CORELAŢII
ÎNTRE COMPONENTA
RESPIRATORIE ŞI
SISTEMUL
IMUN LA SPORTIVI |
|
Pentru susţinerea efortului sportiv, ca o
condiţie de bază,
este
obligatorie asigurarea necesarului de oxigen al muşchilor
în
contracţie şi pe cât posibil eliminarea
în regim
rapid a
bioxidului de carbon. Hematoza împreună cu
contractilitatea
miocardică sunt cele două suporturi organice pentru
sportiv.
În vederea acoperirii schimburilor gazoase este obligatorie,
nu
în primul rând dimensiunea mare a cutiei
toracică,
ci o
elasticitate pulmonară cât mai mare. De fapt, unul
dintre
indicii
de predicţie de performanţă este considerat
şi elasticitatea pulmonară.
Pornind de la aceste date generale am măsurat la sportivii
incluşi
în cercetare valorile perimetrelor toracice. Din
diferenţa
dintre
perimetrul maxim în inspir şi cel maxim în
expir am
calculat valorile elasticităţii pulmonare care pot fi
considerate ca
bune - foarte bune şi sunt prezentate în tabelul 1
şi figura
1:

Figura 1.
Elasticitatea pulmonară
Legendă:
pe ordonată sunt înregistrate valorile în
centrimetri ale
elasticităţii pulmonare; testarea I, II, III
reprezintă cele trei
momente în care s-au înregistrat valorile.
Se remarcă valorile foarte bune ale celor de la judo
comparativ
cu lotul martor. Aspectul poate fi explicat, pe de o parte, de tipul de
sport - cu torace blocat care dezvoltă cu mult mai mult
capacitatea
vitală, iar pe de altă parte fiind un sport simetric,
de forţă dezvoltă
armonios şi musculatura toracică accesorie.
Efectele
fumatului asupra aparatului respirator sunt reflectate indiscutabil de
valorile înregistrate la lotul martor: 4 din cei 10 erau
fumători
moderaţi (în medie 7-8 ţigări
declarate/zi) ceea ce a scăzut
mult
media elasticităţii. La judo numai sportivul cu
valori de 6,5 cm. fuma,
în medie 5 ţigări/zi.
Tabel
1. Elasticitatea pulmonară
| Testarea
I | Testarea
II | Testarea
III |
Judo | 8,5 cm | 8,7
cm | 9,2 cm |
Atletism | 7,4 cm | 7,4
cm | 7,5 cm |
Maraton | 5,1 cm | 5,1
cm | 5,4 cm |
În acest context Pate R.R. şi colab. 1995
au
prezentat
în studiile despre fumat o asociere negativă
între
obiceiul
de a fuma şi participarea la activităţi
fizice. În
rândurile grupurilor selecţionate de sportivi de
performanţă
numărul fumătorilor descreşte
proporţional cu creşterea
intensităţii
antrenamentului.
Pentru cazurile de la atletism
situaţia
trebuie nuanţată. Doi dintre sportivi au prezentat
în
antecedente
afecţiuni pulmonare cu posibilă cicatrizare
defectuasă a barierei
alveolocapilară. Un caz a prezentat abces pulmonar la 5 ani,
după care
a înregistrat repetate bronşite acute (în
număr de
4
în 10 luni) ceea ce de fapt i-a determinat pe
părinţi să-l
îndrume spre antrenamente. Acest băiat a prezentat
şi pe
durata
testărilor de douăori afecţiuni virale:
viroză respiratorie formă
traheo-bronşică şi herpes labial iar
valorile elasticităţii pulmonare
au fost la limita inferioară înregistrată la
acest lot.
Al doilea caz a prezentat o pneumonie de lob inferior drept la 9 ani
şi
viroză respiratorie formă
traheo-bronşică, pe durata testelor.
În
ambele cazuri prezentate testele imunologice au relevat o
importantă
depresie postefort, şi care se menţine şi
după repaus.
Comparativ cu datele de laborator ale elasticităţii
pulmonare care nu
înregistrează valori foarte mari rezultatele sportive
bune
ale
atleţilor de viteză pot fi explicate prin prisma
caracteristicilor
efortului desfăşurat: fiind vorba de un efort
exploziv şi cu durată
mică foarte mare parte din energia utilizată pe
durata efectuării
acestuia se bazează pe acumulările substratului
energetic în
musculatura de tip scheletic şi mai puţin pe consumul
de oxigen din
timpul efortului popriu-zis.
Valorile superioare
ale
elasticităţii pulmonare au fost înregistrate
la subgrupa de
atleţi de la rezistenţă(8-9 cm.) ca o
adaptare la cerinţele efortului
practicat., predominant aerob cu intensă solicitare
cardio-respiratorie.
