3. Evaluari
privind activitatea fizica în rândul cetatenilor
Europei
Îngrijorarea
autorităţilor şi a diferitelor organisme profesionale, faţă de
tendinţele manifestate
în ce priveşte sănătatea în general şi faţă de
diferiţi indicatori ai sănătăţii, în special, are la bază
o cantitate imensă de informaţii, concretizată în cifre
foarte grăitoare. Tot studiile epidemiologice şi datele colectate
in cadrul lor, sunt cele care au atras atenţia şi asupra continuei
creşteri a proporţiei sedentarilor, cu pandantul său inevitabil,
scăderea alarmantă - şi deocamdată prea puţin influenţată - a
procentului celor ce reuşesc să acumuleze o cantitate suficientă
(pentru a beneficia de efectele favorabile) de mişcare, de
activitate fizică, pe săptămână.
Astfel,
statisticile arată că 17% din populaţia de adulţi a lumii este
total inactivă din punct de vedere fizic, iar un procent de 41% din
ea este reprezentat de adulţi care, deşi fac ceva mişcare, aceasta
mişcare este insuficientă pentru ca ei să profite de efectele
benefice ale activităţii fizice (30).
Din
imensitatea de date şi statistici existente cu privire la ce se
întâmplă cu populaţia europeană şi, cu deosebire,
cu
populaţia de copii şi tineri, ne vom opri doar asupra unor
materiale mai recente. Astfel, potrivit unui studiu realizat
în
Anglia în 1989(26),
pe 10
000 de copii de 9 - 15 ani, numărul mediu de ore – indiferent
de
sex – era de 4,7 ore efort fizic/săptămână,
incluzând
aici şi activitatea fizică din şcoală. Ca de fiecare dată,
băieţii acumulau un număr mai mare de ore de activitate fizică,
comparativ cu fetele. Acelaşi studiu a mai semnalat că: ¼
dintre
copii declarau că
realizau la şcoală 4 ore/săptămână, sau mai mult, de
activităţi
fizice; cei
ce
proveneau
din familii situate
mai jos din punct de vedere socioeconomic, acumulau o cantitate mai
redusă de activitate fizică ( invers decât la noi);
timpul acordat
activităţii fizice
într-o săptămână, creştea până la 12
– 13 ani, după
care scădea.
Aceeaşi
sursă bibliografică reţinea următoarele cifre, dintr-un studiu realizat
în Anglia între
1990 şi 1991, pe o populaţie cu vârsta cuprinsă
între
16 şi 74 de ani:
Bărbaţi
(%)
Femei (%)
Sedentari
29
28
Persoane
ce prestau activităţi
fizice
moderate, în mod neregulat
35
48
Persoane
ce prestau activităţi
fizice
moderate, în mod
regulat
36
24 Încadrarea
se făcea în felul următor:
sedentar:
sub o şedinţă de 30
min/săpt efort moderat continuu; -
neregulat-moderat:
cel puţin 1 –
4 şedinţe de 30 min efort moderat;; -
regulat-moderat:
minimum 30
minute activitate fizică moderată, în 5 zile pe
săptămână,
sau mai des; regulat-viguros:
cel puţin 3
şedinţe (durată de minimum 20 minute) de activitate viguroasă pe
săptămână. După cum se vede nici măcar 1% din
populaţie nu
realiza aşa ceva. Un
alt studiu din ale cărui date vom reţine câteva mai
semnificative, este cel intitulat Health Behaviour in
School-aged
Children ( HBSC – Comportamentul sănătos
la copii de
vârstă şcolară)(44).
Acest studiu s-a
realizat
pe un
număr de peste 162 000 copii de 11, 13 şi 15 ani, în 35 de
ţări şi regiuni din lume (din nou România fiind absentă),
în 2001 – 2002, pentru a afla în ce fel
comportamentul
copiilor şi condiţiile de viaţă le marchează sănătatea.
Privitor la activitatea fizică studiul arată că, deşi acestei categorii
de populaţie i se recomandă să efectueze măcar 1 oră
de activităţi fizice de intensitate cel puţin moderată, în
minimum 5 zile din săptămână:
mai
puţin de
jumătate dintre
subiecţi realizează acest deziderat, lucru valabil practic în
toate ţările şi regiunile; -
peste
tot, şi
indiferent de
vârsta, fetele sunt mai puţin active decât băieţii,
iar
această diferenţă ce ţine de sex, creşte odată cu vârsta;
ţările cu
procentul
cel mai mare
(> 40%) de băieţi care îndeplinesc recomandările
în ce
priveşte activitatea fizică ce trebuie prestată, sunt: Canada, Cehia,
Anglia, Greenland, Irlanda, Lituania şi SUA; -
Canada,
Olanda şi
SUA au procentul
cel mai mare (peste 36%) de fete de 15 ani, care prestează cu
regularitate activitatea fizică recomandată.
Eurobarometrul
privind
activitatea fizică în Europa. Este un studiu
foarte
detaliat, realizat la cererea Directoratului General pentru Sănătate şi
Protecţia Consumatorului (Directorate-General Health and
Consumer’s Protection) între 28 octombrie. 2002 şi
8
decembrie 2003, şi publicat în decembrie 2003 (49).
