Maladia cronică de munte (maladia lui Monge)


Prima observație clinică a acestei maladii a fost făcută în Peru de Carlos Monge, care descrie un caz de policitemie la un pacient din Cerro de Pasco, 4300 m. Ulterior el a găsit multe cazuri de pacienți provenind din regiunile andine de mare altitudine, toți prezentând o poliglobulie și manifestări clinice similare, care au fost denumite maladia cronică de altitudine, sau maladia lui Monge. Înafara Americii de sud au fost găsite cazuri de maladia Monge în Colorado (USA), în orașul miner Leadville, 3100 m. Nu au fost descrise cazuri în Himalaya și în Tibet.


Simptomatologia

Pacienții suferă de tulburări neuropsihice ca amețeli, cefalee, somnolență, oboseală, dificultăți de concentrare; uneori pot apare iritabilitate, depresiune, halucinații. Dispnea nu este prezentă, dar pacienții nu pot face eforturi fizice. Caracteristic, tulburările dispar când bolnavul coboară la nivelul mării, dar revin când se întoarce la altitudine. Pacienții sunt cianotici, cu buze aproape negre, conjunctive oculare congestionate. Hemograma arată un număr crescut de eritrocite, cu un hematocrit care poate ajunge la 80%, și valori mari de hemoglobină, între 19 și 28 g/dl. Hemogazanaliza arată, în comparație cu populația sănătoasă la aceași altitudine, un PaCO2 mai crescut, și valori mai scăzute de PaO2 și de SaO2. Testele de funcționalitate respiratorie indică coexistența unei maladii pulmonare cronice. Hematocritul crescut provoacă o mare vâscozitate sanguină, cu hipertensiune arterială sistemică și hipertensiune pulmonară importantă care duce la hipertrofie ventriculară dreaptă, la îngroșarea arterelor pulmonare periferice și la cor pulmonale. Vâscozitatea crescută face să scadă debitul sanguin cerebral ; aceasta, împreună cu o scădere a saturației de oxigen în sânge provoacă hipoxie cerebrală.

Tratamentul consistă în coborârea la nivelul mării. Pentru cei care nu vor sau nu pot să plece din regiunea andină înaltă, venesecția poate ameliora mult situația clinică. Venesecția are un efect nu numai asupra hematocritului, dar ameliorează și simptomatologia neuropsihică, îmbunătățește schimburile gazoase pulmonare și prestația la efort în altitudine.


Infecțiile la mare altitudine


Un aspect puțin abordat în literatura medicinii de mare altitudine este acela al infecțiilor care survin în timpul sejurului și expedițiilor în munții înalți. Hipoxemia provoacă o creștere a producției unor factori inflamatori, de ex. leukotrieni, care pot crea un teren fertil pentru virusuri și bacterii; de multe ori acestea sunt specii diferite de acelea din țările de proveniență ale alpiniștilor, care astfel sunt lipsiți de o protecție imunitară specifică. În plus, factorii ambientali proprii marilor altitudini: frigul, mari variații de temperatură, apa poluată, pot favoriza apariția infecțiilor și evoluția lor defavorabilă, înrăutățită și de higiena precară, de oboseală și de deshidratare. Din experiența proprie am observat evoluția nefavorabilă, severă, a unor infecții care, la nivelul mării, sunt relativ ușor tratabile și se vindecă fără complicații. Iată câteva cazuri clinice.


Un alpinist spaniol sosit de două zile în tabăra de bază K2, 5400 m, face febră 40°, tuse seacă persistentă cu dispnee. Medicul echipei diagnostichează o pneumonie și începe un tratament antibiotic, care însă nu modifică starea clinică; succesiv apare diaree, stare confuzională, febră persistentă. După 5 zile de tratament starea generală se înrăutățește; conducătorul echipei reușește, prin telefonul satelitar, să contacteze ambasada spaniolă din Kathmandu care intervine pe lângă autoritățile nepaleze și obține un helicopter militar pentru evacuarea bolnavului. La spitalul din Kathmandu se diagnostichează o pneumonie cu Legionella; o infecție probabil contractată la Skardu, cu apă infectată, înainte de plecarea spre ghețarul Baltoro. După o zi de tratament cu macrolizi ( Aztreonam) starea clinică a început să se îmbunătățească rapid.


