Acest website utilizeaza cookies! Despre confidentialitate!. Close (auto)
www.pansportmedical.ro - PanSport Medical - Medicina Sportiva
Policlinica Vitan - Cabinetele Medicale Grupate Vitan
Newsletter Medicina Sportiva www.medicinasportiva.ro
Societatea Romana de Medicina Sportiva


HOME CONTACT DESPRE NOI
FORUM Cum sa?...
 

 
Sport 
 




3. Evaluari privind activitatea fizica în rândul cetatenilor Europei


       Îngrijorarea autorităţilor şi a diferitelor organisme profesionale, faţă de tendinţele manifestate în ce priveşte sănătatea în general şi faţă de diferiţi indicatori ai sănătăţii, în special, are la bază o cantitate imensă de informaţii, concretizată în cifre foarte grăitoare. Tot studiile epidemiologice şi datele colectate in cadrul lor, sunt cele care au atras atenţia şi asupra continuei creşteri a proporţiei sedentarilor, cu pandantul său inevitabil, scăderea alarmantă - şi deocamdată prea puţin influenţată - a procentului celor ce reuşesc să acumuleze o cantitate suficientă (pentru a beneficia de efectele favorabile) de mişcare, de activitate fizică, pe săptămână.
       Astfel, statisticile arată că 17% din populaţia de adulţi a lumii este total inactivă din punct de vedere fizic, iar un procent de 41% din ea este reprezentat de adulţi care, deşi fac ceva mişcare, aceasta mişcare este insuficientă pentru ca ei să profite de efectele benefice ale activităţii fizice (30).
       Din imensitatea de date şi statistici existente cu privire la ce se întâmplă cu populaţia europeană şi, cu deosebire, cu populaţia de copii şi tineri, ne vom opri doar asupra unor materiale mai recente. Astfel, potrivit unui studiu realizat în Anglia în 1989(26), pe 10 000 de copii de 9 - 15 ani, numărul mediu de ore – indiferent de sex – era de 4,7 ore efort fizic/săptămână, incluzând aici şi activitatea fizică din şcoală. Ca de fiecare dată, băieţii acumulau un număr mai mare de ore de activitate fizică, comparativ cu fetele. Acelaşi studiu a mai semnalat că:
  • ¼ dintre copii declarau că realizau la şcoală 4 ore/săptămână, sau mai mult, de activităţi fizice;

  • cei ce proveneau din familii situate mai jos din punct de vedere socioeconomic, acumulau o cantitate mai redusă de activitate fizică ( invers decât la noi);

  • timpul acordat activităţii fizice într-o săptămână, creştea până la 12 – 13 ani, după care scădea.

         Aceeaşi sursă bibliografică reţinea următoarele cifre, dintr-un studiu realizat în Anglia între 1990 şi 1991, pe o populaţie cu vârsta cuprinsă între 16 şi 74 de ani:

Bărbaţi (%)               Femei (%)       
Sedentari                                                           29                             28
Persoane ce prestau activităţi
fizice moderate, în mod neregulat                         35                             48
Persoane ce prestau activităţi
fizice moderate, în mod regulat                            36                             24

Încadrarea se făcea în felul următor:

  • sedentar: sub o şedinţă de 30 min/săpt efort moderat continuu;

  • neregulat-moderat: cel puţin 1 – 4 şedinţe de 30 min efort moderat;;

  • regulat-moderat: minimum 30 minute activitate fizică moderată, în 5 zile pe săptămână, sau mai des;

  • regulat-viguros: cel puţin 3 şedinţe (durată de minimum 20 minute) de activitate viguroasă pe săptămână. După cum se vede nici măcar 1% din populaţie nu realiza aşa ceva.

Un alt studiu din ale cărui date vom reţine câteva mai semnificative, este cel intitulat Health Behaviour in School-aged Children ( HBSC – Comportamentul sănătos la copii de vârstă şcolară)(44). Acest studiu s-a realizat pe un număr de peste 162 000 copii de 11, 13 şi 15 ani, în 35 de ţări şi regiuni din lume (din nou România fiind absentă), în 2001 – 2002, pentru a afla în ce fel comportamentul copiilor şi condiţiile de viaţă le marchează sănătatea. Privitor la activitatea fizică studiul arată că, deşi acestei categorii de populaţie i se recomandă să efectueze măcar 1 oră de activităţi fizice de intensitate cel puţin moderată, în minimum 5 zile din săptămână:

  • mai puţin de jumătate dintre subiecţi realizează acest deziderat, lucru valabil practic în toate ţările şi regiunile;

  • peste tot, şi indiferent de vârsta, fetele sunt mai puţin active decât băieţii, iar această diferenţă ce ţine de sex, creşte odată cu vârsta;

  • ţările cu procentul cel mai mare (> 40%) de băieţi care îndeplinesc recomandările în ce priveşte activitatea fizică ce trebuie prestată, sunt: Canada, Cehia, Anglia, Greenland, Irlanda, Lituania şi SUA;

  • Canada, Olanda şi SUA au procentul cel mai mare (peste 36%) de fete de 15 ani, care prestează cu regularitate activitatea fizică recomandată.

