Acest website utilizeaza cookies! Despre confidentialitate!. Close (auto)
www.pansportmedical.ro - PanSport Medical - Medicina Sportiva
Policlinica Vitan - Cabinetele Medicale Grupate Vitan
Newsletter Medicina Sportiva www.medicinasportiva.ro
Societatea Romana de Medicina Sportiva


HOME CONTACT DESPRE NOI
FORUM Cum sa?...
 

 

Finalul carierei sportive

Marius Vărvăroi,  psiholog - psihoterapeut


  Încetarea carierei sportive este o etapă care necesită adaptare din partea foştilor sportivi în mai multe domenii (profesional, financiar, psihologic, social).

   De obicei, sportivii se retrag din activitatea sportivă din cauza unor factori cum ar fi: atingerea din ce în ce mai greoaie aobiectivelor de selecţie în echipele sau loturile reprezentative, oboseală fizică şi mentală, dificultăţi psiho-sociale, rezultate în scădere, leziuni sau probleme de sănătate, noi priorităţi sociale și profesionale, modificarea relaţiilor în cadrul familiilor.
 





Finalul carierei sportive

    Încetarea carierei sportive este o etapă care necesită adaptare din partea foştilor sportivi în mai multe domenii (profesional, financiar, psihologic, social). De obicei, sportivii se retrag din activitatea sportivă din cauza unor factori cum ar fi: atingerea din ce în ce mai greoaie aobiectivelor de selecţie în echipele sau loturile reprezentative, oboseală fizică şi mentală, dificultăţi psiho-sociale, rezultate în scădere, leziuni sau probleme de sănătate, noi priorităţi sociale și profesionale, modificarea relaţiilor în cadrul familiilor.

    Aceste motive se reflectă în tipuri diferite de încetare a activităţii sportive, cum ar fi:
  •  încheierea (retragerea) de tip „drop-out” (încetarea prematură – involuntară a activităţii sportive, înainte ca sportivii să fi ajuns la sentimentul că au atins potenţialul lor maxim),
  •  încheierea de tip„epuizare” sau “burn-out” (sentimente de epuizare emoţională care duc la incapacitatea de a continua activitatea sportivă),
  •  încheierea de tip „uzură” (un proces mai lent de epuizare fizică şi psihică).
    Încetarea activităţii sportive poate fi trăită atât ca o etapă pozitivă, cât și ca una negativă, de criză. Incapacitatea de adaptare la etapa ex-sportivă determină simptome de criză specifice tranziției, cum ar fi scăderea stimei de sine, disconfort emoțional (îndoieli, anxietate, frică), sensibilitate crescută la eșec, dezorientare în luarea deciziilor și confuzie. Intervențiile psihologice, pot preveni aceste efectele negative prin programe specifice de gestionare a stresului, tehnici de restructurare cognitivă și dezvoltare a abilităților de exprimare asertiv -emoțională.

    Problemele etapei şi adaptarea
Identitatea sportivului este conturată de recompensele care însoţesc cariera sportivă, cum ar fi succesul sportiv şi economic, precum şi de recunoaşterea socială.
    Prin încheierea activității sportive, sportivii pierd o parte importantă a identităţii personale, astfel încât această pierdere a statusului fizic şi social poate fi dureroasă şi devine, metaforic, “călcâiul lui Achile” specific identităţii sportivilor. Gradul în care sportivii se identifică cu rolurile lor atletice, sportive, determină de multe ori intensitatea crizelor de identitate cu care se confruntă la sfârşitul carierei lor.
    O cauză importantă a problemelor apărute în etapa retragerii din sport este omiterea altor surse posibile de identificare personală, indispensabile pentru menţinerea echilibrului personal în timpul şi după încheierea carierei. Ignorarea altor dimensiuni ale vieţii personale și sociale din partea atleţilor este consolidată, de multe ori, chiar de către antrenori, manageri şi membri ai familiilor, care sunt adesea mai interesaţi de succesul sportivului pe termen scurt, mai degrabă decât de creşterea și dezvoltarea lui personală pe termen lung.
    În mediul sportiv, sportivii sunt feriţi de mai multe responsabilităţi şi realităţi sociale și economice, creându-se iluzia că notorietatea lor va rezolva toate problemele ulterioare cu care se vor confrunta. Prin urmare, acei sportivi care neglijează alte domenii ale vieţii (de ex.: formarea profesională și educațională, domeniile de interes, relațiile personale și sociale din afara domeniului sportiv) riscă să trăiască sentimente puternice de neglijare şi abandon după terminarea carierei sportive. Cazuri în care sportivi valoroși se simt sau chiar sunt ignoraţi sau “uitaţi” de către cluburile unde au activat sau de federaţiile de sport, nu sunt rare.