Coechipierul meu Mario, a doua zi după ce bea apă la Askole din puțul aflat în centrul satului, are diaree frecventă și stare subfebrilă. Îi dau Ciprofloxacină oral, 1 gram/ zi, și după 4 zile de terapie simptomatologia dispare. După două săptămâni, în timp ce eram cu Mario în tabăra II, 6500 m din Broad Peak, un vârf de 8100 m, acesta se simte brusc foarte rău, începe să aibe diaree cu scaune lichide abundente, febră, astenie extremă. Gândindu-mă la o recădere de infecție cu Salmonela, am început să-i fac injecții de Rocefin ( Ceftriaxone) 1 gr/zi., 2 litri perfuzii cu ser fiziologic și soluție de glucoză 5% , oxigen 2 l/min, intermitent. Vremea proastă cu ninsoare abundentă ne-a blocat 2 zile în cort. A treia zi au venit de la tabăra III coechipierii noștri, cu care am coborât până la tabăra de bază. Mario era într-o stare de epuizare totală, coborârea a fost un calvar. Am continuat tratamentul în tabăra de bază, dar, deși diarea era mult mai redusă, starea generală nu se ameliora; Mario nu avea forțe să facă mai mult de câțiva pași, deci era imposibil să facă trekkingul de întoarcere, cel puțin 7 zile de mers pe ghețar. Prin intermediul spaniolilor, cu care între timp stabilisem o relație de prietenie, am reușit să obținem un helicopter militar pakistanez care l-a transportat pe Mario la spitalul din Skardu. Mai târziu, când ne-am întâlnit în Italia, Mario mi-a spus că imediat ce a ajuns la Skardu s-a simțit mult mai bine, a recuperat forțele și a început să mănânce mai bine. O serie de examene făcute în Italia au evidențiat sechelele infecției cu Salmonella. Evident, hipoxia de altitudine a fost un factor de scădere a capacității imunitare, coborârea la altitudine joasă a ameliorat aproape instantaneu cadrul clinic.


Eu am avut în cursul unei expediții o infecție a căilor respiratorii superioare, care la altitudini de peste 6000 m a provocat o sinuzită fronto-maxilară și o rino-faringită purulentă care nu s-a vindecat, în pofida unui tratament antibiotic de cefalosporine injectabile, decât după ce am coborât sub 3000 m.


În concluzie, hipoxia de mare altitudine reduce capacitatea imunitară a organismului și poate compromite rapid și grav situația clinică în caz de infecții. Cum am văzut mai sus, o infecție a căilor respiratorii superioare poate evolua spre un edem pulmonar, cu sfârșit letal.


Bibliografie

Antezana A.M., Kacimi R., Le Trong J.L. – Adrenergic status of humans during prolonged exposure to the altitude of 6542 m. J.Appl.Physiol., 76, 1055-1059, 1994.

Antezana G., Leguia G., Guzman A.M.,Coudert J.- Hemodynamic study of high altitude pulonary edema ( 12200 Ft). In: High Altitude Physiology and Medicine, Ed. W.Brendel and R.A.Zink, Springer Verlag, New York, 232-241, 1982.

Andrew M., Obrodovich M.H., Sutton J.- Operation Everest II: coagulation system during prolonged decompression to 282 Torr. J.Appl.Physiol., 63, 1262-1267, 1987.

Arias-Stella J., Kruger H.- Pathology of high altitude pulmonary edema. Arch. Pathol. 76, 147-157,1963.

Arias-Stella J., Kruger H. and Reavarren S., - Pathology of chronic mountain sickness. Thorax, 28, 701-708, 1973 A.R.P.E. – Santé et altitude, 1990

Baertsch P., Shaw S., Franciolli M.,- Atrial natriuretic peptide in acute mountain sickness. J.Appl.Physiol., 65, 1929-1937, 1988.

Baertsch P., Maggiorini M., Ritter M., Noti C., Oelz O.- Prevention of high altitude pulmonary edema by nifedipine. New Engl.J.Med., 325, 1284-1289,1991.

Baertsch P., Roach R.C.- Acute mountain sicknessand high altitude cerebral edema. In : High altitude: An exploratione of human adaptation. T.F.Hornbein and Schoene, eds. Marcel Dekker, New York, pp 731-776,2001.

Baertsch P., Maggiorini M., Ritter M., Noti C., Oelz O.- Prevention of high altitude pulmonary edema by nifedipine. New Engl.J.Med. 325, 1284-1289, 1991.

T.F.Hornbein and Schoene, eds.Marcel Dekker, New York, pp.731-776, 2001.

Baethmann A.- Cerebral edema: the influence of hypoxia and impaired circulation. In: High altitude physiology and medicine. Brendel and Zink Ed. Springer, New York, 199-208, 1982.

Basnyat B., Cumbo T.A., EdelmanR.- Acute medical problems in the Himalayas outside the setting of altitude sickness. High Alt.Med.Biol.1, 167-174, 2000.

Bendz B., Rostrup M., Sevre K., Anderson T.O. – Association between acute hypobaric hypoxia and activation of coagulation in human beeing. Lancet 356, 1657-1658, 2000.