Populaţia studiată a fost cea de 15 ani şi peste, din toate ţările
UE, iar evaluarea s-a realizat cu ajutorul International Physical
Activity Questionnaire (IPAQ) (24),
care
contabilizează frecvenţa,
durata şi intensitatea activităţilor fizice prestate de subiectul
chestionat, în ultimele 7 zile. S-a studiat:
a) prevalenţa
activităţii fizice
în funcţie de vârstă, sex şi in funcţie de ţară;
b)
contextul
în care cei care
declară că realizează o anumită cantitate de activitate fizică,
prestează această activitate, respectiv: acasă, la locul de muncă, sub
formă de activităţi de recreere, în timpul liber şi ca mijloc
de
transport; c)
felul cum sunt
percepute
oportunităţile/bazele (naturale sau construite de om) pentru activitate
fizică, deci dacă sunt condiţii favorabile practicării activităţilor
fizice, sau nu.
Studiul
oferă aşadar, un număr foarte mare de date de referinţă şi date
comparative, ceeace-l
face indispensabil pentru cei ce vor să ştie cum stau cetăţenii
UE, în problema activităţilor fizice prestate cu
regularitate.
Studiul
privind stilul de viata şi sedentarismul tinerei generatii şi
rolul sportului în contextul educatiei şi ca mijloc de
restaurare a echilibrului (în englză: Study
on
young people’s lifestyles and sedentariness and the role of
sport
in the context of education and as a means of restoring the
balance.), realizat de doi autori germani, în
cooperare
cu specialişti din Anglia, Portugalia, Danemarca, Finlanda,
Lituania, Suedia, Cehia, Olanda şi Belgia (3).
Studiul,
întins
pe 209 pagini si publicat în octombrie 2004, a fost comandat
de UE, care a decis ca el „să reprezinte o trecere complexă
în
revistă a literaturii în domeniu şi, în măsura
posibilului, să se refere la toate statele membre, inclusiv la cele
intrate în UE la 1 mai 2004”. El porneşte de la
definirea
„stilului de viaţă” ca şi concept ce include cel
puţin patru
planuri ale dezvoltării şi evoluţiei individului, ceea ce ne
permite să vorbim despre dimensiunea cognitiva, socială, emoţională
şi fizică a stilului de viaţă. Iar din această perspectivă
îşi
propune să analizeze sedentarismul şi stilul de viaţă al
tinerilor europeni, precum şi rolul activităţii fizice şi
sportului în contextul educaţiei, ca un mijloc eficient de
modelare a personalităţii individului, şi în general de
restaurare a echilibrului în viaţa viitorilor adulţi.
Dincolo
de foarte riguroasele şi instructivele (pentru cercetătorii romani
interesaţi) precizări privind metodologia realizării studiului,
autorii colecţionează în respectivul material o imensitate de
date, foarte relevante pentru subiectul abordat. Dintre aceste date,
vom reţine în continuare doar câteva, care ni s-au
părut
mai interesante.
-
într-un
studiu din 2002, pe
6 000 de copii cu vârsta de
12 – 15 ani, din 6 ţări europene(Belgia,
Germania, Estonia, Finlanda, Cehia şi Ungaria), sportul recreaţional
a fost plasat pe poziţia a 6-a, iar participarea la activităţi
sportive competitive organizate, pe poziţia a 9-a, în cadrul
unei liste de activităţi de timp liber, iar
- din altă sursă
decât studiul
amintit imediat mai sus, rezultă că cca 2/3 dintre tineri, nu
îndeplinesc
cerinţele în ce priveşte necesarul de activitate fizică.
Altfel spus, doar 30 – 40 % din populaţia tânără,
realizează cantitatea de activitate fizică recomandată. Există
mari diferenţe între ţări; în orice caz,
în 13
dintre cele 25 ţări UE, procentul fetelor de 15 ani care
îndeplinesc cerinţele, este sub 20%;
Autorii
mai constata că, din păcate, deocamdată nu există un consens,
în
ce priveşte problema „nivelului optim de
fitness aerob” pentru
copii şi adolescenţi.. Ceea ce face dificil
să se
poată răspunde argumentat, dacă tineretul european este sau nu
bine pregătit din punct de vedere fizic. Totuşi, Grupul European
pentru Fiziologia Pediatrică a Activităţii Fizice (Paediatric Work
Physiology), sugerează că anumite nivele ale VO 2-ului
de
vârf ( ****),
pot fi utilizate ca indicatori de
sănătate pentru
copii de 12 – 14 ani, până la 17 ani. Astfel, acest
grup a
propus ca un VO 2 de vârf de 35 ml O 2/Kg
corp/minut, la băieţi, şi de 30 la fete, să fie considerate deja
indicatori ai unui „risc real pentru sănătate”,
valorile aflate
sub acestea trebuind să genereze îngrijorare şi mai mare.
În
schimb, valori ale VO 2 de vârf mai
mari de 40 ml
O 2/Kg corp/minut, la băieţi, şi de 35 la fete,
reprezintă „indicatori favorabili de sănătate”,
pentru
populaţia respectivă de copii.
Din
păcate, şi din această perspectivă, evoluţia din ultimele
decenii ale secolului XX, ca şi tendinţele manifestate deja pana
acum în secolul XXI, sunt foarte alarmante. Astfel, dacă
înainte de 1980 procentul indivizilor tineri ce se plasau sub
aceste cerinţe, era de 1%, pentru băieţii de 13 – 17 ani, şi
de 3% în cazul fetelor de aceeaşi vârstă,
în 2002
procentele erau de 8 si, respectiv, 17%.
continuare:
Constanta, 25
noiembrie
2006
|
