O
plantă numită Încredere |
Note: Cuvinte
cheie: încrederea în sine, sport, tenis, pregătire
psihologică de concurs, gândire performantă
|
De
multe ori am auzit formulări de genul:
„De-aş fi
avut
mai multă încredere
în mine aş
fi……” sau
„Dacă ar
fi avut
mai multă încredere
în el/ea ar fi putut
câştiga!” sau
„Mi-aş dori să
am
mai multă încredere ca să
pot şi eu
să…”
1.
Dacă analizăm cu un pic de atenţie formulările constatăm că o primă
idee care apare este aceea că cineva sau ceva „NE
POATE
DA”
încredere – adică, noi să stăm şi să aşteptăm ca
încrederea să vină şi să ne „lovească” şi
să-şi facă
un culcuş în noi, iar noi să nu facem nimic altceva
decât
să o folosim!
2. Un alt aspect pe care eu
îl identific
este acela că pornim de la premiza că „NU AVEM”.
Întrebarea care apare în mod firesc:
„Chiar de loc,
de loc? Chiar nu avem nici o picătură de încredere, aşa măcar
o
picătură?” Sigur că avem pentru că în alte situaţii
facem
lucruri/acţiuni care sunt chiar speciale, care sunt recunoscute ca
fiind bune. Şi atunci înseamnă că nu avem încredere
PUNCTUAL în acea acţiune/lucru/persoană,
nu că nu avem
încredere în noi. Cu alte cuvinte nu avem
încredere
în ceea ce facem în acel moment, într-o
persoană
anume, într-un lucru anume. Deci, este vorba de o credinţă,
convingere pe care cineva şi-o formează pe baza celor spuse de cei din
jur (părinţi, educatori, profesori, antrenori). Cu cât
această
credinţă apare mai devreme cu atât mai dificilă este
înlăturarea neîncrederii (Vă invit să citiţi
articolul
despre Convingeri).
3. Al treilea element ar fi,
translatarea
unei situaţii din viaţa reală într-una IMAGINARĂ,
IDEATICĂ,
de
autoamăgire (dacă….aş fi….)
4.
Şi, în
sfârşit, din punctul meu de vedere ultimul element al
analizei ar
fi, OBIECTIVUL PROPUS PUTEA FI ATINS de
către MINE,da sau nu ?
Definiţia
încrederii în sine nu se bucură de
unanimitate.
Unii
insistă asupra caracterului ei înnăscut şi o asimilează cu o
trăsătură de personalitate, cu un dar al naturii, alţii insistă asupra
caracterului ei dobândit, considerând-o un răspuns
pozitiv
deprins cu ocazia experienţelor reuşite, pentru ca alţii s-o socotească
una dintre consecinţele forţei Eu-lui.
Am
să las disputele de
ordin
ştiinţific de o parte şi am să reţin că încrederea garantează
libertatea de gândire şi de acţiune. Cu ajutorul
încrederii
poţi conta pe tine în confruntarea cu situaţii noi, ceea ce
favorizează capacitatea de a-ţi asuma riscuri cu o anume siguranţă şi
de a rezista la eşecuri. Încrederea în sine se
bazează pe o
reprezentare sănătoasă a reuşitei, a performanţelor, a realizărilor
proprii. Cu ajutorul încrederii în sine poţi să-ţi
centrezi
atenţia pe propriile acţiuni şi proiecte, poţi să te evaluezi pe tine
şi pe ceilalţi mult mai obiectiv şi în acelaşi timp te ajută
să
te afirmi în raport cu cei din jur fără ruşine, frică sau
agresivitate.
Încrederea
în sine depinde
de un Eu solid
fiind oscilantă şi sensibilă la mediu, la influenţele mai mult sau mai
puţin dăunătoare ale mediului. Încrederea în sine
poate fi
uşor alterată de situaţiile familiale, profesionale, afective, dar şi
de calitatea mediului de unde provine individul.
Eu
consider că
încrederea în sine este raportul dintre SUCCES şi
NUMĂR DE
ÎNCERCĂRI PENTRU A REZOLVA O SITUAŢIE:
Încredere
= Succes / Încercări
Este
evident că
încrederea în sine ridicată ar putea fi rezultatul
unui rate mai mare de succes.
