Rezumat
Studiile de laborator prin metoda de cromare
radioactivă
a limfocitelor
prelevate de la un număr de 15 sportivi de la judo, 16
atleţi şi 10
studenţi martor relevă un cert efect negativ, de deprimare
a
capacităţii de apărare a organismului supus
efortului fizic sistematic.
Fenomenul este cu atât mai evident cu cât indicele
de
intensitate al antrenamentului sportiv este mai crescut. Probabil
că
aceasta este explicaţia frecvenţei mari a
afecţiunilor virale
(respiratorii, digestive), zona zoster, herpes labial, SIDA la sportivi.
În urma acestor testări rezultă
indiscutabil necesitatea
medicamentaţiei trofotrope, în mod
special
dar, şi a celei
ergotrope, vaccinarea specifică în perioadele de
epidemie
precum
şi realizarea unei educaţii pentru o
alimentaţie raţională adaptată
tipului de efort şi particularităţilor
acestuia, creşterea ponderii
mijloacelor de refacere postefort, cunoaşterea factorilor
stresori de
ordin psihic.
Cuvinte
cheie : stres, limfocite, celule natural killer, sport.
OBIECTIVELE
CERCETĂRII În
lupta pentru obţinerea unor rezultate cât mai bune,
la ora
actuală, în sportul de performanţă
se discută tot mai mult de
creşterea intensităţii efortului fizic din
antrenament.
Întrebările care se pun sunt: până
unde se poate
ajunge,
cât se poate adapta organismul uman la astfel de eforturi,
dacă
acestea pot avea repercursiuni negative asupra sportivului şi
dacă
aceste pot fi preîntâmpinate sau măcar
atenuate.
Faţă de
complexitatea acestor probleme medicul specialist trebuie să
cunoască
şi să sesizeze, la timp, modificările
negative survenite în
organismul sportivului. Uneori acest lucru este deosebit de dificil de
realizat mai ales când este vorba de parametri celulari sau
de
cei enzimatici.
Stresul, fizic sau psihic, poate
induce modificări
ale homeostaziei. Tot mai multe dintre lucrările de
specialitate atrag
atenţia asupra efectelor negative ale efortului fizic mai ales
dacă
acesta este de intensitate mare sau de intensitrate medie dar,
durată
mare zilnică.
Pe de altă parte
sunt menţionate tot
mai des în
statisticile medicale afecţiuni trenante ale căilor
respiratorii
superioare, tulburări infecţioase digestive, SIDA
survenite la sportivi.
Pornind de la aspectele prezentate mai sus studiul de
faţă
îşi propune :
- evaluarea
rolului
efortului fizic (forţă/viteză) asupra
organismului celui care-l
practică sistematic;
- cuantificarea
relaţiei
intensitatea efortului fizic/capacitate de reacţie a
organismului la
stresului din antrenament.
- Stadiul actual al
cunoştiintelor relevă câteva aspecte :
- stresul
fizic cronic deprimă puterea fagocitară şi
bactericidă a neutrofilelor
circulante; unul dintre substratele acestui efect este
scăderea
abilităţii de a produce compuşi bactericizi
(H2O2,
HOCL şi alti
derivaţi activi ai oxigenului) în urma
stimulării (9, 13);
- efortul
acut afectează major parametrii hematologici: formula
leucocitară
postefort evidenţiază o leucocitoză pe seama
neutrofilelor (ca rezultat
al demarginalizării din ţesutul endotelial sub
acţiunea catecolaminelor
biogene) (20,23), monocitelor (produsă prin creşterea
nivelului
prostaglandinelor) (22,24), eozinofilelor concomitent cu o limfopenie
pe limfocitul T (CD4+)(8,15,25,30) cu procent de
limfocite B (CD20+)
uşor crescut. Substratul acestui fenomen pare a fi cu mult mai
profund
decît simpla demarginalizare a neutrofilelor,
presupunîndu-se a fi interferate mecanismele intime ale
traficului şi homingului limfocitar;
- efortul
fizic
în
majoritatea variantelor sale induce scăderi ale
concentraţiei
proteinelor serice, nivelul scăzut al fracţiunii
albuminice fiind
corelat cu modificarea raportului A/G (10,19);
- perturbările
imunologice induse de efort afectează şi turn -
overul fiziologic al
complementului seric. Astfel, creşterea nivelului
complementului şi al
produşilor săi de clivaj (C3 şi C4)
constituindu-se în dovezi
pentru activarea sistemului C indusă de efort (2,19);
- efortul
afectează şi nivelele de imunoglobuline plasmatice
care scad
semnificativ postexerciţiu în special pe seama
pool-urilor
IgG şi
IgA concomitent cu menţinerea sau scăderea
uşoară a IgM (20,22).