Blume F.D., Boyer S.J.,Braverman L.E., - Impaired osmoregulation at high altitude. Studies on Mt.Everest. J.Amm.Med.Assoc., 254, 524-526, 1984.

Blume F.D. – Metabolic and endocrine changes at altitude. In High altitude and Man (Eds. J.B. West and S. Lahiri), American Physiological Society, Bethesda, pp.37-45, 1984.

Bock J., Hultgren H.N.- Emergency maneuver in high altitude pulmonary edema. JAMA, 255, 3245-3246, 1986.

Bradwell A.R., Dykes P.W., Coote J.H., Forster P.,Milles J.J.- Effect of acetazolamide on exercise performance and muscle mass at high altitude. Lancet 1, 1001-1005, 1986.

Cerretelli P.- Limiting factors to oxygen transport on Mount Everest. J.Appl.Physiol.,40,658-667, 1976.

Cerretelli P., Métabolismes aérobie et anaérobie en altitude, Science & Sports,109-117,1988.

Clarke C.- High altitude cerebral edema. Int.J. Sports Med., 9, 170-174, 1988.

Coudert J.- High altitude pulmonary edema. Medicine Sport Sci. 19, 90-102, 1985.

Cucinell S.A., Pitts C.M.- Thrombosis at mountain altitude. Aviat.Space.Environ. Med., 58, 1109-1111, 1987.

Cymerman A., Reeves J.T., Sutton J.R., Houston C.S. -Operation Everest II: maximal oxygen uptake at extreme altitude. J.Appl.Physiol.,66,2246-2453, 1989.

Dickinson J.G.- Severe acute mountain sickness. Postgr.Med.J.,55, 454-458, 1979.

Eaton J.W.,Skelton T.D.,Berger E.- Survival at extreme altitude: protective effect of increased haemoglobin-oxygen affinity. Science, 183,743-744, 1974.

Eichenberger U.,Weiss E.,Riemann D.,Oelz O., Baertch P. – Nocturnal periodic breathing and the development of acute high altitude illness. Am.J.Respir.Crit.Care Med., 154, 1784-1754, 1996.

Ferretti G., Moia C., Thomet J.M.,Kayser B.- The decrease of maximal oxygen consumption during hypoxia in man : a mirror image of oxygen equilibrium curve. J.of Physiol., 498, 231-237, 1997.

Firth P.G., Bolay H.- Transient high altitude neurological dysfunction: an origin in the temporoparietal coretx. High.Alt. Med.Biol., 5, 71-75, 2004.

Gill M.B., Milledge J.S., Pugh L.G., West J.B.- Alveolar gas composition at 6400-7830 m. J.Physiol. London, 163, 373-377, 1962.

Hackett P.H., Rennie D.- The incidence,importance and prophylaxis of acute mountain sickness. Lancet ii, 1149-1154, 1976.

Hackett P.H., Rennie D., Grover R.F.- Acute mountain sickness and the edemas of high altitude: a common pathogenesis? Respir.Physiol.,46, 383-390, 1981.

Hackett P.H., Rennie D., Hofmeister S.E., Grover R.F.- Fluid retention and relative hypoventilation in acute mountain sickness. Respiration, 43, 321-329, 1982.

Hackett P.H., Yarnell P.R., Hill R., Reynard K. – High altitude cerebral edema evaluated with magnetic resonance imaging: clinical correlation and pathophysiology. JAMA 280, 1920-1925, 1998.

Hackett P.H., Roach R.C.- High altitude illness. N.Engl. J.Med. 345,107-114, 2001.

Hackett P.H., Roach R.C.- High altitude cerebral edema. High. Alt. Med.Biol. 5, 136-146, 2004.

Heath D. and Williams D.R.- Monge’s disease. In Man at high altitude. ChurchillLivingstone, Edinburgh, pp.169-179, 1981.

Herry J.P., Richalet J.P., Rathat C., Benazillo J.P.- Le caisson hyperbare portable dans le traitement de la pathologie de haute altitude. Urgences, 9, 145-148, 1990.

Hornbein T.F., Townes B.D., Houston C.S.- The cost to the central nervous system of climbing to extremely high altitude. New Engl.J.Med., 321, 1714-1719. 1989.

Houston C.S. – Acute pulmonary edema of high altitude. N.Engl.J.Med., 263, 478-480, 1960.

Houston C. S.- High altitude: illness and welness, ICS Books, Inc. Merrillville, Indiana, 1993.

Johnson T.S., Rock P.B., Fulco C.S.,Trad L.A.- Prevention of acute mountain sickness by dexamethasone. N.Engl.J.Med., 310, 683-686, 1984.

