Cauze:

1.vârstă între 16-30 de ani: hernie de disc/lombago, traumatism, fractură, boala Bechterew, anomalii congenitale (sacralizarea L5, lombalizarea S1, spina bifida sau cele rare de tipul acondroplastie), spondilolistezis, sarcină, spondilită anchilopoietică sau cea prin diseminarea hematogenă de cele mai multe ori cu Staphilococul aureus.
2.vârstă între 30-50 de ani: artroza articulaţiilor mici ale coloanei vertebrale, hernie de disc/lombago, metastaze.
3.vârstă peste 50 de ani: artroza articulaţiilor mici ale coloanei vertebrale, osteoporoza, metastaze, boala Paget, plasmocitom.

Factori favorizanţi anatomici:

- rădăcina nervului sciatic este cea mai voluminoasă dintre rădăcinile nervilor spinali.
- în regiunea lombară, spaţiul dintre discul vertebral şi articulaţiile interapofizare este îngustat.
- angularea realizată între ultima vertebră lombară şi osul sacrum.
 Inelul fibros periferic este format din lamele conjunctive, concentrice care se inseră pe zona compactă osoasă, ce se continuă cu fibrele colagene. Inelul este mai gros în partea anterioară şi laterală; în partea posterioară este mai subţire şi mai puţin rezistent. Înainte şi lateral se descrie ligamentul longitudinal anterior mai puţin inervat faţă de ligamentul longitudinal posterior.
 Nucleul pulpos central este alcătuit dintr-o masă cu aspect gelatinos, este ovalar şi este format din ţesut fibros foarte lax infiltrat de lichid (apă 75-90%) şi proteoglicani. La nivelul regiuni lombare acest nucleu este situat într-un plan mai posterior faţă de restul nucleilor. Nucleul pulpos se comportă fizic ca un gel care pierde apă şi îşi diminuează fluiditatea în raport direct cu presiunea care se exercită asupra lui. Când gelul pierde apa se dezvoltă în interiorul lui o forţă de inhibiţie care creşte proporţional cu cantitatea de apă pierdută, până cele două forţe (presiunea exercitată şi forţa de imbibiţie) se echilibrează.  Deplasările nucleului pulpos sunt posibile deoarece el este deformabil, elastic şi expansibil, aceste calităţi sunt legate de conţinutul lui în apă. Nucleul se află astfel într-o permanentă presiune şi este uşor de înţeles de ce orice defect al inelului fibros care-l înconjoară poate permite hernierea lui.

Morfopatologie

Degenerescenţa discului intervertebral este urmarea fisurării inelului fibros, în special posterior, şi fibrozării nucleului pulpos ceea ce face ca presiunea asupra discului să nu mai fie uniformă.
Hernia discală are loc în trepte succesive: protuzia nucleului pulpos până la nivelul fibrelor periferice ale inelului fibros, prolabarea nucleului în afara inelului fibros cu ruperea completă a acestuia şi iritarea nervului sciatic.
Cel mai adesea hernierea discului are loc lateral. Hernierea centrală determină sindromul de coadă de cal.

Factorii declanşatori:

- efortul fizic de ridicare de greutăţi cu coloana în poziţie de flexie,
- mişcările bruşte de torsiune,
- traumatismele locale,
- gesturile neînsemnate: tuse, strănut, râs,
- expunerea prelungită la frig.

continuare ...   →   Manifestări clinice

Profesor Univ.Dr. Paula Drosescu
 medic primar Medicina Sportiva
 Universitatea “Al.I.Cuza” Iaşi
Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport