Acest website utilizeaza cookies! Despre confidentialitate!. Close (auto)
www.pansportmedical.ro - PanSport Medical - Medicina Sportiva
EFSMA european federation of sports medicine associations
www.medicinasportiva.ro
Newsletter Medicina Sportiva
  english
Societatea Romana de Medicina Sportiva


Home       • Contact       • Manifestări interne       • Revista      • Manifestări externe      • Informatii utile     • Sport
 



"Medicina Sportiva" Nr.6 - 2006
ARTICOLE ORIGINALE


Studiul eficienţei biofeedback-ului electromiografic
în recuperarea leziunilor posttraumatice ale genunchiului

Oraviţan Mihaela
Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport

Rezumat. Biofeedback-ul electromiografic a fost asociat protocolului clasic de recuperare (constând din fizioterapie şi kinetoterapie) la un lot experimental de 60 de pacienţi; eficienţa aplicării acestei metode relativ noi la noi în ţară a fost evidenţiată prin compararea evoluţiei pacienţilor lotului experimental cu cei ai unui lot martor (66 de pacienţi) la care s-a aplicat doar un program kinetic şi proceduri de fizioterapie. Criteriile de comparaţie au fost mobilitatea articulară (flexia şi extensia genunchiului), forţa musculară (a cvadricepsului femural) şi parametrii scalei KOOS măsurate lunar la toţi cei 126 de pacienţi avuţi în studiu pe o perioadă de 6 luni. Analiza statistică a rezultatelor obţinute a evidenţiat faptul că asocierea biofeedback-ului electromiografic recuperării clasice îmbunătăţeşte semnificativ majoritatea parametrilor monitorizaţi în reabilitarea posttraumatică (mobilitate articulară, forţă musculară, perioada de recuperare, scala KOOS).

Cuvinte cheie: biofeedback electromiografic, reabilitare, genunchi posttraumatic


Introducere

Genunchiul este una din articulaţiile cele mai afectate în mediul sportiv şi nu numai; tratamentul şi recuperarea leziunilor posttraumatice ale acestei articulaţii urmează protocoale complexe care au ca obiectiv final reintegrarea rapidă şi în condiţii optime a respectivului pacient în activitatea dinaintea traumatismului; acest deziderat este, bineînţeles, mult mai important la sportivii de performanţă; una din metodele relativ noi, care a pătruns de câţiva ani şi la noi în ţară este cea a biofeedback-ului electromiografic care completează, în mod fericit, protocoalele clasice de recuperare care constau din programe kinetice şi proceduri fizioterapice adaptate tipului lezional, gravităţii acestuia, precum şi particularităţilor individuale ale pacientului (vârstă, activitatea fizică dinaintea traumatismului etc.)[2,3,10-14]; în acest studiu, am încercat să evidenţiez beneficiile pe care le aduce biofeedback-ul electromiografic faţă de recuperarea clasică în ceea ce priveşte calitatea şi rapiditatea recuperării, esenţiale la sportivi.

Recuperarea după o leziune posttraumatică a genunchiului are ca obiective principale diminuarea sau chiar dispariţia sechelelor posttraumatice; indiferent de tratamentul ortopedico-chirurgical aplicat (reconstrucţie ligamentară, imobilizare gipsată etc.), o atenţie deosebită se acordă recuperării cvadricepsului femural. Adesea, însă, exerciţiile specifice sunt dificil de realizat datorită fenomenelor inflamatorii sau postchirurgicale prezente în primele zile/săptămâni (edem, tumefacţie, durere) şi unei posibile afectări a proprioceptorilor articulari [7, 10]. Bucla de feedback care determină funcţionarea normală a muşchiului este dereglată, influenţele facilitatorii sau inhibitorii care acţionează fiziologic asupra musculaturii care deserveşte genunchiul sunt dereglate, iar „pattern”-urile contracţiei musculare devin mai puţin eficiente. Toate aceste fenomene pot scădea eficienţa exerciţiilor aplicate în cadrul programului de recuperare în vederea creşterii controlului muscular şi a forţei musculare [2,3]. Biofeedback-ul electromiografic a fost aplicat până în prezent cu succes în neurologie [4], în reabilitarea postoperatorie a mâinii, a instabilităţii umărului [1], leziunilor posttraumatice vertebrale şi a accidentelor vasculare cerebrale [4], după leziunile meniscale [11], după reconstrucţia ligamentului încrucişat anterior [2,3].


