Oboseala locală, musculară este o stare fiziologică reversibilă, consecinţă a depăşirii capacităţii funcţionale a sistemului neuro-muscular, circulator, respirator în urma unor eforturi fizice intense. Capacitatea de a rezista la oboseală variază de la un sportiv la altul şi este în relaţie directă şi cu tipul de efort la care este supus.
  Fenomenele care conduc la instalarea fenomenelor de oboseală musculară sunt explicate prin mai multe mecanisme de producere.

1.Epuizarea materialului energetic de la nivelul muşchilor scheletici, deci a compuşilor macroergici şi a glicogenului, este considerată ca factorul cel mai redutabil în instalarea fenomenelor de oboseală locală. Orice activitate sportivă urmează o succesiune în asigurarea energiei contractile:

• ATP se transformă în: ADP + energie de contracţie pentru 6 –10 secunde
• CP se transformă în: energie pentru refacerea ATP, ceea ce poate semnifica 20 secunde de contracţii musculare
• glicogenul muscular asigură energia contractilă în continuare pentru 45- 60 secunde.

  Scăderea glicogenului muscular, chiar şi cu numai 30% din valoarea de referinţă pentru sportivul respectiv, poate determina instalarea fenomenelor de oboseală.

2.In instalarea fenomenelor de oboseală un rol important îl joacă aprovizionarea cu oxigen a muşchilor în activitate precum şi acumularea de substanţe rezultate din metabolismul local şi cel general:

a.acumularea de peroxizi lipidici interferează activitatea membranei şi a mitocondriei (prezenţa acestor compuşi poate fi anihilată de antioxidante);
b.acumularea de protoni, radicali acizi sau acid lactic blochează contracţia musculară;
c.acumularea de amoniac la nivelul ficatului poate depăşi capacitatea acestuia în neutralizarea şi formarea de uree;

3.Instalarea fatigabilităţii transmiterii sinaptice explică fenomenele de oboseală musculară prin blocarea transmiterii influxului de la nerv la muşchi: teoria hetecronismului neuromuscular prin blocarea mediatorului chimic.

4.Oboseala joncţiunii neuromusculare se instalează în cazurile de stimulare repetată pe timp îndelungat, astfel încât placa motorie nu mai determină răspunsul în proporţie de 1:1.

5.Cea mai acceptată teorie privind oboseala musculară este cea a mecanismului periferic asociat cu cel central, în care rolul fundamental în apariţia fenomenelor de oboseală revine sistemului nervos central.

  Factorii favorizanţi ai oboselii musculare se pot sistematiza astfel:

• oboseală musculară excesivă, acumulată prin eforturi anterioare şi care nu a fost îndepărtată prin metodele de refacere cunoscute;
• menţinerea unei atitudini/poziţii timp îndelungat;
• tulburări în statica piciorului sau a coloanei vertebrale;
• modificarea tehnicii sau a materialelor (încălţăminte, poziţie aparate), ceea ce determină modificarea stereotipului de mişcare, şi ca urmare apariţia oboselii;
• începerea efortului specific fără o fază de pregătire prealabilă (încălzire incorectă/ insuficientă)
• condiţii de mediu extreme (frigul este unul dintre factorii redutabili);
• regimuri de slăbire pentru obţinerea categoriei;
• tulburări hidroelectrolitice produse prin căldură excesivă;
• afecţiuni latente: spasmofilie, anemie feriprivă.

  Factorii care declanşează instalarea fenomenelor de oboseală:

• particularităţile sportivului;
• ritmul rapid de activitate;
• durata activităţii musculare;
• pauzele insuficiente între repetări sau între antrenamente.

  Semnele subiective care se pot descrie sunt:

• senzaţie de greutate la nivelul grupelor musculare;
• dureri difuze la compresiunea grupelor musculare;
• astenie fizică marcată.

  Semnele obiective înregistrate sunt:

• scăderea capacităţii de efort în timpul antrenamentului;
• scăderea forţei musculare;
• creşterea tonusului muscular;
• tulburări în coordonarea mişcărilor şi scăderea vitezei de reacţie, de repetiţie.

  Din punct de vedere paraclinic oboseala musculară poate fi pusă în evidenţă prin miotonometria de repaus şi cea de contracţie precum şi prin electromiografie, care pune în evidenţă biopotenţiale de unităţi motorii cu frecvenţă scăzută şi amplitudine crescută.
  O formă particulară, acută, este crampa musculară de efort care poate fi definită ca o contractură musculară dureroasă cu accentuarea componentei musculare din cadrul sindromului senzitivo-motor.

  Clinic, crampa musculară se instalează rapid, printr-o durere vie, constrictivă, cu durată de 2-3 minute şi care dispare prin contracţie voluntară, masaj sau elongaţie.
  Crampele musculare apar cel mai frecvent la musculatura tricepsului sural, flexorilor plantari şi mai rar, la muşchiul cvadriceps, dorso-lombari.
   Tratamentul pentru oboseala musculară trebuie particularizat numai prin colaborarea cu medicul.

continuare ...   →
  Oboseala centrală sau neuropsihică
  Oboseala supraacută, suprasolicitarea sau supraîncordarea
  Supraantrenamentul

publicat pe MedicinaSportiva.Ro: 21 decembrie 2009