Cauze:1.vârstă
între 16-30 de ani: hernie de disc/lombago, traumatism,
fractură,
boala Bechterew, anomalii congenitale (sacralizarea L5, lombalizarea
S1, spina bifida sau cele rare de tipul acondroplastie),
spondilolistezis, sarcină, spondilită anchilopoietică sau cea prin
diseminarea hematogenă de cele mai multe ori cu Staphilococul aureus.
2.vârstă
între 30-50 de ani: artroza articulaţiilor mici ale coloanei
vertebrale, hernie de disc/lombago, metastaze.
3.vârstă
peste 50 de ani: artroza articulaţiilor mici ale coloanei vertebrale,
osteoporoza, metastaze, boala Paget, plasmocitom.
Factori
favorizanţi anatomici:- rădăcina nervului
sciatic este cea mai voluminoasă dintre rădăcinile nervilor spinali.
-
în regiunea lombară, spaţiul dintre discul vertebral şi
articulaţiile interapofizare este îngustat.
-
angularea realizată între ultima vertebră lombară şi osul
sacrum.
Inelul
fibros periferic este format din lamele conjunctive, concentrice care
se inseră pe zona compactă osoasă, ce se continuă cu fibrele colagene.
Inelul este mai gros în partea anterioară şi laterală;
în
partea posterioară este mai subţire şi mai puţin rezistent.
Înainte şi lateral se descrie ligamentul longitudinal
anterior
mai puţin inervat faţă de ligamentul longitudinal posterior.
Nucleul
pulpos central este alcătuit dintr-o masă cu aspect gelatinos, este
ovalar şi este format din ţesut fibros foarte lax infiltrat de lichid
(apă 75-90%) şi proteoglicani. La nivelul regiuni lombare acest nucleu
este situat într-un plan mai posterior faţă de restul
nucleilor.
Nucleul pulpos se comportă fizic ca un gel care pierde apă şi
îşi
diminuează fluiditatea în raport direct cu presiunea care se
exercită asupra lui. Când gelul pierde apa se dezvoltă
în
interiorul lui o forţă de inhibiţie care creşte proporţional cu
cantitatea de apă pierdută, până cele două forţe (presiunea
exercitată şi forţa de imbibiţie) se echilibrează.
Deplasările
nucleului pulpos sunt posibile deoarece el este deformabil, elastic şi
expansibil, aceste calităţi sunt legate de conţinutul lui în
apă.
Nucleul se află astfel într-o permanentă presiune şi este
uşor de
înţeles de ce orice defect al inelului fibros care-l
înconjoară poate permite hernierea lui.
MorfopatologieDegenerescenţa
discului intervertebral este urmarea fisurării inelului fibros,
în special posterior, şi fibrozării nucleului pulpos ceea ce
face
ca presiunea asupra discului să nu mai fie uniformă.
Hernia
discală
are loc în trepte succesive: protuzia nucleului pulpos
până
la nivelul fibrelor periferice ale inelului fibros, prolabarea
nucleului în afara inelului fibros cu ruperea completă a
acestuia
şi iritarea nervului sciatic.
Cel mai adesea hernierea
discului are loc lateral. Hernierea centrală determină sindromul de
coadă de cal.
Factorii declanşatori:-
efortul fizic de ridicare de greutăţi cu coloana în poziţie
de flexie,
- mişcările bruşte de torsiune,
-
traumatismele locale,
- gesturile neînsemnate: tuse,
strănut, râs,
- expunerea prelungită la frig.
continuare
... →
Manifestări
clinice 