Material şi metodă

Am selectat randomizat pentru acest studiu 126 de pacienţi care au fost împărţiţi în două loturi: lotul experimental (LE: 60 de pacienţi) şi lotul martor (LM: 66 de pacienţi); structura celor două loturi de studiu este redată în tabelul I şi este asemănătoare în ceea ce priveşte vârsta, sexul, substratul lezional al pacienţilor). La ambele loturi au fost aplicate protocoalele clasice de recuperare (constând din programele kinetice specifice, hidrokinetoterapie, masaj şi fizioterapie).
La lotul experimental am aplicat suplimentar biofeedback-ul electromiografic; am utilizat un aparat de biofeedback şi electrostimulare Myomed 134. Aparatul Myomed 134, la fel ca majoritatea aparatelor performante de biofeedback, permite prestabilirea unor protocoale de recuperare care vor fi alese de terapeut şi aplicate apoi la diverşi pacienţi în funcţie de starea genunchiului traumatizat, de etapa de recuperare în care se află şi de particularităţile individuale ale fiecărui pacient (această metodă de recuperare fiind recunoscută şi pentru adaptabilitatea sa la factorii enumeraţi anterior). Atunci când aparatul este conectat la un calculator, protocoalele pot fi evidenţiate grafic sugestiv, evidenţiindu-se clar diferitele momente ale protocolului (contracţie, relaxare, electrostimulare) (figura 1).
În tabelul II sunt prezentate valorile protocoalelor de recuperare alese în reabilitarea pacienţilor care au suferit traumatisme la nivelul genunchiului


Tabel I
– loturile de studiu

Parametru

Lot experimental

Lot martor

Structura lotului
Număr total de pacienţi
Pacienţi de sex feminin
Pacienţi de sex masculin
Vârsta medie

60 cazuri
30 cazuri
30 cazuri
29,2 ani

66 cazuri
31 cazuri
35 cazuri
30,8 ani
Leziuni traumatice
Entorse de gradul III
Leziuni de menisc
Entorse de gradul II

20 cazuri
18 cazuri
22 cazuri

22 cazuri
20 cazuri
24 cazuri



Figura 1.a

Figura 1.b

Figura 1, a şi b
a - Utilizarea aparatului Myomed 134 conectat la PC; pe monitorul PC se observă un protocol de contracţie-relaxare-stimulare; b - Plasarea electrozilor la nivelul cvadricepsului femural

Tabel II Parametrii protocoalelor utilizate în studiu

Protocol

Terapie

Submeniu

1

EMG
Contracţie 5”/
Relaxare 5”

2

EMG

Contracţie 7”/
Relaxare 5”

3

EMG

Contracţie 10”/
Relaxare 5”

4

EMG

Şablon

5

EMG

Contracţie continuă

6

EMG

Contracţie 5” /
Relaxare 5” pe două canale

7

EMG

Şablon pe două canale

8

EMG + Stimulare

Relaxare 5”/
Contracţie 5” /
Stimulare 5”

9

EMG + Stimulare

Relaxare 5”/
Contracţie 5”/
Stimulare 5” pe două canale

10

EMG + Stimulare

Stimulare sub valoarea prag

11

EMG + Stimulare

Stimulare peste valoarea prag

Iniţierea programului de recuperare utilizând biofeedback-ul EMG se va face în funcţie de diagnostic, starea pacientului, etapa de recuperare în care se află. La majoritatea pacienţilor aflaţi în perioada preoperatorie, imediat postoperatorie sau post-imobilizare va fi utilizat primul protocol din tabel (protocolul 1); pe măsură ce pacientul va realiza o succesiune de contracţii şi relaxări de 5” cu EMG apropiindu-se de parametrii normali, se va trece la un protocol mai dificil (protocoalele 2 şi 3).

