Rezultate
 La parametrii subiectivi se observă că 65% subiecţi iniţial, ulterior 87%, au recunoscut o ameliorare cantitativă şi sau calitativă a somnului, chiar dacă acest lucru nu a fost vizibil remarcat din primele zile.



 Pofta de antrenament ne aşteptam să cunoască o curbă ascendent deoarece prin acest tip de exerciţii se obţine o stare de relaxare prin care se poate îndepărta starea de oboseală din antrenament mult mai rapid.

 In cazurile în care se înregistrau traumatisme subiectul lucra în limita posibilităţilor fizice numai că la finalul şedinţei, în cadrul celei de a doua reprize de relaxare, lucra tehnica finală de relaxare.

 Amplitudinea coloanei vertebrale a fost cel mai spectaculos parametru care se modifica, de cele mai multe ori (85% din cazuri) între începerea şi terminarea şedinţei.

 Setul de exerciţii aplicat conţinea şi elemente de lucru cu musculatura abdominală ceea ce a făcut ca în 85% cazuri să se modifice şi elasticitatea pulmonară cu 2-4 cm.

 În cazurile însoţite de dureri articulare ameliorarea simptomatologiei dureroase a fost posibilă pentru că s-a încercat modificarea poziţiei corpului, ceea ce din punct de vedere biomecanic a modificat şi presiunile articulare sau modalitatea prin care se realiza mişcarea articulară.

 Modificarea tonusului psihic a fost o consecinţă a modificărilor deja menţionate: ameliorarea durerii, obţinerii unei poziţii corecte a corpului, amplitudine bună de mişcare, naturaleţe şi armonie în mişcări.

 Cel mai puţin influenţate au fost apetitul şi greutatea, probabil că durata relativ scurtă nu a permis modificări evidente.

 Considerăm că momentele cheie în realizarea şi reuşita experimentului au fost:

• reînvăţarea şi adoptarea unei poziţii corecte a corpului în conformitate cu principiile biomecanicii; realizarea acestui obiectiv a fost posibil mult mai uşor prin privirea şi autocorectarea în oglindă;
• după fiecare serie de exerciţii introducerea unui set de exerciţii de respiraţie;
• lucru individual cu participanţii la experiment;
• mentalizarea poziţiilor cu autoanaliza lor;
• obţinerea unei relaxări anterior începerii lucrului;
• inducerea permanentă a unei stări de optimism, de calm, relaxare;
• apel la resursele imaginative ale sportivilor.

 Prin acest experiment s-a urmărit identificarea unor metode simple şi reproductibile care să poată fi utilizate în recuperarea sau ameliorarea simptomatologiei dureroase la sportivi. Dezavantajul metodei este acela că necesită şi cunoştinţe de psihologie, şi în special NLP, pentru a putea realiza tehnica de relaxare finală şi mai ales consolidarea stărilor obţinute.

Concluzii
Obţinerea unei metode fiabile de lucru prin îmbinarea unor tehnici mai puţin utilizate.
Importanţa realizării unei stări de relaxare, chiar şi în cazul traumatismelor, pentru a obţine o vindecare mai rapidă
Schimbarea atitudinii generale şi a modului de abordare a problemelor prin schimbarea poziţiei corpului.
Corectarea unor deficienţe fizice (medii, mici) prin metode mai puţin traumatizante pentru cel implicat.
Sportivii participanţi la experiment au dobândit o tehnică care le poate fi utilă în viitor, putând fi adaptată la diferite situaţii medicale şi nu numai.

Bibliografie
Baciu Clement, (1977) Anatomia şi biomecanica aparatului locomotor, Ed. Sport-Turism
Brennam Richard (2000) Vindecare prin metoda Alexander, Ed. Teora
Drăgan I. (2002) Medicina Sportivă, Ed. Medicală, Bucureşti
O’Connor Joseph (2001) NLP & Sports – How to Win the Mind Game, Thorsons, London
Steven Agnes (2003) How to rush slowly......and avoid panic attacks, The Laid Back Press, Scotland, UK

publicat pe MedicinaSportiva.Ro: 2 decembrie 2009