           Eurobarometrul privind activitatea fizică în Europa. Este un studiu foarte detaliat, realizat la cererea Directoratului General pentru Sănătate şi Protecţia Consumatorului (Directorate-General Health and Consumer’s Protection) între 28 octombrie. 2002 şi 8 decembrie 2003, şi publicat în decembrie 2003 (49). Populaţia studiată a fost cea de 15 ani şi peste, din toate ţările UE, iar evaluarea s-a realizat cu ajutorul International Physical Activity Questionnaire (IPAQ) (24), care contabilizează frecvenţa, durata şi intensitatea activităţilor fizice prestate de subiectul chestionat, în ultimele 7 zile. S-a studiat:

a) prevalenţa activităţii fizice în funcţie de vârstă, sex şi in funcţie de ţară;
b) contextul în care cei care declară că realizează o anumită cantitate de activitate fizică, prestează această activitate, respectiv: acasă, la locul de muncă, sub formă de activităţi de recreere, în timpul liber şi ca mijloc de transport;
c) felul cum sunt percepute oportunităţile/bazele (naturale sau construite de om) pentru activitate fizică, deci dacă sunt condiţii favorabile practicării activităţilor fizice, sau nu.
                  Studiul oferă aşadar, un număr foarte mare de date de referinţă şi date comparative, ceeace-l face indispensabil pentru cei ce vor să ştie cum stau cetăţenii UE, în problema activităţilor fizice prestate cu regularitate.
                  Studiul privind stilul de viata şi sedentarismul tinerei generatii şi rolul sportului în contextul educatiei şi ca mijloc de restaurare a echilibrului (în englză:Study on young people’s lifestyles and sedentariness and the role of sport in the context of education and as a means of restoring the balance.), realizat de doi autori germani, în cooperare cu specialişti din Anglia, Portugalia, Danemarca, Finlanda, Lituania, Suedia, Cehia, Olanda şi Belgia (3). Studiul, întins pe 209 pagini si publicat în octombrie 2004, a fost comandat de UE, care a decis ca el „să reprezinte o trecere complexă în revistă a literaturii în domeniu şi, în măsura posibilului, să se refere la toate statele membre, inclusiv la cele intrate în UE la 1 mai 2004”. El porneşte de la definirea „stilului de viaţă” ca şi concept ce include cel puţin patru planuri ale dezvoltării şi evoluţiei individului, ceea ce ne permite să vorbim despre dimensiunea cognitiva, socială, emoţională şi fizică a stilului de viaţă. Iar din această perspectivă îşi propune să analizeze sedentarismul şi stilul de viaţă al tinerilor europeni, precum şi rolul activităţii fizice şi sportului în contextul educaţiei, ca un mijloc eficient de modelare a personalităţii individului, şi în general de restaurare a echilibrului în viaţa viitorilor adulţi.
                   Dincolo de foarte riguroasele şi instructivele (pentru cercetătorii romani interesaţi) precizări privind metodologia realizării studiului, autorii colecţionează în respectivul material o imensitate de date, foarte relevante pentru subiectul abordat. Dintre aceste date, vom reţine în continuare doar câteva, care ni s-au părut mai interesante.
                          Astfel:
- într-un studiu din 2002, pe 6 000 de copii cu vârsta de 12 – 15 ani, din 6 ţări europene(Belgia, Germania, Estonia, Finlanda, Cehia şi Ungaria), sportul recreaţional a fost plasat pe poziţia a 6-a, iar participarea la activităţi sportive competitive organizate, pe poziţia a 9-a, în cadrul unei liste de activităţi de timp liber, iar
- din altă sursă decât studiul amintit imediat mai sus, rezultă că cca 2/3 dintre tineri, nu îndeplinesc cerinţele în ce priveşte necesarul de activitate fizică. Altfel spus, doar 30 – 40 % din populaţia tânără, realizează cantitatea de activitate fizică recomandată. Există mari diferenţe între ţări; în orice caz, în 13 dintre cele 25 ţări UE, procentul fetelor de 15 ani care îndeplinesc cerinţele, este sub 20%;
         Autorii mai constata că, din păcate, deocamdată nu există un consens, în ce priveşte problema „nivelului optim de fitness aerob” pentru copii şi adolescenţi.. Ceea ce face dificil să se poată răspunde argumentat, dacă tineretul european este sau nu bine pregătit din punct de vedere fizic. Totuşi, Grupul European pentru Fiziologia Pediatrică a Activităţii Fizice (Paediatric Work Physiology), sugerează că anumite nivele ale VO2-ului de vârf (****), pot fi utilizate ca indicatori de sănătate pentru copii de 12 – 14 ani, până la 17 ani. Astfel, acest grup a propus ca un VO2 de vârf de 35 ml O2/Kg corp/minut, la băieţi, şi de 30 la fete, să fie considerate deja indicatori ai unui „risc real pentru sănătate”, valorile aflate sub acestea trebuind să genereze îngrijorare şi mai mare. În schimb, valori ale VO2 de vârf mai mari de 40 ml O2/Kg corp/minut, la băieţi, şi de 35 la fete, reprezintă „indicatori favorabili de sănătate”, pentru populaţia respectivă de copii.
          Din păcate, şi din această perspectivă, evoluţia din ultimele decenii ale secolului XX, ca şi tendinţele manifestate deja pana acum în secolul XXI, sunt foarte alarmante. Astfel, dacă înainte de 1980 procentul indivizilor tineri ce se plasau sub aceste cerinţe, era de 1%, pentru băieţii de 13 – 17 ani, şi de 3% în cazul fetelor de aceeaşi vârstă, în 2002 procentele erau de 8 si, respectiv, 17%.

continuare:


Constanta,
25 noiembrie 2006

 

 

Aceso Suport
Web Suport

www.medicinasportiva.ro
Online din
23 martie 2006
Google
www  www.medicinasportiva.ro
www.medicinasportiva.ro

Website Statistics
Copyright© MedicinaSportiva.Ro & Parteneri. Toate drepturile rezervate.