Durerea
de spate este o problemă care afectează mai mult de 80%
din populaţia ţărilor occidentale şi din păcate există indicii că se
află în plină creştere. Frecvenţa este mai mare în
rândul bărbaţilor comparativ cu cea feminină.
În producerea
lombalgiei, fenomenului dureros de
la nivelul coloanei vertebrale, se descriu
factori
favorizanţi anatomici:
- rădăcina
nervului sciatic este cea mai voluminoasă dintre rădăcinile nervilor
spinali;
- în regiunea lombară, spaţiul
dintre discul vertebral şi articulaţiile interapofizare este
îngustat;
- între ultima vertebră
lombară şi osul sacrum se realizează o angulare;
- inelul
fibros periferic este mai gros în partea anterioară şi
laterală;
- nucleul pulpos central este alcătuit
dintr-o masă cu aspect gelatinos, este ovalar şi este format din ţesut
fibros foarte lax infiltrat de lichid (apă 75-90%) şi proteoglicani. La
nivelul regiuni lombare acest nucleu este situat într-un plan
mai posterior faţă de restul nucleilor. Nucleul pulpos se comportă
fizic ca un gel care pierde apă şi îşi diminuează fluiditatea
în raport direct cu presiunea care se exercită asupra lui.
Când gelul pierde apa se dezvoltă în interiorul lui
o forţă de inhibiţie care creşte proporţional cu cantitatea de apă
pierdută, până cele două forţe (presiunea exercitată şi forţa
de imbibiţie) se echilibrează. Deplasările nucleului pulpos sunt
posibile deoarece el este deformabil, elastic şi expansibil, aceste
calităţi sunt legate de conţinutul lui în apă. Nucleul se
află astfel într-o permanentă presiune şi este uşor de
înţeles de ce orice defect al inelului fibros care-l
înconjoară poate permite hernierea lui.
Fenomenul
dureros este produs prin sumarea factorilor anatomici cu
factorii declanşatori:
- efortul
fizic de ridicare de greutăţi cu coloana în poziţie de flexie,
- mişcările
bruşte de torsiune,
- traumatismele locale,
- gesturile
neînsemnate: tuse, strănut, râs,
- expunerea
prelungită la frig.
Cauzele
durerilor de spate sunt multiple:- hernia
de disc (sau prolapsul de disc intervertebral) are loc ca urmare a
slăbirii a sau uzurii inelului extern al discului;
- uzura
(artrita, boala degenerativă) afectează discurile şi articulaţiile
intervertebrale; concomitent se poate descrie şi apariţia unor
proeminenţe osoase (ciocuri osteofitice) la periferia articulaţiei ceea
ce va împiedica mişcările libere în articulaţie
generând anchiloza;
- lumbago sau
întinderea musculară: situaţie întâlnită
prin suprasolicitarea musculară ca în efectuarea unei mişcări
bruşte sau neaşteptate; muşchii neantrenaţi, neîncălziţi sau
obosiţi suferă mai uşor întindere;
- întinderea
ligamentară posibilă şi la nivelul articulaţiilor coloanei vertebrale
ca urmare a solicitării repetate şi/sau îndelungate;
- dureri
iradiate la nivelul coloanei vertebrale de la organe interne secundare
unor afecţiuni: litiază renală sau biliară, afecţiuni ginecologice,
herpes zoster, tumori, TBC, anomalii congenitale, osteoporoză.
Sindromul dureros în asociere cu localizarea durerii permite
un diagnostic relativ rapid de stabilit şi fără multe investigaţii
paraclinice. Nu acelaşi lucru se poate spune despre tratament. Există
numeroase scheme de tratament concepute pentru această afecţiune
invalidantă, însă toate au un inconvenient major: durata
în care pacientul se poate recupera şi mai ales să poată
să-şi reia activitatea integral.
Tocmai din acest considerent a fost concepută
terapia
laser de putere mică (
Low
Level Laser Teraphy-LLLT) între 0,1
şi 50mW. Este o terapie nedureroasă, atraumatică, aseptică, nu emite
radiţii ionizante.
Terapia LLLT are
efecte
directe: - biochimice
manifestate prin: stimularea eliberării substanţelor de tipul
histaminei, serotoninei, bradichininei; stimularea producerii de ATP;
accelerarea mitozelor;
- bioelectrice: constau
în normalizarea potenţialului de membrană al celulei
intervenind în reglarea pompei de sodiu;
- bio-energetice.
