De multe ori am auzit formulări de genul:
„De-aş fi avut mai multă încredere în mine aş fi……” sau
„Dacă ar fi avut mai multă încredere în el/ea ar fi putut câştiga!” sau
„Mi-aş dori să am mai multă încredere ca să pot şi eu să…”

1. Dacă analizăm cu un pic de atenţie formulările constatăm că o primă idee care apare este aceea că cineva sau ceva „NE POATE DA” încredere – adică, noi să stăm şi să aşteptăm ca încrederea să vină şi să ne „lovească” şi să-şi facă un culcuş în noi, iar noi să nu facem nimic altceva decât să o folosim!

2. Un alt aspect pe care eu îl identific este acela că pornim de la premiza că „NU AVEM”. Întrebarea care apare în mod firesc: „Chiar de loc, de loc? Chiar nu avem nici o picătură de încredere, aşa măcar o picătură?” Sigur că avem pentru că în alte situaţii facem lucruri/acţiuni care sunt chiar speciale, care sunt recunoscute ca fiind bune. Şi atunci înseamnă că nu avem încredere PUNCTUAL în acea acţiune/lucru/persoană, nu că nu avem încredere în noi. Cu alte cuvinte nu avem încredere în ceea ce facem în acel moment, într-o persoană anume, într-un lucru anume. Deci, este vorba de o credinţă, convingere pe care cineva şi-o formează pe baza celor spuse de cei din jur (părinţi, educatori, profesori, antrenori). Cu cât această credinţă apare mai devreme cu atât mai dificilă este înlăturarea neîncrederii (Vă invit să citiţi articolul despre Convingeri).

3. Al treilea element ar fi, translatarea unei situaţii din viaţa reală într-una IMAGINARĂ, IDEATICĂ, de autoamăgire (dacă….aş fi….)

4. Şi, în sfârşit, din punctul meu de vedere ultimul element al analizei ar fi,  OBIECTIVUL PROPUS PUTEA FI ATINS de către MINE,da sau nu ?

 Definiţia încrederii în sine nu se bucură de unanimitate. Unii insistă asupra caracterului ei înnăscut şi o asimilează cu o trăsătură de personalitate, cu un dar al naturii, alţii insistă asupra caracterului ei dobândit, considerând-o un răspuns pozitiv deprins cu ocazia experienţelor reuşite, pentru ca alţii s-o socotească una dintre consecinţele forţei Eu-lui.

 Am să las disputele de ordin ştiinţific de o parte şi am să reţin că încrederea garantează libertatea de gândire şi de acţiune. Cu ajutorul încrederii poţi conta pe tine în confruntarea cu situaţii noi, ceea ce favorizează capacitatea de a-ţi asuma riscuri cu o anume siguranţă şi de a rezista la eşecuri. Încrederea în sine se bazează pe o reprezentare sănătoasă a reuşitei, a performanţelor, a realizărilor proprii. Cu ajutorul încrederii în sine poţi să-ţi centrezi atenţia pe propriile acţiuni şi proiecte, poţi să te evaluezi pe tine şi pe ceilalţi mult mai obiectiv şi în acelaşi timp te ajută să te afirmi în raport cu cei din jur fără ruşine, frică sau agresivitate.

 Încrederea în sine depinde de un Eu solid fiind oscilantă şi sensibilă la mediu, la influenţele mai mult sau mai puţin dăunătoare ale mediului. Încrederea în sine poate fi uşor alterată de situaţiile familiale, profesionale, afective, dar şi de calitatea mediului de unde provine individul.

 Eu consider că încrederea în sine este raportul dintre SUCCES şi NUMĂR DE ÎNCERCĂRI PENTRU A REZOLVA O SITUAŢIE:


 Este evident că încrederea în sine ridicată ar putea fi rezultatul unui rate mai mare de succes.
Încrederea în sine este un concept care se bazează pe mai multe elemente fără de care nu poate exista sau nu poate funcţiona:

• conştientizarea situaţiei de a nu avea încredere – ceea ce întâmplă, de cele mai multe ori, de la sine în urma unor situaţii de insucces, repetate
• analiza obiectivelor propuse – verificare conform formulei frecvent acceptate SMART (obiectivul trebuie să fie specific, măsurabil, accesibil, realizabil, fixat în timp – a se vedea articolul despre Stabilirea obiectivelor)
• acceptarea obiectivelor atât la nivel conştient cât şi inconştient (în Programarea neuroligvistică se numeşte ecologia obiectivului: consider că ceea ce mi-am propus este potrivit pentru mine, pot să realizez, mi se potriveşte, mă angajez să-l lucrez, cred că-l voi realiza). Dacă nu există această congruenţă¹ a minţii, sufletului, inimii şi corpului fizic nu se poate dezvolta încrederea în sine.²
• elaborarea unei strategii de punere în practică a ceea ce stabileşti/doreşti/propui şi în acelaşi timp de identificare a căii/căilor prin care se poate realiza acest lucru
• responsabilizarea propriei persoane: angajarea în vederea aplicării planului de strategie/strategii
• integrarea şi obţinerea feed-back-ului intermediar pentru ajustarea răspunsului obţinut faţă de cerinţele impuse
• întărirea şi autogenerarea: după ce se obţin rezultate persoana învaţă cum să-şi autogenereze încredere
• cunoaşterea şi gestionarea emoţiilor – emoţiile ne pot bloca în momentele cheie şi consider că este util să învăţăm să le gestionăm adecvat.

 După ce parcurgem această ultimă enumerare devine evident pentru părinţi, antrenori, profesori că dezvoltarea încrederii în sine este un proces de durată, lent, extrem de fragil şi oscilant şi care necesită extrem de multă răbdare³. Nu poţi merge la magazinul din colţ şi să ceri „Daţi-mi şi mie, vă rog, ¾ kg de încredere proaspătă!”……Încrederea este ca o plantă pe care dacă vrei să fie frumoasă, să te bucuri de ea necesită muncă, udată zilnic, îngrijită, chiar să vorbeşti cu ea…..la fel ca şi încrederea necesită să fie băgată în seamă, să se simtă iubită, admirată şi apoi, ne va susţine!

Note:
¹. Congruenţă: care concordă, care coincide, corespunzător, echivalent, coincident
². Din experienţa practică am observat cum de multe ori părinţii spun că copilul lor nu are încredere în el. Când stau de vorbă cu copilul şi îl întreb: „Tu vroiai să mergi la concursul…?” Copilul răspunde:”Nu prea pentru că nu mă simţeam suficient pregătit!”
Sau copilul pur şi simplu îmi spune: „Eu ştiam că concurentul X este mai bun ca mine” ceea ce însemnă că nici el nu credea în şansa lui de a câştiga!
Când nu are loc armonizarea de care vorbeam nu are cum să aibă loc mobilizarea şi folosirea resurselor proprii la potenţialul maxim.
³. Cred că reiese din enumerarea elementelor care formează încrederea în sine faptul că toate articolele sau informaţiile care sunt sub formă de 7 paşi simpli spre dobândirea încrederii în sine, 5 trucuri pentru a avea încredere în sine, Cum să-mi stăpânesc emoţiile şi alte formulări de acelaşi gen sunt numai capcane în care putem să ajungem fără voie. Se poate ca pe termen extrem de scurt să funcţioneze, dar dacă nu este construită încrederea în sine pe pilori stabili se poate spulbera exact când nu aşteptăm.

publicat pe MedicinaSportiva.Ro: 24 septembrie 2010