Litch J.A., Bishop R.A.- Transient global amnesia at high altitude. N.Engl. J.Med. 340, 1444, 1999.

Matsuzawa Y., Fujimoto K., Kobayashi T.- Blunted hypoxic ventilatory drive in subjects susceptible to high altitude pulmonary edema. J.Appl. Physiol. 66, 1152-1157, 1989.

Meehan R.T., Zavala D.C.- The pathophysiology of acute high altitude illness. Am.J.Med., 73, 395-403, 1982.

Milledge J.S., Thomas P.S., Beeley J.M., English J.S. – Hypoxic ventilatory response and acute mountain sickness. Clin.Sci., 75, 26, 1988.

Milledge J.S., Beeley J.M. – Atrial natriuretic peptide and acute mountain sickness. Clin.Sci. 75, 26, 1988.

Milledge J.S., Catley D.M., Ward M.P., Williams E.S. – Renin aldosteron and angiotensin converting enzyme during prolonged altitude exposure. J.Appl.Physiol., 55, 699-703, 1983.

Milledge J.S.- Electrocardiographic changes at high altitude. Brit. Heart J.,25, 291-298, 1962.

Moore L.G., Harrison G.L., McCullough R.E., Micco A.J. – Low acute hypoxic ventilatory response and hypoxic depression in acute mountain sickness. J.Appl.Physiol. 60, 1407-1412, 1986.

Penaloza D., Sime F.- Circulatory dynamics during high altitude pulmonary edema. Am.J.Cardiol. 23, 369-378, 1969.

Pugh L.G. – Cardiac output in muscular exercise at 5800 m. J.Appl. Physiol., 19, 441-447, 1964.

Reeves J.T., Groves B.M., Sutton J.R., Houston C.S.- Operation Everest II: Preservation of cardiac function at extreme altitude. J.Appl.Physiol. 63, 531-539, 1987.

Regard M., Oelz O., Brugger P.- Persistant cognitive impairment in climbers after repeated exposure to extreme altitude. Neurology, 39, 210-213, 1989.

Richalet J.P.- Facteurs physiologiques de la survie en très haute altitude. In Hypoxia: basic and clinical investigations. Léon Vélarde F. And Arregui A. ( eds) UPCH/IFEA, Lima 1993.

Richalet J.P., Rathat C. – Pathologie et altitude. Masson, Paris, 1991.

Shlim D.R., Papenfus K.- Pulmonary embolism presenting as high altitude pulmonary edema. Wilderness Environ.Med. 6, 220-224, 1995.

Singh I., Khanna P.K., Srivastava M.C., Lal M. – Acute mountain sickness N.Engl.J.Med. 280, 175-184, 1969.

West J.B., Mathieu- Costello O.- High altitude pulmonary edema is caused by stress failure of pulmonary capillaries. Int.J.Sports Med., 13, S54-S58, 1992.

Dr. Corneliu Nicolae Dimache
Via Conte Verde 68, Roma ( I )
0039.06.4468201
0039.3407934966

Informatiile apartin S.Ro.M.S - persoana contact: Dr. Mirela Vasilescu


Redactor si realizator Web -  Dr. Gabriel Panait
Copyright

Publicarea, reproducerea, modificarea, afisarea sau distribuirea materialelor (inclusiv a siglei/banner-ului) continute in website-ul MedicinaSportiva.Ro este permisa numai cu acordul scris al MedicinaSportiva.Ro.


Este permisa copierea strict pentru uzul personal al Utilizatorului, excluzand orice utilizare in scopuri publicitare, comerciale, etc - informatiile acestui site sunt puse la dispozitia Utilizatorului pentru documentare si acumulare de cunostinte, nu pentru a le prelua si comercializa.


Orice Utilizator poate include unul sau mai multe link-uri la website-ul medicinasportiva.ro - cu conditia de limitare doar la numele website-ului si a siglei/banner-ului - prin introducerea script-ului corespunzator oferit pe website; preluarea altor informatii necesita acordul MedicinaSportiva.Ro. Nu este permisa introducerea acestor link-uri pe website-uri cu continut ilegal, obscen sau ofensator sau in orice situatie in care ne este afectata reputatia.


Note

S.Ro.M.S's web section is freely created and hosted on www.medicinasportiva.ro  -  according to Terms & Conditions


Sectiunea Societatii Romane de Medicina Sportiva este gazduita si administrata GRATUIT pe www.medicinasportiva.ro -  a se vedea Termeni si Conditii MedicinaSportiva.Ro


Back ↑ top
Acest website utilizeaza cookies! Continuarea navigarii semnifica acceptul Dvs. Despre confidentialitate si informatii personale! [x] Accept