REZULTATE ŞI DISCUŢII

   Chiar dacă, sporturile incluse în studiu nu sunt similare ca tehnică de antrenament cuantifică efortul fizic tot prin indicele de intensitate. Acesta a fost utilizat şi de noi în cercetarea prezentă, faptul fiind motivat de două aspecte: primul rezidă în utilizarea pe parcursul unui antrenament a noţiunilor ca: număr de repetări, număr de serii, distanţe, încărcături, durata executării unui exerciţiu elemente operaţionale în pregătirea de concurs, deci, antrenorul poate să modeleze pe baza acestor rezultate de laborator mai bine antrenamentul ; al doilea considerent este legat de aspectul mai mult teoretic şi mai puţin practic al determinării VO2 maxim pentru sportivi şi antrenor. Acest ultim test este indiscutabil util medicilor ca predicţie de performanţă dar, noi am dorit o abordare a realităţii din teren.
   În urma prelucrării statistice a datelor obţinute s-a calculat, pentru fiecare caz în parte, AUCC (Area Under the Cytotoxic Curve) ca suprafaţa de sub aria de citotoxicitate în domeniul 100:1...12,5:1 efectori/ ţinte atât anteefort cât şi postefort.Datele înregistrate nu pot fi prezentate în tabel deoarece sunt numeroase (455 de valori anteefort şi 455 de valori postefort), iar fiecare dintre aceste valori fiind la rândul lor media a altor trei determinări ale gamma Counter-ului ( toate date pot fi consultate la autori). Din acest considerent vom prezenta numai graficele înregistrate în baza acestor date.
   Analizarea datelor s-a realizat pentru fiecare din cele două sporturi separat înregistrându-se următoarele aspecte.
   Compotamentul litic al limfocitelor înaintea şi după antrenamentul sportivilor de la judo.
Se remarcă că valorile litice anteefort se menţin aproximativ constante, la toţi cei testaţi, în limita ariei de 20 - 28 % liză ceea ce oferă o bază credibilă de compare pentru evoluţia limfocitelor după efort iar, pe de altă parte sugerează ideea că după acest tip de efort revenirea se realizează în parametrii homeostaziei. A doua curbă (roşu) indică comportamentul limfocitar după efort specific. Este evidentă limfocitoza postefort, deci, implicit creşterea NK. Valorile cele mai semnificativ crescute se situează în zona ce corespunde unui efort de intensitate moderată. Pe măsura creşterii efortului muscular invers proporţional se realizează o tendinţă de scădere a numărului de limfocite şi a capacităţii litice NK. Această capacitate litică rămâne pozitivă (10 - 20 liză %) la un indice de intensitate efort mai mare de 85% dar, se pare că insuficientă pentru capacitatea de apărare a organismului.
   Analizând în aceeaşi manieră valorile înregistrate la grupa de atleţi se remarcă aceeaşi tendinţă de scădere a capacităţii litice a NK după efort şi tot de la un indice de intensitate a efortului 85%. Curba valorilor capacităţii litice postefort prezintă acelaşi aspect moderat de creştere ca şi la cei de judo. De remarcat aspectul bazal, anteefort al NK care înregistrează o tendinţă de creştere pe durata de pregătire: precompetiţională când indicele de intensitate efort a fost < 80%; în timp ce în perioada competiţională valorile bazale prezintă o evidentă tendinţă ascendentă.
   Pornind de la faptul cunoscut că în timpul efortului se instalează leucocitoza pe seama polimorfonuclearealor, în special, şi mai puţin prin creşterea limfocitelor am dorit să vedem dacă există şi o variaţie a eficienţei litică individuale. Aceasta considerăm a fi diferenţa (DELTA -AUCC) dintre liza postefort (AUCC postefort) şi cea anteefort (AUCC anteefort).
   Eficenţa litică individuală prezintă trei aspecte:
1.la cei care practică judo DELTA-AUCC se situează în registre superioare de valori, cu o arie optimă în zona 60-80% indice de intensitate; curba variaţiei activităţii NK negativându-se abrupt cu cât sunt depăşite valorile de 80% (antrenament de forţă); 
2.la sportivii de la atletism -rezistenţă am înregistrat valori minim crescute la antrenamentele cu indice < 80%, curba urmând o cădere evidentă peste această valoare a efortului din antrenament; Graficul 4.
3.la atletism -viteză au loc pozitivări mai semnificative faţă de situaţia anterioară, pentru indice de intensitate < 85%; între 85-90% intensitate apare o uşoară tendinţă de negativare dar, nu semnificativă, evoluţie evident descendentă realizându-se peste acest prag.
  Compararea variaţiilor eficienţei litice individuale DELTA AUCC la grupele de atleţi relevă şi un alt fapt: probele scurte par a fi mai bine tolerate de organism având un impact mai puţin agresiv asupra capacităţii de apărare a organismului comparativ cu efortul depus în alergarea de rezistenţă. Mecanismele care produc aceste modificări imunologice au la bază secreţia crescută de ACTH şi beta-endorfine care modulează activitatea celulelor NK.
  Valorile lotului martor , mai puţin numeros dar, a cărui date sunt concordante în tendinţa de deprimare a capacităţii de apărare după eforturi intense.

continuare ...   →   CONCLUZII

publicat pe MedicinaSportiva.Ro: 7 februarie 2010