Cauze:1.vârstă
între 16-30 de ani: hernie de disc/lombago, traumatism,
fractură,
boala Bechterew, anomalii congenitale (sacralizarea L5, lombalizarea
S1, spina bifida sau cele rare de tipul acondroplastie),
spondilolistezis, sarcină, spondilită
anchilopoietică sau cea prin
diseminarea hematogenă de cele mai multe ori cu Staphilococul
aureus.
2.vârstă
între 30-50 de ani: artroza articulaţiilor mici ale
coloanei
vertebrale, hernie de disc/lombago, metastaze.
3.vârstă
peste 50 de ani: artroza articulaţiilor mici ale coloanei
vertebrale,
osteoporoza, metastaze, boala Paget, plasmocitom.
Factori
favorizanţi anatomici:-
rădăcina nervului
sciatic este cea mai voluminoasă dintre
rădăcinile nervilor spinali.
-
în regiunea lombară, spaţiul dintre discul
vertebral şi
articulaţiile interapofizare este îngustat.
-
angularea realizată între ultima vertebră
lombară şi osul
sacrum.
Inelul
fibros periferic este format din lamele conjunctive, concentrice care
se inseră pe zona compactă osoasă, ce se
continuă cu fibrele colagene.
Inelul este mai gros în partea anterioară şi
laterală;
în
partea posterioară este mai subţire şi mai
puţin rezistent.
Înainte şi lateral se descrie ligamentul longitudinal
anterior
mai puţin inervat faţă de ligamentul
longitudinal posterior.
Nucleul
pulpos central este alcătuit dintr-o masă cu aspect
gelatinos, este
ovalar şi este format din ţesut fibros foarte lax
infiltrat de lichid
(apă 75-90%) şi proteoglicani. La nivelul regiuni
lombare acest nucleu
este situat într-un plan mai posterior faţă
de restul
nucleilor.
Nucleul pulpos se comportă fizic ca un gel care pierde
apă şi
îşi
diminuează fluiditatea în raport direct cu presiunea
care se
exercită asupra lui. Când gelul pierde apa se
dezvoltă
în
interiorul lui o forţă de inhibiţie care
creşte proporţional cu
cantitatea de apă pierdută, până
cele două forţe (presiunea
exercitată şi forţa de imbibiţie)
se echilibrează.
Deplasările
nucleului pulpos sunt posibile deoarece el este deformabil, elastic
şi
expansibil, aceste calităţi sunt legate de
conţinutul lui în
apă.
Nucleul se află astfel într-o permanentă
presiune şi este
uşor de
înţeles de ce orice defect al inelului fibros care-l
înconjoară poate permite hernierea lui.
MorfopatologieDegenerescenţa
discului intervertebral este urmarea fisurării inelului
fibros,
în special posterior, şi fibrozării
nucleului pulpos ceea ce
face
ca presiunea asupra discului să nu mai fie uniformă.
Hernia
discală
are loc în trepte succesive: protuzia nucleului pulpos
până
la nivelul fibrelor periferice ale inelului fibros, prolabarea
nucleului în afara inelului fibros cu ruperea
completă a
acestuia
şi iritarea nervului sciatic.
Cel mai adesea
hernierea
discului are loc lateral. Hernierea centrală
determină sindromul de
coadă de cal.
Factorii
declanşatori:-
efortul fizic de ridicare de greutăţi cu coloana
în poziţie
de flexie,
- mişcările bruşte de
torsiune,
-
traumatismele locale,
- gesturile neînsemnate: tuse,
strănut, râs,
- expunerea
prelungită la frig.
continuare
... →
Manifestări
clinice