Dacă
aceste date prezentate sunt unanime în studiile
diverşilor
autori
nu acelaşi lucru se poate afirma despre comportamentul
limfocitelor
natural killer (limfocitele NK). Celulele NK intervin în
procesele imune mediate celular, având multiple roluri
fiziologice între care pe cel de control al
proliferărilor
celulare, controlul diferenţierii limfocitelor T helper,
eliminarea
directă a unor categorii celulare transformate (neoplazice sau
infectate viral). Fenotipic celulele NK sunt celule de dimensiuni mari
(15 microni diametru) şi care reprezintă 5-15% din
populaţa de
leucocite circulante. În mod curent aceste celule sunt
identificate prin pozitivitatea pentru markeri membranari de tipul
CD56, CD16 şi prin absenţa CD3 (marker T) de pe
suprafaţă. Funcţional,
acţiunea lor litică se manifestă asupra unor
celule tumorale sau a
celor infectate viral. Unele din celulele NK sunt dotate cu receptori
care reacţionează cu fragmentul Fc al
imunoglobulinelor G pe care se
fixează şi asfel îşi
realizează acţiunea de citotoxicitate
mediată celular anticorp-dependentă (ADCC).
Funcţionabilitatea
compartimentului NK în organism este
esenţială
supravieţuirii,
deficienţele acestei populaţii fiind
corelată cu patologii virale şi
neoplazice grave.
Susceptibilitatea
variabilă a
funcţiei NK la
modularea din efortul fizic, aşa după cum apare din
literatură, poate
fi explicată prin varietatea modelelelor de studiu: compararea
între sporturi opuse ca şi caracter de
pregătire, prin
utilizarea
de eforturi unidirecţionale, prin observarea unei anumite
perioade de
pregătire şi nu a unui ciclu de antrenament (
perioada pre-, post- şi
competiţională). Astfel, o categorie de studii nu
relevă modificări
semnificative ale activitaăţi NK analizând
sportivii pe
durate
variabile de timp ( 4 - 8 săptămăni) ce
desfăsurau un efort mediu spre
maxim (22).
Pe de altă parte, numeroase
alte studii
demonstrează
scăderea semnificativă a valorilor NK după
eforturile de intensitate
sugerând că această imunosupresie ar fi
produsă în
mod
principal prin intermediul prostaglandinelor (28) şi / sau
asociată cu
o scădere în plasmă a glutaminei (19).
Aceeaşi autori atrag
atenţia că efectele depresoare pe LT, IL, NK nu se
înregistrează
numai imediat după efort ele fiind decelabile pe perioade
îndelungate de timp.(Nieman DC, Pedersen BK, Shephard RJ ).
Pe
acest aspect se bazează şi teoria “ open -
window”
(4) care
încearcă să explice suscebilitatea
crescută la infecţii,
dezvoltarea unor tumori, boli autoimune, rezistenţă
minimă la HIV a
celor care practică antrenamente fizice repetate şi
foarte aproape de
intensitatea de 95- 99%. Surprinzătoare în acest
context sunt
acele studii care susţin că efortul de intensitate
mare ar produce
creşteri ale valorilor NK (16).
În cazul
eforturilor fizice
moderate sau în situaţiile folosirii steroizilor (5)
se
înregistrează creşteri semnificative ale
activităţii
citolitice a
NK , ale CD4. Mai mult , se sugerează ideea
practicării de eforturi
moderate ca potenţial încetinitoare ale
evoluţiei HIV-1 sau
ca
factor de inhibiţie a tumorilor (prin stimularea
demarginalizării
complexului monocite /macrofage).(23).
continuare
... →
ORGANIZAREA
STUDIULUIpublicat
pe MedicinaSportiva.Ro: 25 ianuarie 2010