    Nevoia unei adaptări rapide la statutul de “fost” atlet / sportiv şi formarea unui nou statut social se poate baza pe o nouă carieră profesională. Astfel, reconturarea identitătiţii de sine şi întărirea stimei de sine pot fi realizate prin alte activităţi care nu au legătură cu sportul.

    Prin analiza principalelor rezultate ale cercetărilor privind încetarea carierei sportive efectuate, putem trage următoarele concluzii:
  •  încetarea carierei sportive este determinată de mai multe cauze și este adesea rezultatul unui proces rațional și de luare a deciziilor;
  •  deși terminarea carierei poate provoca suferință pentru mulți sportivi, în același timp, există mari diferențe inter – individuale în manifestarea acestor reacții;
  •  indiferent de cauzele speciale de încetare ale carierei, cercetările arată că trăirea subiectivă a atletului cu privire la decizia de încetare voluntară sau involuntară a activității sportive este un punct crucial pentru adaptare. Retragerea voluntară asigură un proces mai confortabil al tranziției;
  •  dezvoltarea în timp util a planurilor pentru viața de după cariera sportivă ajută foarte mult în adaptarea la tranziție și la construcția unui nou traseu personal, familial și socio-profesional;
  •  procesul de adaptare depinde și de resursele individuale și sociale ale atletului. Consolidarea și dezvoltarea resurselor individuale privind educația, formarea de competențe, precum și stabilirea obiectivelor pentru perioada post-carieră, asigură sportivilor o adaptare sănătoasă. Resurse sociale, cum ar fi suportul social al familiei și al serviciilor post – carieră (dacă există...), poate contribui, de asemenea, la procesul de tranziție în carieră. Acest proces va duce apoi la adoptarea cu succes de noi roluri – într-o altă profesie, în familie și / sau în domeniul sportiv;
  •  aproximativ 15-20% din sportivii performeri retrași experimentează perioade de stres specific tranziției și au nevoie de asistență psihologică.
    Sportivii se confruntă adesea cu provocări atunci când sunt nevoiți să combine cariera sportivă cu educația sau activitatea profesională. Sunt necesare din partea sportivului atât un nivel ridicat de motivație, capacitate de adaptare și de responsabilitate, cât și programe speciale de asistență pentru a evita situațiile în care sportivii talentați sunt nevoiți să aleagă între educație și sport sau între activitatea profesională și sport.
Dezvoltarea unor astfel de programe de asistență pentru o “carieră alternativă” (“dual career“) fac posibile atât educația cât și activitatea profesională, promovând realizarea unei noi cariere după încheierea celei sportive și protejarea și apărarea statutului sportivilor.
    În cadrul unor astfel de programe de adaptare la perioada post-competițională, psihologii sportivi, consilierii și psihoterapeuții, prin ședințe individuale sau de grup, pot susține tranziția la etapa post-carieră a unui sportiv prin:
  •  identificarea abilităților și resurselor personale specifice, conștientizarea și înțelegerea modului în care abilitățile fiecăruia pot fi aplicate / transferate în alte domenii, dezvoltarea de capacități incluse în controlul anxietății specifice etapei, de noi identități și abilități sociale, analiza dificultăților personale şi a posibilelor conflicte, managementul stilului de viață, intervenții de situații criză etc.;
  •  consiliere, consultanță individuală, de grup, și programe de dezvoltare a abilităților socio-personale specifice antrenorilor;
  •  ședințe individuale și grupuri de suport pentru foștii sportivi care sunt implicați în procesul de adaptare la noile roluri socio-profesionale;
  •  orientare educațională și informare;
  •  orientare privind ocuparea forței de muncă, informarea și pregătirea pentru un nou loc de muncă.

Marius Vărvăroi
psiholog - psihoterapeut
http://mariusvarvaroi.wordpress.com/
5 iunie 2014
Va poate interesa si:
Sportul și anxietatea de performanță
Rolul sportului in dezvoltarea copiilor
Controlul anxietății în sport
Relaxarea psiho-fiziologică

Materialul publicat reprezinta opinia autorului si se incadreaza in standardele stiintifice acceptate la momentul publicarii, dar stiinta este in permanenta schimbare si de aceea MedicinaSportiva.Ro nu poate garanta ca informatia este completa, actuala sau ca nu contine erori; materialul nu constituie si nu substituie consultatia medicala si psihologica; de aceea folositi acest material doar pentru informare si nu pentru autodiagnosticare sau autotratament - in cazul in care aveti suspiciuni in ceea ce priverste starea Dvs. de sanatate - adresati-va medicului de specialitate si psihologului.
Pentru alte intrebari - adresati-va autorului.
Materialul prezentat poate suferi modificari ulterioare.

 
top

 

 

Aceso Suport
Web Suport

www.medicinasportiva.ro
Online din
23 martie 2006
Google
www  www.medicinasportiva.ro
www.medicinasportiva.ro

Website Statistics
Copyright© MedicinaSportiva.Ro & Parteneri. Toate drepturile rezervate.