimentelor preparate creste daca acestea sunt
gatite in apa fluorurata sau in vase de teflon (vasele de aluminiu
distrug in totalitate cantitatile de fluor din alimente). Necesarul
optim se situeaza intre 0,5 - 0,75 mg/zi alimentar si 1 - 1,5 mg/litrul
din apa potabila.
Rolurile
fiziologice ale
ionului de zinc
sunt multiple : participarea la toate tipurile de metabolisme,
asigurarea sintezei de acizi nucleici (ADN), intra in structura
insulinei, scurteaza timpul de cicatrizare al plagilor, este important
factor stabilizator chimic al sangelui, normalizeaza activitatea
prostatei, asigura dezvoltarea organelor genitale. In cazurile de
carenta sunt descrise alterari ale gustului, mirosului, cicatrizari
lente si vicioase, nanism hipogonadal, anemie, hepatosplenomegalie,
boli genetice. Carnea de vita, ficatul, galbenusul de ou, laptele praf
degresat, cacaoa au continut bogat in zinc asigurand necesarul zilnic
este de 10 - 20 mg/zi daca sunt incluse in ratia alimentara.
Cromul
intervine in metabolizarea zaharurilor, in mobilizarea proteinelor spre
locurile de utilizare, ajuta la procesele generale de crestere si
dezvoltare. Carnea de pui, ficatul, germenii de grau sunt principalele
surse alimentare. Prin carenta de crom din alimentatie este potentata
producerea diabetului zaharat, a aterosclerozei si hipertensiunii
arteriale. Necesarul zilnic este de 180 -200 mcg/zi.
Manganul
favorizeaza activarea enzimatica, participa la realizarea unei
structuri osoase de calitate, este factor favorizant in formarea
tiroxinei, amelioreaza reflexele musculare, scade iritabilitatea
nervoasa, favorizeaza procesele de memorizare. Cerealele integrale si
nucile au in compozitia lor cantitatile necesare
organismului.
National Research Council recomanda 2 - 5 mg/zi.
Molibdenul
reprezinta o componenta importanta in metabolizarea carbohidratilor si
a lipidelor, participand si la utilizarea optima a fierului in
organism. Nu s-au stabilit doze necesare dar, se pare ca o cantitate de
200 - 250 mg/zi ar fi suficienta preventiv pentru anemie, buna
functionalitate generala a organismului. Cantitatea aceasta ar putea fi
realizata pe seama cerealelor si vegetalelor.
Seleniul
este un antioxidant cu capacitate de prevenire a imbatranirii si a
cancerului. Actiunea este sinergica cu a vitaminei E cele doua
potentandu-se reciproc. O alimentatie bogata in viscere, germeni de
grau, rosii realizeaza un aport suficient organismului.
Sulful
este unul dintre elementele minerale ce intra in compozitia
aminoacizilor, participa la realizarea balantei de oxigen, intra in
structura imunoglobulinelor. Nu este inca stabilita doza zilnica
necesara dar, consumul de carne de pui si vita slaba, peste, ou, fasole
uscate par a asigura necesitatile organismului.
Toate aceste saruri minerale ar trebui sa fie introduse in organism
printr-o alimentatie rationala. In afara acestor necesitati zilnice in
situatii deosebite: sarcina, crestere, cicluri menstruale abundente,
efort sportiv cantitatile de saruri minerale trebuie a fi suplimentate
prin preparatele medicamentoase. Aceste produse farmaceutice trebuie sa
fie utilizate numai in aceste situatii deosebite si nu in loc de
alimentatie.
Suplimentarile
medicamentoase se pot
realiza in functie de tipul de sport practicat sau de actiunea pe care
urmeaza a o realiza in organism: ergotropa sau trofotropa.
Prezentam in continuare comparativ cateva preparate:
Polimerizant
S:
fosfat de potasiu, lactat de calciu, carbonat bazic de magneziu, sulfat
feros, sulfat de zinc, sulfat de cupru, sulfat de mangan, iodura de
potasiu.
Anti – stress: vitamina
D, E, B1, B2, B6, B12, B5, acid folic, biotina, cupru, zinc, calciu,
magneziu, extract de valeriana.
Ginsavit:
vitamina A, C, D, E, B1, B2, B6, B12, acid folic, pantotenat de calciu,
colina, cupru, zinc, magneziu, potasiu, calciu, fosfor.
Complex
polimineral: vitamina A, D, C, B2, PP, B6, B12, pantotenat de
calciu, fier, magneziu, fosfor.
Vitamax:
ulei de grau incoltit, ulei de floarea soarelui, polen, arginina,
lizina, acid orotic, biotina, vitamine (A, E, B2, B6, B12), acid
ascorbic, fier, calciu, fosfor, potasiu, cupru, zinc, mangan, magneziu,
iod, seleniu, fluor.
Din analiza succinta a acestor preparate rezulta o compozitie
complexa pentru preparatul de tip Vitamax, in timp ce produsul
Polimineralizant-S poate sa faca fata necesitatilor eforturilor fizice.
BIBLIOGRAFIE
SELECTIVA1.
Booher M.James, Gary A.Thibodeau - Athletic injury assessement Moby
Year Book Inc.Boston 1995
2. Dragan I. -
Medicina sportiva, Editura Sport - Turism, Bucuresti 1982
3.
Dragan I. - Practica medicinii sportive, Editura
Medicala, Bucuresti 1989
4. Dragan I.
- Medicina sportiva aplicata, Editura Editis,
Bucuresti 1994
5. Dragan I., Stroescu V., -
Medicatia la sportivi, Editura Cucuteni, Bucuresti 1995
6.
Paula Drosescu - Igiena educatiei fizice si sportului,
Editura Universitatii "Al.I.Cuza" Iasi 1993
7.
Haulica I. - Fiziologia umana, Editura Medicala,
Bucuresti 1989.
8. *** Agenda Medicala 1996.
