Programele de actiune comunitara in domeniul sanatatii - elementele cheie ale viziunii si politicii sanatatii in UE

4. Programele de acţiune comunitară în domeniul sănătăţii - elementele cheie ale viziunii şi politicii sănătăţii în UE

4.1.Programul de acţiune comunitară în domeniul sănătăţii publice (2003 – 2008) [ PAC DSP ( 2003 – 2008)]
4.2.Programul de acţiune comunitară în domeniul sănătăţii, pe perioada 2007 – 2013 [PAC DS (2007 – 2013)]
4.3.Iniţiative, acţiuni, instrumente şi parteneri ai Programelor de Acţiune Comunitară în Domeniul Sănătăţii (PAC DS)

4.3.1.HEPA Network şi HEPA Europe
4.3.2.European Network on Nutrition and Physical Activity (sau NPA = Reţeaua europeana privind alimentaţia şi activitatea fizică)

4.3.3.EU Platform for Action – Diet, Physical Activity and Health („Platforma” de acţiune a UE în ce priveşte alimentaţia, activitatea fizică şi sănătatea)

4.3.3.1.Modul de lucru al „Platformei”
4.3.3.2.Baza de date a „Platformei”

4.3.4.The GREEN PAPER – Promoting Healthy Diets and Physical Activity: a European Dimension for the Prevention of Overweight, Obesity and Chronic Diseases (DOCUMENTUL/CARTEA VERDE - Promovarea dietelor sănătoase şi a activităţilor fizice: o dimensiune europeană a prevenirii supragreutăţii, obezităţii şi bolilor cronice)
4.3.5. European Heart Network ( EHN – Reţeaua europeană a inimii)

Viziunea şi acţiunea UE în ce priveşte activitatea fizică, ca determinant important al sănătăţii, nu se constituie într-o direcţie distinctă, unică şi de sine stătătoare, ea fiind integrată problemei mai largi a sănătăţii publice. Drept urmare, începând din 2003, toate politicile, strategiile şi programele care fac referire implicită sau explicită la activitatea fizică pentru sănătate, derivă din, şi se raportează la documentele şi deciziile fundamentale în domeniul sănătăţii, altfel spus la asa-numitele „Programe de acţiune comunitară în domeniul sănătăţii publice”. Este vorba de:

Programme of Community Action in the Field of Public Health (2003 – 2008), şi de
Programme of Community Action in the Field of Health (2007 – 2013).

Tot ca o caracteristică generală, mai trebuie precizat că strategiile şi programele UE se coroborează de regulă cu cele ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) şi, în multe situaţii, şi cu ale altor organisme, cum ar fi European Heart Network (EHN) şi HEPA Europe (vezi mai departe).

4.1. Programul de actiune comunitara în domeniul Sanatatii publice (2003 – 2008) [ PAC DSP ( 2003 – 2008)]

Precursorii PAC DSP ( 2003 – 2008). PAC DSP (2003 – 2008) reprezintă ocontribuţie majoră la întărirea acţiunii UE în domeniul sănătăţii publice şi a fost propus Parlamentului European şi Consiliului Europei de către Comisia Europeană, ca o modalitate de unificare şi de coordonare a celor 8 programe anterioare, într-un singur cadru coerent. Asta pentru că, în perioada 1996 – 2002, în domeniul sănătăţii au acţionat următoarele programe: de promovare a sănătăţii, de monitorizare a sănătăţii, de boli comunicabile, de cancer, de boli rare, de prevenire a accidentelor, de boli ce ţin de poluare şi de prevenire a drogurilor.

PAC DSP (2003 – 2008) (50) a fost lansat de către Parlamentul Europei şi Consiliul Europei, la 23 septembrie 2002, pentru o perioadă de 6 ani ( 1. 01. 2003 – 31. 12. 2008) şi cu un buget total de 353,77 milioane euro. Iar rezultatele lui pe primii 3 ani (2003 – 2005), vor face obiectul unei evaluări, al cărei conţinut va fi dat publicităţii în trimestrul IV, 2006.

Aşa cum am mai lăsat să se înţeleagă, în domeniul sănătăţii publice acţiunea comunitară porneşte de la identificarea, monitorizarea şi influenţarea determinanţilor sănătăţii (DS). Această abordare are un mare potenţial de a fi eficientă :

în reducerea efectelor negative ale bolilor, şi
în promovarea sănătăţii la nivelul întregii populaţii.

DS pot fi clasificaţi după cum urmează:
comportamentele personale şi stilul de viaţă;
influenţele ce acţionează în cadrul comunităţii şi care pot fi favorabile sănătăţii sau o pot afecta;
condiţiile de viaţă şi muncă şi accesul la serviciile de sănătate;
condiţiile generale socio-economice, culturale şi ambientale;
zestrea genetică.

Scopul acţiunilor UE în problema DS, este dublu:

să încurajeze şi să sprijine dezvoltarea de acţiuni şi reţele, care strâng, sistematizează şi livrează informaţia în domeniu, pentru a se putea evalua situaţia actuală şi pentru a dezvolta politici adecvate şi eficiente, şi-
să stimuleze eforturile statelor membre, de a dezvolta proiecte inovative în domeniu, pe care să le promoveze şi să le dea ca exemple de bună practică.

În cadul planurilor de lucru ale PAC DSP (2003 – 2008), Comisia Europeană a lansat mai multe acţiuni şi programme ; în esenţă patru. Din cele patru, în două apare şi activitatea fizică, alături de alimentaţie. De fapt, datorită constatării că în Europa zilelor noastre, primii 6 dintre cei mai importanţi 7 factori de risc ai decesului prematur [ hipertensiunea arterială, nivelul crescut al colesterolului, Indicele de Masa Corporală ( Body Mass Index = BMI, în engleză), aportul inadecvat de fructe şi de legume, inactivitatea fizică, consumul de alcool, fumatul ] ţin de felul cum ne alimentăm, ce bem şi cum ne mişcăm, în contextul PAC DSP (2003 – 2008) prima problemă pe lista priorităţilor este Alimentaţia şi activitatea fizică.

