Cei mai mulţi oameni şi în special sportivi sunt familiarizaţi cu o durere musculara bruscă. Crampele musculare sunt contracţii musculare, cel mai adesea dureroase
   Spasmul (contracţia) muscular(ă) rapid(ă) şi necontrolat(ă) se instalează pe neaşteptate, fără stimularea prealabilă sau cu una de intensitate minimă. Spasmul muscular se întinde pe durata a câteva minute, după care scade în intensitate.
  Crampele musculare pot interesa musculatura din toate grupele musculare, mai frecvente fiind localizările de la nivelul gambei, piciorului şi mâinii.
   În cele mai multe dintre cazuri durerea este de intensitate mică fără să fie în legătură cu afecţiuni interne. Există şi situaţii când acestea se pot corela cu afecţiuni de natura neurologică sau musculară.
  Termenul de crampă sau spasm muscular poate fi oarecum vag şi uneori utilizat pentru definirea unor activităţi musculare anormale şi neplăcute, cum ar fi: relaxarea insuficientă a musculaturii, fasciculaţiile. Fasciculaţiile sunt un tip de spasme musculare realizate rapid, necoordonat mai ales în muşchii mici.  

Cauzele crampelor musculare
  Contracţia normală voluntară a muşchiului începe când creierul trimite semnale electrice, conduse prin căile nervoase din coloana vertebrală, prin neuroni motori. Acestea include atât neuronii motori superiori din creier cât şi neuronii motori inferiori din coloana vertebrală şi care ajung la muşchi. În muşchi impulsurile chimice transportate de neuronul motor ajută la eliberarea ionilor de calciu din depozitele din cadrul celulei musculare. Aceşti ioni de calciu interacţioneză cu proteinele musculare din celulă, ceea ce are ca efect glisarea actinei şi a miozinei una faţă de cealaltă. Această mişcare aduce capetele lor mai aproape, astfel se scurtează muşchiul. Recaptarea calciului şi desfacerea legăturilor dintre actină şi miozină duce la relaxarea fibrei musculare.
  Contracţia anormală poate fi cauzată de o activitate anormală la oricare dintre verigile acestui proces. Anumite mecanisme din creier şi din restul sistemului nervos ajută la o contracţie regulată. Întreruperea acestor mecanisme poate cauza spasm. Membrana musculară în sine poate fi sensibilizată determinând astfel contracţii fără stimulare. Ionii de calciu s-ar putea să nu fie recaptaţi suficient de repede astfel încât să se realizeze o prelungire a contracţiei musculare.
Întreruperea controlului nervos şi sensibilitatea neuronului motor pot fi un rezultat al unor leziuni ale căilor nervoase. Cauze posibile includ afecţiuni cerebrale (afecţiuni neurodegenerative, traumatisme, leziuni ale măduvei spinoase) precum şi substanţe neurotoxice (stricnina, insecticidele). Leziunile nervilor pot conduce la scurtarea permanentă sau temporară a muşchiului denumită contractură musculară.
  Schimbările produse în răspunsului muscular pot fi datorate sau asociate cu:

• Efortul fizic prelungit. Paradoxal, relaxarea unui muşchi necesită energie pentru ca aceasta să se realizeze. Energia este utilizată la recaptarea calciului şi la desfacerea legăturilor dintre actină şi miozină. În mod normal senzaţiile de durere şi oboseală sugerează faptul că este timpul pentru odihnă. Ignorarea sau suprasolicitarea acestor semnale de avertizare poate duce la o pierdere de energie atât de severă încât muşchiul nu se poate relaxa producându-se o crampă musculară. Aceasta este şi explicaţia de ce după masă trebuie evitat efortul fizic, sângele fiind direcţionat în alte organe decât muşchi.

• Deshidratarea şi pierderea de sare. Acestea pot fi cauzate de voma sau diareea prelungită, de transpiraţia abundentă din timpul unui exerciţiu fizic de lungă durată mai ales desfăşurat la temperaturi ridicate.  Pierderea unor lichide şi săruri minerale (natriu, potasiu, magneziu, calciu) pot produce perturbări ale echilibrului ionic atât în muşchi cât şi în nervi. Acesta poate impiedica muşchiul să răspundă şi să se refacă normal.

• Tulburările metabolice care afectează rezervele de energie din muşchi. Aceste sunt tulburări înăscute care au ca particularitate deficite enzimatice de la nivelul muşchilor. 

• Miotonia. Aceasta produce rigiditate datorită relaxarii întârziate a muşchiului, dar nu produce contracţiile spontane, cele care sunt de obicei asociate cu crampele. Cu toate acestea bolnavii care suferă de miotonie prezintă astfel de crampe în timpul efortului fizic. Simptomele miotonii se agravează de obicei la frig. 

• Fasciculaţiile pot fi datorate oboselii, frigului, medicamentelor, tulburărilor metabolice, leziunilor nervilor sau bolilor neurodegenerative (inclusiv scleroza amiotrofică laterală). Majoritatea oamenilor prezintă fasciculaţii scurte, moderate, din timp în timp, cel mai frecvent la nivelul gambei.