La lotul martor elasticitatea pulmonară a
înregistrată a fost
inferioară celor două loturi dar, superioară
valorilor ce se admit ca
fiind normale (3-4 cm.). Faptul este în
concordaţă cu gradul
de
antrenament mai scăzut al acestor subiecţi, cu
numărul mai mic de
ore/săptămânale şi cu intensitatea
efortului.
Se poate
considera că din punct de vedere al proceselor de
creştere şi
dezvoltare sportivii au un aspect simetric, armonios
fără modificări
ale segmentelor cum sunt posibil de diagnosticat, mai ales la
sporturile asimetrice (de ex. scrima).
Ca urmare a
antrenamentelor corect conduse şi coordonate s-a remarcat o
dezvoltare
proporţională a cutiei toracice ceea ce
creează premizele susţinerii
efortului din antrenament. Sub influenţa acestuia s-a
obţinut adaptarea
(foarte bună la judo, bună la atletism,
moderată la lotul martor) a
aparatului respirator.
În
concordanţă cu
aspectul
somatometric al cutei toracice s-a înregistrat o elasticitate
pulmonară cu valori optime.
Problematica
susţinerii
efortului
sportiv din punctul de vedere al aparatului respirator o
considerăm
deosebit de importantă în practică
dacă se abordează din mai
multe puncte de vedere. Realizarea unei elasticităţi
pulmonare la
parametri superiori asigură schimburile gazoase optime ceea ce
pentru
organism echivalează cu posibilitatea
încărcării cu oxigen a
hemoglobinei. Ca atare aportul de oxigen realizat pe cale
sanguină la
nivelul celulei nervoase poate creşte ceea ce
reprezintă un important
factor de menţine susţinută a proceselor
cognitive, a celor de
coordonare neuromusculară, a celor de reglare
generală integratoare şi
locală. Unul dintre factorii care sunt cel mai frecvent
citaţi ca
favorizanţi ai traumatologiei sportive este oboseala
nervoasă centrală.
Acesta la rândul ei recunoaşte patru grupe
mari de
cauze:
- una reprezentată de
hipoxie;
- cea
de a doua determinată de acumularea de produşi toxici
de degradare
ciculanţi în sânge precum şi de
acumulările de
aminoacizi
din sânge (leucină, valină,
izoleucină, triptofan) rezultaţi
din
descompunerea proteinelor, în special la sporturile de
forţă,
şi
epuizare a enzimei 5-hidrotriptamina;
- a treia
cauză
este
generată de scăderea glicemiei, situaţie
inerentă mai ales în
sporturile de anduranţă, ştiut fiind
consumul foarte mare de glucoză al
celulei nervoase;
- a patra cauză o
reprezintă
stresul competiţional.
Tot ca urmare a unei elasticităţi pulmonare
corespunzătoare prin
aportul de oxigen se realizează procese de creştere
şi dezvoltare
optime ale organismului.
Schimburile de la nivelul
barierei
alveolocapilare au relevanţă demonstrată
în anularea aşa
denumitei datorii de oxigen care caracterizează toate formele
de
mişcare dar, în special pe cele anaerobe de
durată foarte
mică(atletismul viteză).
Pornind
de la aceste
aspecte şi
având în vedere că unul dintre punctele
urmărite
în
testele din cadrul lucrării a fost simptomatologia
subiectivă de
oboseală ca expresie a unui posibil substrat imunologic am
introdus,
în colaborare cu sportivii, la sfârşitul
antrenamentului
suplimentar hiperventilaţia pulmonară. Nu este o
noutate şi de altfel
figurează ca mijloc de refacere imediată postefort,
aspectul deosebit
rezidă în durata de aplicare:
hiperventilaţie până
în
momentul apariţiei senzaţiei de vertij, ca expresie a
suprasaturării
în oxigen a hemoglobinei.
Inhibarea
producerii de NO
determină creşterea sensibilităţii
la infecţii ceea ce face ca NO să
aibă un important rol în apărarea mucoasei.
Susceptibilitatea
variabilă a funcţiei NK la modularea din efortul
fizic, aşa după cum
apare din literatură, poate fi explicată prin
varietatea modelelor de
studiu: compararea între sporturi opuse ca şi
caracter de
pregătire, prin utilizarea de eforturi
unidirecţionale, prin observarea
unei anumite perioade de pregătire şi nu a unui ciclu
de antrenament
(perioada pre-, post- şi competiţională).
Astfel, o categorie de studii
nu relevă modificări semnificative ale
activităţi NK
analizând
sportivii pe durate variabile de timp (4-8
săptămâni) ce
desfăşurau un efort mediu spre maxim (Pedersen B.K.
şi colab. 1994).