Planurile de lucru ale PAC DSP (2003 – 2008), conţin strategii şi măsuri privind alimentaţia şi activitatea fizică, ca DS ce ţin de stilul de viaţă. În consecinţă UE finanţează atât proiecte:

destinate a colecta date privind obezitatea, alimentaţia şi activitatea fizică,
cât şi proiecte ce-şi propun promovarea unei diete sănătoase şi promovarea activităţilor fizice.

    Este vorba în primul rând de Eurodiet şi Health Status Report on Nutrition 2002 (Raportul privind starea de sănătate în problema alimentaţiei) (51).
      Un proiect major - şi despre care vom mai vorbi în acest material - este cel intitulat Children, obesity and associated avoidable chronic diseases – Copii, obezitatea şi bolile cornice evitabile associate )(52), finanţat cu impresionanta suma de 2 856 641 euro. El a fost atribuit EHN şi partenerilor săi spre executare, urmând a fi realizat în decursul a 32 de luni, începând cu 1. 03. 2004.
       Tot în contextul PAC DSP (2003 – 2008) amintim şi Diet, Physical Activity and Health - EU Platform for Action (Platforma de acţiune europeană în domeniul alimentaţiei, activităţii fizice şi sănătăţii) (53), despre care vom vorbi însă în altă parte.

*
* *

La acest punct al prezentării PAC DSP (2003 – 2008), merită de semnalat că şi România a avut posibilitatea de a obţine finanţare pe proiecte în domeniul alimentaţiei şi activităţii fizice. Numai că aici a intervenit “opţiunea naţională specifică”, opţiune care, se ştie – şi nu mai trebuie demonstrat – ignoră de regulă activitatea fizică/exerciţiul fizic ca determinant al sănătăţii.
Pentru a se înţelege mai bine la ce ne referim, când vorbim de opacitatea factorilor de decizie romani vis-à-vis de activitatea fizică/exerciţiul fizic ca determinant al sănătăţii, vom face precizarea că PAC DSP (2003 – 2008) oferea posibilitatea ca instituţiile din ţările membre şi asociate (deci şi din Romania), să prezinte spre finanţare, proiecte în următoarele domenii:

îmbunătăţirea informării şi cunoaşterii pentru dezvoltarea sănătăţii publice;
îmbunătăţirea capacităţii de a răspunde rapid şi coordonat, la pericolele pentru sănătate, şi
promovarea sănătăţii şi prevenirea bolilor prin acţionarea asupra determinanţilor sănătăţii.

Ei bine, cel care a stabilit priorităţile pentru România, Ministerul Sănătăţii, condus la vremea aceea de Daniela Bartos, a găsit cu cale să excludă dintre cele trei domenii, tocmai pe cel de la punctul « c », în care îşi avea locul şi activitatea fizică. Şi asta în primul rând pentru că – aşa cum subsemnatul a semnalat de fiecare dată când a avut ocazia - acest determinant foarte important al sănătăţii, activitatea fizică, are în Romania un statut atât de vitreg, cum nu-l are în nici o altă ţară dintre cele cu care ne-ar plăcea să ne comparăm, sau pe care am vrea să le ajungem din urmă. Concret, activitatea fizică pentru sănătate este practic ignorată în ţara noastră atât de Agenţia Naţională pentru Sport ( şi fostele ministere ale sportului), cât şi de către Ministerul Sănătăţii, indiferent de titulatura pasageră pe care diferiţii guvernanţi i-au dat-o, sau i-o vor da.
Că alegerea Ministerului Sănătăţii nu a fost bună, ne-o dovedeşte nu numai demonstraţia de mai sus, ci şi faptul că nimeni din Romania nu a avut un proiect finanţat (ca şi coordonator de proiect, nu ca partener în proiectele altora), în domeniile reţinute/selectate ca reprezentând domenii prioritare pentru ţara noastră. În schimb, dacă vizităm site-ul unde sunt listate proiectele finanţate (listă ce cuprinde, deocamdată, doar proiectele din perioada 2003 – 2005), vom constata că, spre exemplu, chiar şi Bulgaria a reuşit o astfel de performanţă, Universitatea de Medicină din Sofia având un proiect finanţat în 2004.

4.2. Programul de acţiune comunitara în domeniul sănătăţii, pe perioada 2007 – 2013 [PAC DS (2007 – 2013)]

Chiar dacă ne aflăm, încă, în perioada de valabilitate a PAC DSP (2003 – 2008), Comisia Europeană şi celelalte organisme abilitate, au demarat – deja din aprilie 2005 - activităţile premergătoare definirii conţinutului şi aprobării Programului de Acţiune Comunitară (PAC) pentru următoarea perioadă. Din păcate, până în prezent lucrurile nu s-au clarificat, în ciuda faptului că se preconizează ca noul PAC - respectiv PAC DS (2007 – 2013) - să-l înlocuiască, deja de la 1. 01. 2007, pe cel anterior, care urma să dureze până la 31. 12. 2008.
Astfel, conform unui document din 24. 05. 2005 (56), se propusese ca pentru perioada 2007 – 2013 să fie aprobat “ Programme of Community Action in the field of Health and Consumer Protection “ ( Programul Comunitar de Actiune în domeniul Sănătăţii şi Protecţiei Consumatorului), cu un buget de 1, 2 miliarde Euro. La 2. 05. 2006 însă, Comisia Europeană a adoptat o propunere de decizie (pentru Parlamentul European şi pentru Consiliul Europei), privind al doilea “Programme of Community Action in the field of Health “, respectiv PAC DS (2007 – 2013), cu un buget de 365,6 milioane Euro (55). PAC DS (2007 – 2013), care nu mai contine şi componenta de protecţie a consumatorului, ar avea 3 obiective principale, cu finanţările menţionate mai jos:

îmbunătăţirea securităţii sănătăţii cetăţenilor ( 97,572 milioane Euro);
promovarea sănătăţii pentru a îmbunătăţi prosperitatea şi solidaritatea cetăţenilor (113,834 milioane Euro), şi
generarea şi diseminarea cunoştinţelor în domeniul sănătăţii (113,82 milioane Euro).

