In cazul entorselor sau al luxatiilor, tesuturile se intind sau se rup, aparand printre altele si tumefierea locala. Tumefierea interfereaza cu procesul de vindecare, astfel ca orice masura terapeutica care previne sau reduce tumefierea poate duce la o vindecare mai rapida in acest tip de leziuni.
Avand in vedere ca tumefierea se poate dezvolta foarte rapid imediat posttraumatic, cu atat mai indicata este folosirea aplicatiilor reci in zona respectiva, imediat dupa traumatism.
La rece, se produce vasoconstrictia locala, care are ca efect reducerea aportului de sange in zona respectiva prevenind astfel tumefierea locala. Deasemenea, aplicatiile reci previn spasmele musculare (contractiile musculare involuntare) si calmeaza durerea.
Tratamentul cu aplicatii reci este la fel de vechi precum practicarea medicinei, cunoscut fiind inca dinainte de Hipocrate. Astazi metodele de folosire a aplicatiilor reci sunt mult mai avansate decat erau in anul 400 i.c dar principiile si necesitatea evaluarii precautiilor sunt aceleasi. In cazul aplicatiilor reci, prima senzatie este de racire a tegumentelor urmata deseori de calmarea durerii datorata leziunii. Daca se continua, pacientul resimte o senzatie de arsura, urmata de dureri la nivelul tegumentelor si in final o senzatie de amortire locala.
Pentru a preveni lezarea tegumentelor, se opresc aplicatiile reci in momentul in care pacientul resimte o senzatie de amortire la nivelul pielii (senzatia este diferita, totusi, fata de amorteala perceputa la inceput in momentul cand se calmeaza durerea, continuarea aplicatiilor conducand la linistirea durerilor).Aplicatiile reci aplicate in cantitati prea mari sau in timp prea indelungat pot cauza degeraturi sau chiar leziuni ale nervilor.
Durata aplicatiilor reci depinde de metoda aleasa sau de localizarea leziunii.
Zonele cu putin tesut adipos (genunchiul, glezna, cotul) sunt mai sensibile la aplicatiile reci decat zonele mai bogate in tesut adipos (coapsa, fesa). Deci, pentru zonele mai “osoase” se recomanda utilizarea mai precauta a aplicatiilor reci.

Pentru a avea rezultatele scontate, se lasa intervale de timp intre aplicatiile reci. Pauzele previn acumularea efectelor aplicatiilor reci si permit tegumentelor sa ajunga la temperatura normala.
Punga cu gheata ramane cea mai convenabila metoda pentru majoritatea pacientilor, dar exista si alte variante.

Avantaje: Este cea mai veche metoda de folsire a aplicatiilor reci, pentru efecte in profunzimea tesuturilor. Se folosesc mai des pungi dintr-un cauciuc mai gros au pungi dintr-un material special gata preparate, si se aplica direct pe piele. Efectul de racire prin aplicarea pungilor cu gheata dureaza mai mult si este mult mai eficace decat de exemplu masajul cu gheata. Daca se folseste o punga de plastic comuna, trebuie interpus intre punga si piele un prosop din material moale si subtire.
Dezavantaje: Un neajuns al pungii cu gheata este ca trebuie mulata dupa toate curburile si liniile corpului pentru un maxim de efect. Efectul este mai bun daca nu se umple complet punga cu gheata sau se folseste gheata sparta in cuburi.
Durata aplicarii: 10-30 minute in functie de partea corpului si de confort.

Avantaje: Pachetele cu gel contin un gel special care poate fi inghetat si refrigerat la nevoie. Se tin stocate in frigider pana cand este nevoie de ele. Punga ramane flexibila si dupa inghetare, astfel ca poate fi mulata dupa diferitele parti ale corpului.
Dezavantaje: Pachetele cu gel vor raci pielea mult mai rapid decat pungile cu gheata, asa ca aplicarea lor necesita mai multe precautii. Niciodata nu trebuie aplicate direct pe piele, trebuie invelite intr-un prosop  moale si subtire.
Durata de aplicare: maximum 10 minute la o aplicare.