Pe de altă parte, numeroase alte studii demonstrează
scăderea
semnificativă a valorilor NK după eforturile de
intensitate
sugerând că această imunosupresie ar fi
produsă în
mod
principal prin intermediul prostaglandinelor (Watson R.R. şi
colab.
1986) şi/ sau asociată cu o scădere
în plasmă a glutaminei
(Newsholme E.A. 1994). Aceeaşi autori atrag atenţia
asupra efectelor
depresoare pe LT, IL, NK care nu se înregistrează
numai
imediat
dupăefort ele fiind decelabile pe perioade
îndelungate de
timp.
(Nieman D.C., Pedersen B.K., Shephard R.J.).
Figura 2. Efectul oxidului de azot asupra
mucoasei căilor respiratorii.
Pe acest aspect se bazează şi teoria “ open
-
window”
(Brines R.şi colab. 1996) care încearcă
să explice
susceptibilitatea crescută la infecţii, dezvoltarea
unor tumori, boli
autoimune, rezistenţă minimăla HIV a celor
care practică antrenamente
fizice repetate şi foarte aproape de intensitatea de 95- 97%.
Mai mult
, se sugerează ideea practicării de eforturi moderate
ca potenţial
încetinitoare ale evoluţiei HIV-1 sau ca factor de
inhibiţie
al
tumorilor (prin stimularea demarginalizării complexului
monocite
/macrofage).(Pyne D.B. 1994).
Figura 3. Modelul
susceptibilităţii la
infecţii.
a)După
eforturile de intensitate crescută urmează o
perioadă de minimă
reactivitate din partea sistemului imun, imunosupresie care este o
oportunitate pentru agenţi patogeni de a acţiona.
b)Conceptul
curbei
în “ forma literei J “ conform
cărei
riscul relativ
al infecţiilor căilor respiratorii superioare este
proporţional mai
mare la cei care practică antrenamentele comparativ cu lotul
de
sedentari.
CONCLUZII1.Procesele
de creştere şi
dezvoltare au condus formarea unei cavităţi toracice
de aspect
simetric, armonios fără modificări ale
segmentelor componente.
2.Valorile
elasticităţii pulmonare la judo au fost 8,5 cm, 8,7
cm (testarea a
doua), 9,2 cm (testarea a treia). Valorile
elasticităţii pulmonare la
atleţi au fost 7,4 cm (la testarea primă şi
la cea de a doua), 7,5 cm
(testarea a treia).Valorile elasticităţii pulmonare
la lotul martor au
fost de 5,1 cm (la testarea primă şi la cea de a
doua), 5,4 cm
(testarea a treia).
3.Inhibarea producerii de NO
determină
creşterea sensibilităţii la
infecţii.
4.Scăderea
semnificativă a valorilor NK după eforturile de
intensitate
sugerând că imunosupresia ar fi produsă
în mod
principal
prin intermediul prostaglandinelor şi/ sau asociată
cu o scădere
în plasmă a glutaminei.
BIBLIOGRAFIE1.ACSM
position stand on osteoporosis and exercise: American College of Sports
Medicine. Med Sci Sports Exerc. 1995; 27:1-7.
2.Booher M. J.,
Thibodeau A.Gary, Athletic injury assessment, Mosby - Year Book, Inc.,
1994
3.Drăgan I şi col., Medicina
Sportivăaplicată, Ed.
Editis, Bucureşti, 1994
4.Fătu C-tin, Doina
Lucia
Frîncu, Fătu C-tin, Anatomia clinicăa
trunchiului, Apollonia,
Iaşi, 1996
5.Ifrim Mircea, Niculescu Ghe., Compendiu
de
Anatomie, Editura Medicală, Bucureşti, 1988
6.Nieman
DC; Henson DA; Sampson CS; Herring JL; Suttles J; Conley M; Stone MH;
Butterworth DE; Davis JM.The acute immune response to exhaustive
resistance exercise. Int J Sports Med, 16: 5, 1995 Jul, 322-8
7.Pate
RR, Pratt M, Blair SN, Haskell WL, Macera CA, Bouchard C, Buchner D,
Ettinger W, Heath GW, King AC, et al. Physical activity and public
health: a recommendation from the Centers for Disease Control and
Prevention and the American College of Sports Medicine. JAMA.
1995;273:402-407.
8.Pedersen BK; Bruunsgaard H.How physical
exercise
influences the establishment of infections. Sports Med, 19: 6, 1995
Jun, 393-400.
9.Saragea M. (sub redacţia),
Fiziopatologie
Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1982
10.Shephard
RJ; Verde
TJ; Thomas SG; Shek P Physical activity and the immune system. Can J
Sport Sci, 16: 3, 1991 Sep, 169-85.
11.Teodorescu Exarcu I.,
Badiu G. Fiziologie, Ed. Medicală,1993.
publicat
pe MedicinaSportiva.Ro: 7 februarie 2010