Cafeina sau cofeina (1,3,7-trimetilxantina) se găseşte în principal în Coffea arabica şi Camellia thea. Există o serie de băuturi stimulante care conţin cofeină: Pepsi Cola 25-30mg sau ceaiul negru 50-100 mg.
 Cafeina este un stimulant psihomotor cu efect de intensitate moderată, care se menţine până la 8 ore. Dozele de 100-200 mg au ca efect o stare de voiciune, atenuează starea de oboseală, cresc capacitatea de efort intelectual şi/sau fizic şi ameliorează performanţele psihomotorii (mai puţin cele motorii de mare fineţe).
 Dozele de 250-300 mg produc efecte diferite: fie de iritabilitate, nervozitate, tremur, insomnie, pirozis dacă sunt administrate la consumatorii ocazionali, fie senzaţie de bine, scăderea iritabilităţii, senzaţie de bine dacă doza este administrată la consumatorii cronici.
 Efectul stimulant respirator este minim la doze mici, dar poate deveni relevant prin mărirea reactivităţii centrilor bulbari la dioxidul de carbon. Cafeina participă şi la relaxarea musculaturii netede bronşice, cu ameliorarea schimburilor gazoase sub aspect cantitativ.
 Cafeina stimulează contracţia inimii, cu consum mărit de oxigen la nivelul miocardului, ceea ce poate fi considerat ca factor limitativ al performanţei cardiace. La nivelul circulaţiei periferice, determină o vasodilataţie arteriolară cu scăderea rezistenţei locale.
 Cafeina este un puternic stimulant al secreţiei gastrice clorhidropeptice.
 La nivel renal creşte circulaţia sanguină şi inhibă reabsorbţia tubulară de sare, ceea ce produce efectul de slab diuretic.
 Este cunoscut faptul că îmbunătăţirea performanţei sportive se poate realiza şi cu ajutorul cafeinei pe trei căi:

1.efectul direct al cafeinei asupra sistemului nervos central are ca rezultat schimbări asupra percepţiei efortului şi/sau asupra activării neurale a contracţiei muşchilor;
2.cafeina are efect direct asupra performanţei muşchilor scheletici,în transportul ionilor de calciu şi al enzimelor care controleză glicogenul din muşchi;
3.cafeina potenţează activitatea enzimelor care scindează grăsimile în acizi graşi liberi şi măreşte nivelul de adrenalină (ca regulator al răspunsului la stres, care mobilizează acizii graşi liberi din depozitele de trigliceride în ţesut muscular sau grăsimi).

  Mecanismul intim al diferitelor efecte ale cafeinei nu este foarte bine cunoscut. În acest context au fost descrise acţiuni, directe şi indirecte, ca o consecinţă a eliberării de noradrenalină şi adrenalină la nivelul sistemului simpatico-medulo-suprarenal. Concentraţiile de cafeină determină creşterea cantităţii de cAMP din celule, ca urmare a inhibării fosfodiesterarei. Sub acţiunea cafeinei are loc şi o eliberare a ionilor de calciu de la nivelul reticulului sarcoplasmatic, ceea ce poate explica favorizarea contracţiei musculare striate.
 După ce se absoarbe la nivelul intestinului, se distribuie în tot organismul, realizând concentraţii mari în creier. Metabolizarea este în întregime hepatică. La adult, timpul de înjumătăţire este de 4 ore. Prin prezenţa produşilor finali de metabolizare, acidul 1-metiluric şI 1 metil-xantina, în urină se poate aprecia cantitatea de cofeină administrată.
 Cafeina este considerată a fi un drog controlat sau restricţionat de Comitetul Olimpic, iar atleţii care au în urină nivele mai mari de 12µg/ml după competiţie sunt descalificaţi, fiind acuzaţi de folosirea deliberată a cofeinei pentru a-şi îmbunătăţi performanţa.
 În ciuda restricţiilor în sport asupra cofeinei există studii care au arătat că doze moderate de cofeină (6mg/kg sau mai puţin) administrate înainte de exerciţiu pot îmbunătăţi anumite tipuri de exerciţii, ca cele de rezistenţă, în condiţiile testărilor de laborator şi pot mări performanţa în timpul anumitor tipuri de exerciţii intense şi scurte.
Doze moderate de cafeină de 3,5-6 mg/kg.corp (maxim 9mg/kg. corp) au  efect ergogenic şi menţin nivelele de cafeină din urină sub nivelul impus de Comitetul Olimpic.
 Graham şi Spriet (1991), Williams (1996) au demonstrat, în condiţii de laborator, că administrarea unei doze de 9mg/kg. corp creşte VO2 max la aproximativ 85-90% pentru proba Åstrand. Graham (1996), Macintosh şi Wright (1995) au demonstrat acelaşi fapt, dar la înotători, la care au folosit 6mg/kg. corp.
  Collomp (1990) a demonstrat că administrarea unei doze totale de 250 mg poate ameliora performanţa la atleţii de viteză.
 Utilizarea la sportivi a cafeinei, ca atare sau sub forma unor suplimente nutritive de tipul Guarana, se poate utiliza pentru creşterea performanţei sportive, câteva din studii fiind menţionate mai sus.
 Este necesară monitorizarea administrării cafeinei, mai ales datorită particularităţilor metabolice ale sportivilor. La unii sportivi devine necesară administrarea zilnică de cafeină, nu neapărat sub formă de cafea; aceştia remarcă instalarea unei stări de bine general. La alţi sportivi aceeaşi doze pot determina instalarea unor efecte secundare (tulburări digestive, tremurături ale extremităţilor, greaţă, vertij, cefalee, somnolenţă) care impun sistarea administrării chiar dacă efectele benefice există.

Bibliografie
1.ACSM position stand on osteoporosis and exercise: American College of Sports Medicine. Med Sci Sports Exerc. 1995; 27:1-7.
2.Adamo KB and Graham TE. Comparison of traditional measurements with macroglycogen and proglycogen analysis of muscle glycogen. J. Appl. Physiol. 1998, 84: 908-913.
3.Adamopoulos S, Coats AJ, Brunotte F, Arnolda L, Meyer T, Thompson CH, Dunn JF, Stratton J, Kemp GJ, Radda GK, et al. Physical training improves skeletal muscle metabolism in patients with chronic heart failure. J Am Coll Cardiol. 1993; 21:1101-1106.
4.Bly JL, Jones RC, Richardson JE. Impact of worksite health promotion on health care costs and utilization: evaluation of Johnson & Johnson's Live for Life program. JAMA. 1986; 256:3235-3240.
5.Collomp N  Nutritional supliments, Sports Science Exchange vol. 12, no.1, 68
6.Graham, T.E., spriet, L.L. Caffeine and exercise performance, Sport  Science Exchange vol 9, no 1 (60)
7.Hăulică I., Fiziologia umană, Editura Medicală, Bucureşti, 1989
8.Mogoş Ghe, Mică enciclopedie de Boli interne, Editura }tiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988
9.Ploug, T., H. Galbo, T. Ohkuwa, J. Tranum-Jensen, and J. Vinten. Kinetics of glucose transport in rat skeletal muscle membrane vesicles: effects of insulin and contractions. Am. J. Physiol. 262 (Endocrinol. Metab. 25): E700-E711, 1992.


publicat pe MedicinaSportiva.Ro: 4 ianuarie 2010