Efectele indirecte
sunt reprezentate prin:
- stimularea
microcirculaţiei locale: laserul menţine deschis sfincterului
precapilar ceea ce va conduce la o îmbunătăţire a
troficităţii zonei respective ca urmare a aportului vascular şi
implicit a oxigenului precum şi a substanţelor nutritive; produşii de
catabolism vor fi mult mai rapid eliminaţi din zona supusă expunerii la
raza laser;
- creşterea troficităţii locale se
realizează prin creşterea ATP-ului mitocondrial şi accelerarea
mitozelor celulare.
Terapeutic, efectele directe şi indirecte se concretizează prin: efect
analgezic, antiinflamator, antiedematos, normalizarea circulaţiei
locale şi efect de biostimulare.
Pornind de la aceste considerente de ordin teoretic am aplicat terapia
prin LLLT unui număr de 53 de pacienţi.
Metoda de
lucru a constat în: examen clinic, examen somatoscopic şi/sau
somatometric, examinări paraclinice (în funcţie de situaţie:
radiografie de coloană lombară, radiografie de bazin).
Aplicarea laserului am realizat-o atât direct (local)
cât şi indirect (sistemic) - iradierea punctelor trigger
(dureroase) şi a punctelor de acupunctură. În tratament s-a
folosit frecvenţa de 9,6 Hz. Doza folosită este de 4.5-13.5J/punct, o
şedinţă/zi, cure de 10 şedinte. Doza totală nu a depăşit
135J/şedinţa.
LLLT are şi o serie de reacţii
adverse pe care le-am observate şi noi, dar izolat: uscăciunea pielii,
fotosensibilitate, reacţii parasimpaticotone (astenie trecătoare,
ameţeli, vărsături, transpiraţii, tahicardie), creşterea senzaţiei de
durere, somnolenţă, creşterea fluxului menstrual (în cazul
iradierii zonelor lombosacrate sau pelviene inferioare la femei
în perioada menstruaţiei).
Am urmărit
cazurile folosind un scor clinic stabilit pe baza durerii, amplitudinii
mişcării şi a deficitului motor. Am stabilit gradul durerii şi al
amplitudinii mişcării pe baza testelor de elongaţie (manevra Lasegue,
manevra Bragard), pe baza testului Schober şi a distanţei degete-sol.
Deficitul motor l-am apreciat în funcţie de posibilitatea
mersului pe călcâie precum şi a flexiei dorsale a piciorului
(în cadrul afectării rădăcinii L5) şi, respectiv, a mersului
pe vârfuri şi a flexiei plantare a piciorului (în
cadrul afectării rădăcinii S1).
În urma
tratamentelor pe care le-am efectuat, am ajuns la concluzia că nivelul
la care a scăzut durerea după 10-14 zile de tratament medicamentos s-a
obţinut doar după 3 zile la pacienţii la care s-a asociat terapia
laser. S-a efectuat câte o şedinţă de laser pe zi timp de 10
zile, durerea ameliorându-se după cea de a 3-a şedinţă,
dispărând complet de obicei după şedinţa cea de a 7-8-a.
Evoluţia amplitudinii mişcării şi a deficitului motor este asemănătoare
cu cea a durerii pentru că este condiţionată de gradul durerii.
Ameliorarea forţei musculare se face mai lent (1-3
săptămâni), un rol important în acest scop
avându-l un program susţinut de exerciţii fizice.
Datorită rezultatelor remarcabile ale LLLT recomandăm folosirea acestei
terapii la o scară mai largă.
Bibliografie:1.Aldea
H., Arsenii C., Obreja Th.:Hernia de disc lombară inferioară, Bucureşti
,1985
2.Diaconescu N., Babalâc C.: Laserul
în tratamentul afecţiunilor osteoarticulare, Ed. Tehnică,
1998
3.Soare I., Soare V.:Laser terapie de putere mică, Ghid
practic, Bucureşti, 1999
4.Caba Teodor, Caba Teodora:
Particularităţi în patologia meridianelor,Editura BIC All
SRL,1998
5.Popa Mihail:Laserul terapeutic, Ghic practic
în medicină, Editura ROMFEL SRL, Bucureşti
publicat
pe MedicinaSportiva.Ro: 21 decembrie 2009 