Avanataje: Pot fi tinute la temperatura camerei iar in cazul unei comprimari mixtura substantelor chimice continute in interior produc o senzatie de rece. Datorita faptului ca pot fi tinute la temperatura ambianta, pot fi folosite practic in orice conditii.
Dezavantaje: Temperatura oferita in urma mixturii substantelor din interior, nu este foarte scazuta, dar totusi reprezinta o buna masura de prim ajutor.
Durata aplicarii: Datorita gradului nu foarte scazut de temperatura oferit, nu ar trebui sa reprezinte o problema aplicarea timp de 30 minute, direct pe piele.

Avantaje: Imersiile reci presupun introducerea piciorului, mainii sau cotului in apa rece care contine si gheata sparta (cuburi).
Aceasta tehnica presupune o expunere rece de o cantitate si calitate foarte buna pentru toata zona lezionata respectiva.
Dezavantaje: In afara de picior, mana si cot, celelalte zone nu pot fi expuse imersiilor reci pentru ca o prea mare parte a corpului va fi expusa temperaturilor scazute.
Durata de aplicare: 10-20 de minute, termenul fiind dat mai ales de gradul de confort al pacientului.

Avantaje: Presupune frictionarea cu gheata prin miscari circulare a zonei lezate. Este usor de aplicat si centreaza aplicarea pe zona respectiva.
Usor de utilizat: este o cupa de hartie sau de spuma, umpluta cu apa, tinuta la frigider cat este nevoie. Apoi se indeparteaza ambalajul de la nivelul varfului pentru a evidential gheata, se tine de fundul ambalajului si cu varful de gheata se maseaza zona lezata. Deasemenea, pot fi folosite si cuburi sau bucati de gheata.
Dezavantaje:  Efectul direct de racire tinde sa nu patraunda in profunzime si sa nu dureze la fel de mult ca in celelalte metode foloste mai sus.
Durata de aplicare: In zonele cu tesut adiops mai putin reprezentat se maseaza aproximativ 7-10 minute, in zonele cu tesut adipos mai bine reprezentat se dubleaza timpul de aplicare.

Pentru ca tratamentul sa aduca beneficii maxime, nu trebuie uitate celelalte metode folosite in aceste situatii: repaus, gheata, compresiune si ridicarea membrului lezat. Exista si noi tehnologii care combina de exemplu, compresia cu aplicatiile reci (benzile reci - compresie si racirea in zona lezata).
Orice metoda s-ar folosi, nu trebuie uitata aplicarea de gheata cat mai repede si cat mai des. Dar nu foarte des. Pentru a preintimpina efectele negative asupra pielii, nu trebuie uitat sa se lase un timp intre aplicatii pentru ca pielea sa-si recapete calitatile si temperature normala.

De-a lungul anilor au existat destule divergente despre cand trebuie aplicata o metoda de racire sau cand trebuie aplicata o metoda de incalzire locala. Deoarece caldura provoaca accelerarea fluxului de sange local, ajuta la procesul de vindecare, precum o fac si aplicatiile reci. Caldura poate deasemenea sa relaxeze muschii sis a reduca gradul de durere.
Dar caldura poate agrava tumefierea, astfel ca este indicate aplicatia rece imediat dupa leziune, si doar dupa ce tumefierea dispare poate fi aplicata si caldura local. Ca o regula, se foloseste aplicarea rece pentru primele 48 de ore de la traumatism, si apoi daca tumeefierea a disparut se poate folosi caldura locala.

Aplicarea crioterapiei s-ar putea sa nu fie cea mai buna idee pentru anumite persoane. Cei care sunt foarte sensibili la aplicarea de rece s-ar putea san nu reziste la o aplicare rece intr-un timp minim necesar producerii efectului scontat. De cealalta parte, sunt personae cu o toleranta foarte crecuta la aplicarea de rece, precum si persoane care braveaza ca pot suporta mai mult de cat este cazul, in aceste cazuri existand riscul de a tine gheata prea mult pe piele si de a cauza efectele negative precizate mai sus.
Persoanele care au probleme cu vasele de sange superficiale, ar trebui sa evite crioterapia, in special cele care sufera de Sidromul Raynaud, sau diabet zaharat.