La o primă lectură, şi în acest stadiu, PAC DS (2007 – 2013) nu conţine nimic clar, referitor la activitatea fizică, deşi ea şi-ar putea găsi locul atât în obiectivul de la punctul „b”, cât şi în cel de la punctul „c”. Spre exemplu, în cel de-al doilea obiectiv, PAC DS (2007 – 2013) îşi propune, printre altele, „acţiuni care să vizeze îmbătrânirea în condiţii de sănătate şi activitate”, ceea ce nu este posibil fără ca persoanele vârstnice să presteze cu regularitate activităţi fizice (17).
Cert este că după apariţia acestor documente-proiect, foarte multe organizaţii implicate în problemele sănătăţii sunt nemulţumite de „oferta” noului PAC DS (2007 – 2013), apreciind-o ca fiind sub cea a programului din perioada 2003 – 2008. Printre aceste organizaţii menţionăm EHN, European Public Health Alliance - EPHA - (Alianţa Europeană pentru Sănătatea Publică), European Health Management Association – EHMA – (Asociaţia Europeană pentru Managementul Sănătăţii), European Federation of Nurses Associations – EFN – (Federaţia Europeană a Asociaţiilor Surorilor Medicale), European Patients Forum - EPF – Forumul European al pacienţilor etc.

În ce măsură se va ţine cont de doleanţele şi nemulţumirile acestora şi ce rol/loc i se va atribui până la urmă activităţii fizice în cadrul PAC DS (2007 – 2013), vom vedea cât de curând, ţinând cont că până la 30 noiembrie 2006, Consiliul Europei trebuie să ajungă la o decizie definitivă în această problemă.

4.3.Iniţiative, acţiuni, instrumente şi parteneri ai Programelor de Acţiune Comunitară în Domeniul Sănătăţii (PAC DS)

Problematica pe care PAC DS îşi propun să o acopere şi să o managerieze, este extrem de complexă, iar în această încercare, în timp, au fost lansate diverse iniţiative şi s-a apelat la diverşi parteneri, pentru aspecte mai mult sau mai puţin punctuale. Cum însă în intenţia autorului, materialul de faţă are un obiectiv tematic bine circumscris, in cele ce urmează vor fi reţinute doar acele chestiuni care au o anumită legătură cu activitatea fizică.

4.3.1.HEPA (****) Network şi HEPA Europe

HEPA Network (European Network for the Promotion of HEPA = Reţeaua Europeană pentru Promovarea HEPA). Activitatea fizică practicată (şi) cu gândul la beneficiile pe care le are asupra sănătăţii, are o istorie destul de lungă în multe ţări, dar până în 1996 existau puţine exemple de „strategii de promovare a activităţii fizice integrate, pe termen lung”, cele mai valoroase fiind cele din Finlanda şi Canada. În aceste condiţii, în 1996, Comisia Europeană a lansat un proiect ad hoc, intitulat European Network for the Promotion of HEPA, sau HEPA Network. Coordonatoor al HEPA Network a fost nominalizat UKK Institute (Institutul Urho Kekkonen)(41)din Finlanda, iar ca parteneri au fost cooptate Confederaţia Sporturilor şi Comitetul Olimpic din Olanda şi Asociaţia Finlandeză pentru Reumatism. Din reţea făceau parte 21 de ţări, dar România, ca de obicei, nu.
Scopul general al reţelei era de a promova sănătatea şi starea de bine a cetăţenilor Europei, prin dezvoltarea de politici HEPA, iar scopurile sale specifice erau:

să încurajeze şi să faciliteze dezvoltarea de politici şi programe naţionale HEPA;
să întărească reţeaua europeană a celor ce dezvoltă programe HEPA, la nivel naţional;
să promoveze schimbul eficient de informaţii;
să dezvolte politici şi bune practici, de promovare a formelor de activitate fizică aplicabile la scară largă; de exemplu, transportul cu bicicleta şi mersul pe jos, ca mijloace de transport.

La 15 august 2001, Ilkka VUORI, de la Institutul Urho Kekkonen, managerul HEPA Network, a redactat „Raportul final” al HEPA Network, în care se evaluează rezultatele şi eficienţa respectivului proiect, şi din care reţinem:

          ► în 1996, când a fost lansata HEPA Network, existau programe HEPA doar în 3 ţări,
dar nicăieri nu exista „ o politică naţională HEPA”. În iunie 2001 existau deja politici sau strategii naţionale HEPA în 8 ţări;
          ► datorită activităţii HEPA Network, dar ca urmare şi a altor programe şi acţiuni, se
poate spune că activitatea fizică şi-a asigurat locul său pe agenda sănătăţii publice, în majoritatea ţărilor membre ale reţelei;
          ► pentru a facilita dezvoltarea de politici şi programe naţionale HEPA, reprezentanţi ai
reţelei au acordat consultanţă – prin vizite ad hoc – în Belgia, Norvegia, Slovenia şi Spania, oferind asistenţă şi idei;
          ► o misiune importantă şi o preocupare constantă a HEPA Network, a fost conceperea,
redactarea, publicarea şi diseminarea de ghiduri, care să ajute la dezvoltarea politicilor naţionale HEPA în Europa. Semnalăm în acest sens:

Guidelines for National HEPA Promotion Programmes (Ghidul pentru promovarea de programe naţionale HEPA);

Promotion of Transport Walking and Cycling in Europe; Strategy Directions (Promovarea mersului pe jos şi a mersului pe bicicletă, în scop de transport, în Europa; Direcţii strategice);

Ele se găsesc pe site-urile: www.ukkinstituutti.fi, www.hepa.ch şi www.wochb.se/arvinius/2001

► Ca parte a HEPA Network merită menţionată şi „Europe on the move ! Information network” (Reţeaua de informaţii „Europa în mişcare” www.europe-on-the-move.nl), care constituie un forum european deschis, pentru schimbul de informaţii şi cunoştinţe bazate pe cercetare şi experienţă. Numărul membrilor a tot crescut din 1996, ajungând la 195 în iunie 2001. Tot în cadrul acestei componente a HEPA Network, se edita publicaţia Newsletter „Europe on the move”, cu apariţie neperiodică, şi care era distribuită la un număr foarte mare (peste 800) de persoane şi organizaţii interesate;
► Proiectul „Walk for Health” (Mergi pe jos, pentru sănătate) a reprezentat o altă componentă a HEPA Network, având drept obiectiv promovarea mersului pe jos în Europa. Proiectul şi-a probat clar eficienţa, dovadă că în 1994 existau doar 3 programe de mers pe jos, în 2 ţări (Finlanda şi Germania), iar în 2000, 22 de programe, în 12 ţări.

Tot în cadrul acestui proiect, la începutul anului 2000 a fost publicat ghidul „A Way of Healthy Walking. A Guidebook for Health Promotion Practice” (A merge pe jos în mod sănătos. Ghid pentru practica promovării sănătăţii), despre care vom spune, în continuare, câteva cuvinte (spaţiul nu ne permite să intram în detaliile acestui excepţional ghid, dar sugerăm insistent ca cei interesaţi să viziteze site-ul respectiv).

Ghidul este rezultatul unui proces lung, la debutul căruia se află ”proiectul naţional de mers pe jos”, iniţiat în 1994 de către Asociaţia Finlandeză de Reumatism. El este o carte on-line(57), cu trei secţiuni:

Prima secţiune prezintă rezultatele „Studiului European privind Fitness-ul” (European Fitness Survey, din 1998) şi trece în revistă istoricul mersului ca formă de activitate fizică, prezentând însă şi ultimele „inovaţii” în domeniu. Tot aici sunt amintite şi descrise pe scurt câteva programe de mers pe jos, derulate în Europa; Austria, Anglia, Finlanda, Germania, Irlanda, Olanda, Suedia.

A doua secţiune sintetizează cele mai noi şi valabile date, ce argumentează în favoarea utilizării mersului ca formă foarte accesibilă şi eficientă de activitate fizică.

A treia secţiune ne învaţă cum să concepem şi să punem în aplicare un program de mers pe jos.

       HEPA Europe (58). Aşadar, din 1996 şi până în 2001, problema HEPA la nivelul continentului nostru a reprezentat obiectivul şi misiunea HEPA Network, care a existat ca un proiect finanţat de UE, prin programul „EU DG SANCO”. Din păcate, sprijinul financiar al UE nu a mai continuat şi după 2001, ceea ce a făcut ca după această dată să nu mai existe un for european pentru schimbul regulat de informaţii HEPA. Mai mult, nici la nivel internaţional n-a mai existat o platformă care să umple locul pe care-l ocupase HEPA Network, şi să sprijine consecvent şi profesionist dezvoltarea de strategii naţionale de promovare a activităţii fizice în Europa.
       În aceste circumstanţe a fost lansată ideea unei noi European Physical Activity Promotion Network (Reţea europeană de promovare a activităţii fizice), autointitulată şi cunoscută în continuare ca HEPA Europe. Această idee s-a materializat în cadrul unui miting internaţional al experţilor în educaţie fizică, care a avut loc la Magglingen (Elveţia), în iunie 2004.
          În primă fază ideea a fost sprijinită financiar de Biroul Federal pentru Sport şi Biroul Federal pentru Sănătate Publică din Elveţia ( iată un exemplu fericit de colaborare între cei ce se ocupă de sport si cei ce se ocupă de sănătate, care ar trebui preluat şi în Romania), iar întâlnirea în care a fost fondată HEPA Europe, a avut loc la Gerlev (Danemarca) în mai 2005 (59).
        HEPA Europe este un proiect de colaborare care lucrează pentru îmbunătăţirea sănătăţii oamenilor prin activitatea fizică, prin întărirea şi susţinerea eforturilor de creştere a participării şi de îmbunătăţire a condiţiilor pentru un stil de viaţă activ/sănătos. Obiectivele HEPA Europe sunt:

să contribuie la dezvoltarea şi implementarea politicilor şi strategiilor privind HEPA;
să dezvolte şi să susţine (sprijine) şi să disemineze strategiile, programele, abordările şi alte exemple de bună practică HEPA;
să sprijine şi să faciliteze abordările multisectoriale în ce priveşte HEPA. Abordarea multisectorială a HEPA Europe, rezultă din faptul că ea reuneşte experţi din sănătate, mediu, educaţie, transport, sport, planificarea teritoriului şi altele. De altfel, membri ai HEPA Europe pot deveni organizaţii şi instituţii de nivel subnaţional, naţional şi internaţional ( cum ar fi ministere şi agenţii, instituţii de cercetare, ONG – uri) şi chiar persoane private – la invitaţia comitetului de conducere.