Încrederea
în sine este un concept care se bazează pe mai multe elemente
fără de care nu poate exista sau nu poate funcţiona:
- conştientizarea
situaţiei de a nu avea încredere –
ceea ce
întâmplă, de cele mai multe ori, de la sine
în urma
unor situaţii de insucces, repetate
- analiza
obiectivelor
propuse
– verificare conform formulei frecvent acceptate SMART
(obiectivul trebuie să fie specific, măsurabil, accesibil, realizabil,
fixat în timp – a se vedea articolul despre
Stabilirea
obiectivelor)
- acceptarea obiectivelor
atât la nivel
conştient
cât şi inconştient (în Programarea neuroligvistică
se
numeşte ecologia obiectivului: consider că ceea ce mi-am propus este
potrivit pentru mine, pot să realizez, mi se potriveşte, mă angajez
să-l lucrez, cred că-l voi realiza). Dacă nu există această congruenţă1
a minţii, sufletului, inimii şi corpului fizic nu se poate dezvolta
încrederea în sine.2
- elaborarea
unei
strategii de punere
în practică a ceea ce stabileşti/doreşti/propui şi
în
acelaşi timp de identificare a căii/căilor prin care se poate realiza
acest lucru
- responsabilizarea
propriei persoane: angajarea
în vederea aplicării planului de strategie/strategii
- integrarea
şi obţinerea feed-back-ului intermediar pentru ajustarea
răspunsului
obţinut faţă de cerinţele impuse
- întărirea
şi
autogenerarea: după ce se obţin rezultate persoana
învaţă cum
să-şi autogenereze încredere
- cunoaşterea
şi gestionarea emoţiilor – emoţiile ne pot
bloca în
momentele cheie şi consider că este util să învăţăm să le
gestionăm adecvat.
După ce
parcurgem această ultimă
enumerare
devine evident pentru părinţi, antrenori, profesori că dezvoltarea
încrederii în sine este un proces de durată, lent,
extrem
de fragil şi oscilant şi care necesită extrem de multă răbdare3. Nu
poţi merge la magazinul din colţ şi să ceri „Daţi-mi şi mie,
vă
rog, ¾ kg de încredere
proaspătă!”……Încrederea este
ca o plantă pe
care dacă vrei să fie frumoasă, să te bucuri de ea necesită muncă,
udată zilnic, îngrijită, chiar să vorbeşti cu
ea…..la fel
ca şi încrederea necesită să fie băgată în seamă,
să se
simtă iubită, admirată şi apoi, ne va susţine!
Note:
1.
Congruenţă: care concordă, care coincide, corespunzător, echivalent,
coincident
2.
Din experienţa practică am observat cum de multe ori părinţii spun că
copilul lor nu are încredere în el. Când
stau de
vorbă cu copilul şi îl întreb: „Tu vroiai
să mergi la
concursul…?” Copilul răspunde:”Nu prea
pentru că nu
mă simţeam suficient pregătit!”
Sau copilul pur şi
simplu
îmi spune: „Eu ştiam că concurentul X este mai bun
ca
mine” ceea ce însemnă că nici el nu credea
în şansa
lui de a câştiga!
Când nu are loc
armonizarea de care
vorbeam nu are cum să aibă loc mobilizarea şi folosirea resurselor
proprii la potenţialul maxim.
3. Cred
că reiese din
enumerarea elementelor care formează încrederea în
sine
faptul că toate articolele sau informaţiile care sunt sub formă de 7
paşi simpli spre dobândirea încrederii în
sine, 5
trucuri pentru a avea încredere în sine, Cum să-mi
stăpânesc emoţiile şi alte formulări de acelaşi gen sunt
numai
capcane în care putem să ajungem fără voie. Se poate ca pe
termen
extrem de scurt să funcţioneze, dar dacă nu este construită
încrederea în sine pe pilori stabili se poate
spulbera
exact când nu aşteptăm. publicat
pe MedicinaSportiva.Ro: 24 septembrie 2010