Din păcate, ca de atâtea alte ori în materialul de faţă, ne vedem obligaţi să semnalăm, cu aceeaşi neplăcere şi deziluzie, că România nu este prezentă nici aici (60).

HEPA Europe va contribui la dezvoltarea bazei de date privind efectele benefice ale activităţilor fizice, în planul sănătăţii, şi eficienţa diverselor abordări, în ce priveşte promovarea activităţii fizice în rândul populaţiei. Ea va oferi de asemenea expertiză ştiinţifică altor parteneri, în scopul de a contribui la dezvoltarea şi implementarea de politici şi strategii naţionale privind HEPA, în ţările Europei. Aceste obiective şi sarcini HEPA Europe vrea să şi le ducă la îndeplinire:

prin organizarea de întâlniri anuale ale membrilor şi
prin informaţiile şi materialele ce vor fi postate pe site-ul www.euro.who.int/hepa .

De menţionat în acest context că membri HEPA Europe servesc ca şi experţi ai unor organisme şi proiecte, cum ar fi:

OMS (WHO),
WHO Europe’s 2006 Ministerial Conference on Counteracting Obesity ( Conferinţa Ministerială pentru Contracararea Obezităţii, organizată de OMS Europa, 15 – 17. 11. 2006, Istambul) (61).
Pan European Programme on Transport, Environment and Health (Programul pan – european privind sănătatea, mediul şi transportul) (62), şi
EU Platform on Diet, Physical Activity and Health (Platforma EU privind alimentaţia, activitatea fizică şi sănătatea - vezi 4.3.3.)

Colaborarea HEPA Europe cu OMS. Din cele menţionate mai sus, dar chiar şi după simpla citire a titlului site-ului său, se înţelege că unul dintre cei mai constanţi parteneri ai HEPA Europe, este OMS, mai precis spus Oficiul Regional pentru Europa al OMS. Lucru de înţeles, de altfel, ţinând seama de rolul pe care OMS îl acordă în general activităţii fizice, şi în prevenirea supragreutăţii şi obezităţii, în special. Este de amintit în acest context „ WHO Global Strategy on Diet, Physical Activity and Health” [ Strategia globală a OMS, privind alimentaţia, activitatea fizică şi sănătatea – (43), unde, printre altele, se statuează că: Dieta şi activitatea fizică influenţează sănătatea atât împreună cât şi separat. Deşi efectele dietei şi activităţii fizice asupra sănătăţii interacţionează adesea, îndeosebi în ce priveşte obezitatea, există şi alte beneficii ale activităţii fizice în planul sănătăţii, care nu au legătură cu dieta……..În concluzie, activitatea fizică este un mijloc fundamental de îmbunătăţire a sănătăţii fizice şi mentale a individului.], dar şi alte acţiuni şi iniţiative, cum ar fi WHO Global Initiative for Active Living (Iniţiativa globală a OMS privind stilul de viaţă activ) (63) şi Move for Health Day ( Ziua mişcării pentru sănătate) (64). (Mai multe date despre preocuparea OMS pentru activitatea fizică, vor fi reţinute în capitolul 5.)
De altfel HEPA Europe împărtăşeşte aceleaşi concepţii cu OMS şi în ce priveşte contextul în care HEPA poate să-şi găsească locul, în viaţa indivizilor. Astfel, dacă în concepţiile mai vechi, activităţile de tip HEPA puteau fi prestate doar în timpul liber, la locul de muncă şi ca activităţi domestice, OMS pledează în mod insistent pentru luarea în consideraţie, a activităţii fizice ca modalitate de satisfacere a necesitaţii de transport, dintr-un loc în altul, a persoanelor. În acest sens, „ The WHO Charter on Transport, Environment and Health „ [Carta OMS privind transportul, mediul ambiant şi sănătatea), adoptată în 16 iunie 1999 (65), la „ A 3-a Conferinţă ministerială asupra mediului ambiant şi sănătăţii”], a stabilit direcţiile de acţiune în ce priveşte locul activităţii fizice cu rol de transport (transport-related physical activity), în îmbunătăţirea sănătăţii populaţiei. Iar documentul „Promotion of Transport Walking and Cycling in Europe; Strategy Directions” (Mersul pe jos şi mersul pe bicicletă, ca mijloace de transport în Europa; Direcţii strategice), redactat de OJA şi VUORI (36), membri de vază ai HEPA Network, a oferit o bază valoroasă pentru dezvoltări ulterioare, printre care se numără şi lucrarea: „Transport related health impacts–costs and benefits with a particular focus on children ” (29).

În încheierea acestei secţiuni dedicate HEPA Europe, menţionăm – pentru cei interesaţi să afle mai multe – că a doua sa întâlnire a avut loc la 14 – 16 iunie 2006, la Tampere (Finlanda) (66), la ea luând parte 39 de personalităţi din 16 ţări; normal că din România nu a fost nimeni. Iar următoarea întâlnire va fi ţinută în 16 – 18 mai 2007, la Graz – Austria (67).

4.3.2. European Network on Nutrition and Physical Activity (sau NPA = Reţeaua europeana privind alimentaţia şi activitatea fizică)

Este o reţea înfiinţată de Comisia Europeană în 2003 şi care cuprindea experţi nominalizaţi de statele membre ale UE şi de OMS (33). Prima întâlnire de lucru a membrilor săi a avut loc în 30. 06 – 1. 07. 2003 (31), iar La 15 septembrie 2003 a apărut un material privind „Mandatul” NPA (32), din care reţinem că „ reţeaua a fost iniţiată pentru a oferi un forum de discuţii şi schimburi de vederi, asupra alimentaţiei şi asupra contribuţiei activităţilor fizice la îmbunătăţirea şi menţinerea sănătăţii.” Rolul NPA este acela de a consilia Comisia Europeană în problemele alimentaţiei şi activităţilor fizice, oferind material pentru planurile anuale de lucru ale PAC DSP (2003 – 2008) şi urmând a fi menţinută pe întreaga durată de acţiune a acestui program. La prima întâlnire a NPA Network, reprezentanţi ai mai multor ţări ale UE au prezentat materiale foarte interesante, din care se pot învăţa foarte multe lucruri şi de către responsabilii şi specialiştii din ţara noastră (1, 2, 25, 27, 37).
Următoarele întâlniri ale acestei reţele au avut loc în 11 – 12 februarie 2004 (34) şi 18 februarie 2005 (35).

4.3.3. EU Platform for Action – Diet, Physical Activity and Health (Platforma de acţiune a UEîn ce priveşte alimentaţia, activitatea fizică şi sănătatea)

„Platforma” (53) a fost lansată la 15 martie 2005 şi reprezintă de asemenea o iniţiativă prin care s-a încercat accelerarea şi îmbunătăţirea eficienţei acţiunilor PAC DSP (2003 – 2008). Iniţiativa lansării ei aparţine Comisiei Europene, scopul său fiind acela „ de a oferi un forum comun pentru toţi actorii de la nivel european, interesaţi în prevenirea şi combaterea obezităţii prin alimentaţie şi activitatea fizică.”. Platforma le oferă acestor „actori” posibilitatea:

să-şi prezinte planurile lor de îmbunătăţire a alimentaţiei şi de mărire a numărului celor ce practică exerciţiul fizic, şi
să analizeze eficienţa acestor planuri şi programe, pentru a avea o mai bună evidenţă a exemplelor de bună practică.

La data de 29. 03. 2006 „Platforma” avea 37 de membri, printre care amintim (nu credem ca mai este cazul să traducem): European Association for the Study of Obesity (EASO), European Heart Network (EHN), European Non-Governmantal Sports Organization (ENGSO), International Obesity Task Force (IOTF), Standing Committee of European Doctors (CPME) etc. Sunt şi alte organizaţii, cum ar fi asociaţii de TV, de comerţ, de restaurante etc, dar şi OMS, ca observator.
De reţinut că pentru obiectivele şi strategia „Platformei”, s-a obţinut şi acordul miniştrilor sportului din UE, aceştia luându-şi angajamentul să o susţină prin toate pârghiile ce le stau la dispoziţie.

4.3.3.1. Modul de lucru al „platformei”

Ca mod de lucru„Platforma” se întâlneşte din 2 în 2 luni în şedinţe plenare, pentru a monitoriza progresele generale realizate şi pentru a discuta diverse probleme punctuale. Până la 29. 03. 2006 – când s-a realizat o analiză complexă a evoluţiei şi realizărilor „Platformei” – au avut loc cinci şedinţe plenare.

Tot pentru bunul mers al „Platformei” s-au mai creat:

► un grup de monitorizare a activităţii (Monitoring Work Package), care să ghideze
„Platforma” în acţiunile de monitorizare, şi
► 2 grupuri de lucru – Working Groups (WG). Primul WG s-a numit „Healthy
Lifestyles WG (Grupul de lucru privind stilurile sănătoase de viaţă) şi el a avut sarcina de a identifica şi promova:
mesajele cheie ce trebuie date/lansate, când se urmăreşte promovarea unui stil sănătos de viaţă, şi
măsurile ce trebuie luate, pentru a face din activitatea fizică o componentă constantă a vieţii de zi cu zi, a fiecărui individ.

Acest grup de lucru a avut 3 întâlniri în 2005, fiecare concretizându-se în rapoarte ce pot fi lecturate – ca de altfel orice document amintit aici – pe site-ul „Platformei” ( ibidem ). Unul dintre rezultatele interesante ale acestui grup, este un material privind activitatea fizică, elaborat în urma întâlnirii din 17. 11. 2005.

Materialul atinge trei aspecte:
1.Recomandările grupului în ce priveşte activitatea fizică necesară diverselor categorii de populaţie, pentru a se putea spera că se vor atinge unele obiective de sănătate. Astfel:

- în cazul adulţilor, pentru prevenirea bolilor cronice în general, se recomandă 30 de minute de efort de intensitate moderată, preferabil în fiecare zi a săptămânii, iar pentru prevenirea îngrăşării şi menţinerea greutăţii, se recomandă 45 – 60 minute de efort de intensitate moderată pe zi
- în cazul copiilor şi tinerilor, se recomandă activitate fizică de intensitate cel puţin moderată, cca o oră pe zi, asociată neapărat cu reducerea timpului sedentar (computer, TV).
2.Un alt aspect atins este acela al dezvoltării de politici privind activitatea fizică.

Pentru aceasta, guvernele şi administraţiile locale au un rol cheie în iniţierea, coordonarea şi implementarea de politici publice, care să promoveze activitatea fizică, să îmbunătăţească mediul şi să ofere oportunităţi de acces la activitatea fizică pentru întreaga populaţie. Aceste chestiuni sunt recunoscute şi de „Strategia globală a OMS privind alimentaţia, activitatea fizică şi sănătatea” [ WHO Global strategy on diet, physical activity and .health (43)], adoptată de Adunarea Generală a OMS în mai 2004. În rezoluţia respectivă, OMS cere imperativ statelor membre:

să definească obiectivele naţionale,
să stabilească nişte termene realiste de ducere la îndeplinire,
să conceapă nişte ghiduri naţionale privind activitatea fizică,
să selecteze un număr de indicatori ai evoluţiei procesului, care să le permită monitorizarea şi evaluarea fidelă a eficienţei programelor şi
să ia măsuri de păstrare şi promovare a activităţilor fizice tradiţionale.

3.Ultima problemă atinsă constă în analiza eficienţei unor intervenţii (măsuri), prin

care s-a încercat să se influenţeze, în sensul dorit, atitudinea indivizilor faţă de activitatea fizică şi să crească semnificativ procentul celor ce trec la un stil activ de viaţă. Se ia în discuţie o sinteză (73) făcută de „Health Development Agency”( Agenţia de dezvoltare în domeniul sănătăţii) din UK, sinteză bazată însă pe studii realizate doar pe persoane de rasă albă şi cu un anumit grad de educaţie. Sinteza concluzionează că eficienţa intervenţiilor depinde şi de agentul de intervenţie (de vector), care poate fi medicul sau centrele de activităţi fizice ( de fitness) puse la dispoziţie de comunitate. Astfel:

► atunci când vectorul (agentul de intervenţie) este medicul:

- sfatul individual dat de acesta este eficient pe termen scurt, dar nu creşte semnificativ activitatea fizică realizată de individ dincolo de 3 luni;
- când sfatul medicului este însoţit şi de distribuirea unui material scris, efectul asupra activităţii fizice prestate de „pacient” este tot moderat ( 6 – 12 săptămâni),
- iar când medicul îl îndrumă efectiv pe individ către un centru de fitness, modificarea în ce priveşte activitatea fizică prestată de „pacient” este mai durabilă, ţinând peste 8 luni.
► în ce priveşte situaţia când vectorul este reprezentat de centrele comunitare de activităţi fizice, materialul reţine că acest aspect s-a studiat mai mult în SUA, ceea ce face să nu se ştie dacă respectivele concluzii sunt valabile şi pentru UK şi Europa. În cazul SUA s-a dovedit ca acest tip de intervenţie este eficient, în sensul creşteriivolumului de activitate fizică pe care cei abordaţi o prestează, şi că efectul acesta se
menţine pe termen mediu şi chiar pe termen lung. Tot la acest punct se reţine faptul că din ce în ce mai multe dovezi, scot în evidenţă eficienţa deosebită a măsurilor luate în întreprinderi. De exemplu:

introducerea interdicţiei de a comunica prin e-mail, pentru o perioadă de timp măcar (să zicem 2 ore), din ziua de lucru; în acest fel salariaţii vor fi stimulaţi să meargă pe jos până la colegii lor, în loc să scrie un e-mail ;
plasarea de afişe lângă lift, prin care i se reaminteşte salariatului că este mult mai sănătos sa meargă pe scări;
renunţarea la autobuzele puse la dispoziţie de companie pentru transport, şi încurajarea salariaţilor de a folosi bicicleta pentru a ajunge la serviciu;
asigurarea unor produse alimentare dietetice/sănătoase, în cantine;
consilierea pentru sănătate asigurata de companie; pentru a nu se invoca lipsa de timp, se merge până acolo încât această consiliere să poată avea loc chiar în timpul de lucru pe care trebuie să-l presteze salariatul. etc, etc.

          Revenind acum la WG ale „platformei”, vom menţiona doar că celălalt WG se intitula Informing Consummer Behaviour şi se ocupa de problemele informării consumatorului, deci nu avea nici o legătură cu activitatea fizică.
            Ambele grupuri de lucru şi-au încetat activitatea în 2005, iar în 2006 au fost înlocuite de Work Packages (WP , care în româneşte s-ar traduce tot prin „grupuri de lucru”). Cele 3 WP sunt:
         - Life-skills training WP; ţinând cont de obiectivele şi de conţinutul acţiunilor sale, titulatura în româneşte a acestui WP ar putea fi: „inducerea şi consolidarea/antrenarea abilităţilor (obiceiurilor/comportamentelor) favorabile vieţii/sănătăţii.” Acest WP a organizat deja un workshop în 17. 02. 2006, iar raportul redactat în urma acestui workshop (69) accentuează asupra faptului că „ nu este suficient doar să-i informăm şi să-i educăm pe copii, în sensul unor comportamente sănătoase. Esenţial este să le oferim acel cadru, acel mediu înconjurător, acea ambianţă, care să-i facă să aleagă cu uşurinţă acele activităţi şi/sau alimente, care sunt sănătoase. De exemplu, să existe trasee sigure şi de calitate, pe care elevii să poată merge la şcoală pe jos sau cu bicicleta, să existe terenuri de joacă atractive şi uşor accesibile, să existe variante „sănătoase” de alimente în butic-urile de la scoală etc”.Se scoate de asemenea în evidenţă rolul şcolii, al părinţilor, al mediei.
       În cadrul workshop-ului prof Fergus LOWE, de la University of Wales, Bangor, a prezentat materialul: Intervenţii/măsuri ce îmbunătăţesc obiceiurile alimentare şi activitatea fizică la copii”, scoţând în evidenţă utilitatea instrumentelor de evaluare a activităţii fizice prestată în mod curent de copii. Este vorba de pedometre, de accelerometre şi, atunci când acestea sunt inaccesibile, chiar de autoevaluările copiilor, sau de evaluările părinţilor.
     Mai există şi alte materiale prezentate de diverşii specialişti la acest workshop, mai mult sau mai puţin legate de activitatea fizică.

Health in the Workplace (Sănătatea la locul de muncă) WP, şi
Commercial Communication (Comunicare comercială) WP.

4.3.3.2 Baza de date

Aşa cum şi-a propus, „Platforma” a realizat şi o bază de date on-line, privind acţiunile iniţiate şi derulate de membrii săi, în 2004 şi 2005. Până la 16. 01. 2006, membrii „Platformei” au introdus în această bază de date 316 acţiuni. Acestea sunt considerate „Acţiuni de referinţă, de pornire (Baseline Actions), iar viitoarele acţiuni şi dezvoltări vor fi raportate le ele(4).

4.3.4. The GREEN PAPER – Promoting Healthy Diets and Physical Activity: a European Dimension for the Prevention of Overweight, Obesity and Chronic Diseases (CARTEA VERDE - Promovarea dietelor sănătoase şi a activităţilor fizice: o dimensiune europeană a prevenirii supragreutăţii, obezităţii şi bolilor cronice)

Aceasta document (71) a fost lansat de Comisia Europeană la 8. 12. 2005. Eal este o modalitate de consultare publică şi reprezintă prima fază în dezvoltarea unei „Strategii europene privind alimentaţia şi activitatea fizică”. Alte faze/componente ale „Strategiei” ar fi:

întâlnirile „Platformei”;
întâlnirile NPA (vezi 4.3.2.),
WHO Europe’s 2006 Ministerial Conference on Counteracting Obesity ( Conferinţa Ministerială pentru Contracararea Obezităţii, organizată de OMS Europa, 15 – 17. 11. 2006, Istambul – vezi 4.3.1.)

Pe 11 sept 2006 a fost publicat „Raportul privind contribuţiile la aceasta „Carte Verde”, redactat de Institutul naţional de Sănătate Publică şi Mediu, din Olanda. Raportul sintetizează răspunsurile şi propunerile făcute de cei 274 repondenţi (instituţii şi persoane private – din păcate, din nou, nimeni din România), inclusiv în ce priveşte:

mesajele ce trebuie date, şi
metodele şi mijloacele de încurajare a practicării activităţilor fizice.

4. 3. 5. European Heart Network ( EHN – Reţeaua europeană a inimii)

EHN (18)este o alianţă a fundaţiilor inimii şi a altor organizaţii neguvernamentale din Europa, cu 31 organizaţii membre din 26 de ţări, şi cu sediul la Bruxelles. Din România nu există nici un reprezentant, în schimb există din alte ţări foste socialiste, cum ar fi Bosnia – Herţegovina, Estonia, Georgia, Ungaria, Lituania, Slovenia, Slovacia.

EHN joacă un rol de lider în prevenirea şi reducerea bolilor cardiovasculare, inclusiv prin activitatea fizică. Ea lucrează cu grupuri de experţi, printre care şi grupul de experţi în activitate fizică, condus de prof. Ilka VUORI, de la Urho Kekkonen Institute (UKK Institute), Tampere, Finlanda.

Spre deosebire de ce se întâmplă la noi în ţară – unde tot ce ţine de cardiologie nu se intersectează în nici un fel cu activitatea fizică – această reţea europeană a inimii are o preocupare specială pentru utilizarea activităţii fizice, ca mijloc eficient de prevenire şi tratare a bolilor cardiovasculare şi a obezităţii. În acest sens, EHN a publicat mai multe materiale de referinţă, cum ar fi:

Physical Activity and Cardiovascular Disease Prevention in the Europe Union (1999 - Activitatea fizică şi prevenirea bolilor cardiovasculare în UE) (19);
Children and Young People – the Importance of Physical Activity (2001 – Copii şi Tinerii – importanţa activităţii fizice ) (20);
Lifestyle and Risk of Heart Disease among Children and Adolescents (2005 - Stilul de viaţă şi riscul bolilor cardiace la copii şi adolescenţi) (22).Această ultimă lucrare - ce poate fi obţinută, în formă tipărită, la cerere – conţine, printre altele, şi o sinteză ştiinţifică exhaustivă a instrumentelor utilizate pentru a influenţa stilul de viaţă al copiilor şi adolescenţilor, în scopul reducerii riscului bolilor cardiovasculare, când vor ajunge adulţi.

Pe lângă aceste materiale de sine stătătoare, EHN mai elaborează şi publică on-line, rapoarte anuale şi revista „Heart Matters” (Probleme ale inimii), în fiecare dintre acestea activitatea fizică şi problemele legate de aceasta, bucurându-se de toată atenţia şi de o prezentare/tratare efectiv foarte specializată, profesională; ceea ce ar fi de neconceput în cazul unor publicaţii ale unei societăţi româneşti de cardiologie.
Ca partener al Comisiei Europene în implementarea PAC DSP (2003 – 2008) (vezi 4.1.) EHN a răspuns de şi a derulat proiectul „Children, Obesity and Associated Avoidable Chronic Diseases” ( Copii, obezitatea şi bolile cronice asociate evitabile) (52).În abordarea respectivă, EHN porneşte de la ideea că „modificările rapide în ce priveşte numărul copiilor obezi, în condiţiile unei populaţii relativ stabile numeric, ne arată că factorii genetici nu reprezintă principala cauză, ci mai curând factorii ambientali sunt principalii factori ce favorizează obezitatea”. În atari condiţii trebuie să acceptăm:

că tratamentul obezităţii nu va avea succes dacă ne vom ocupa doar de copil, şi
că prevenirea obezităţii reclamă o abordare mai largă a politicii de sănătate publică.

Obiectivul proiectului, care durează 32 de luni, nu are, din păcate, decât cel mult indirect, legătură cu activitatea fizică. Aceasta deoarece proiectul îşi propune să lupte împotriva epidemiei obezităţii, prin măsuri care să limiteze vinderea către copii a alimentelor bogate în grăsimi, zahăr şi sare. In prima fază se va face o evaluare privind amploarea şi natura vânzărilor de alimente către copii, în 20 de ţări, iar în următoarea fază, pe baza concluziilor rezultate din prima, se va concepe un ghid de acţiuni şi măsuri, ce trebuie adoptate/luate, pentru a contracara efectul vânzărilor de alimente de până acum şi, eventual, pentru a schimba în sensul dorit structura acestor vânzări.

continuare:

5.OMS şi activitatea fizică în Europa

Constanta,

25 noiembrie 2006

Dr Gh Dumitru

top