Dacă pacientul nu prezintă contraindicaţii pentru electroterapie, concomitent cu protocoalele 1-3 se vor putea utiliza şi protocoalele 8-9, astfel: în etapele iniţiale ale recuperării protocolul 8 (figura 3), apoi protocolul 9. Comparaţia cu membrul inferior sănătos, deosebit de importantă în aprecierea gradului recuperării, se poate realiza prin culegerea EMG prin două canale; acest tip de investigaţie a fost inclusă în protocoalele 6 şi 7 (figura 2).

Protocoalele 10 şi 11 au fost destinate exclusiv electrostimulării prin TENS.

Pacientul este instruit iniţial asupra protocolului la care va fi supus şi va urmări realizarea indicaţiilor terapeutului şi respectiv ale aparatului de biofeedback.

Protocoalele de tip şablon (cum este cazul protocoalelor 4 şi 7) presupun setarea aparatului astfel încât pacientul va face contracţii şi relaxări care se vor dori înscrise între anumite limite impuse de terapeut; pe monitor apar (figura 2) benzi a căror lăţime (amplitudine în microvolţi) sunt stabilite de terapeut în funcţie de stadiul recuperării; astfel, la începutul utilizării acestui tip de protocol se vor folosi limite mai largi, urmând ca odată cu creşterea controlului pacientului asupra proceselor de contracţie şi relaxare să-i fie impuse benzi din ce în ce mai înguste.

În general, acest tip de protocol este utilizat în stadii tardive ale recuperării în care pacientul îşi îmbunătăţeşte controlul neuro-motor şi este capabil să-şi gradeze din ce în ce mai bine procesul contractil


Fig.2

Fig.3

Figura 2. Ecranul monitorului PC la un protocol şablon (protocolul 7)
Figura 3. Ecranul monitorului PC la un protocol de
contracţie/relaxare/stimulare (protocolul 8)


Protocoalele 8 şi 9 combină biofeedback-ul cu electrostimularea prin TENS; protocolul 8, reprezentat aşa cum apare pe monitorul calculatorului constă în 5 cicluri de contracţie 5”, relaxare 5” şi electrostimulare 5”. Electrostimularea se realizează prin curenţi de joasă frecvenţă, respectiv prin stimulare nervoasă electrică transcutană (SNET sau TENS după terminologia recunoscută pe plan internaţional).

Metode de evaluare

Elementele monitorizate la pacienţi au fost mobilitatea articulară (flexia şi extensia genunchiului prin goniometrie), forţa muşchilor coapsei (a cvadricepsului femural şi a ischiogambierilor, prin testare manuală), potenţialele electrice în contracţie şi relaxare la nivelul cvadricepsului femural (evaluate electromiografic, cu ajutorul aparatului Myomed 134); în figurile 4 şi 5, sunt redate două înregistrări electromiografice ale unui pacient aflat în difierite etape de recuperare.



Figura 4. Fişă înregistrare EMG pentru un protocol 1 (contracţie- relaxare) în Microsoft Word
(Pacient S.C., 23 de ani, postligamentoplastie, 1 lună postoperator)

EN-Biofeedback
Enraf-Nonius

Statistics global Channel 1
Work min 0 µV
Work max 16 µV
Work avr 8 µV
Rest min 0 µV
Rest max 13 µV
Rest avr 6 µV
Work Stand. Dev. 8,23 µV
Rest Stand. Dev. 6,38 µV
Rising-time 0,49 s
Drop-time 0,77 s


Figura 5. Fişă înregistrare EMG pentru un protocol 1 (contracţie- relaxare) în Microsoft Word
(Pacient S.C.., 23 de ani, post ligamentoplastie, 3 luni postoperator)

EN-Biofeedback
Enraf-Nonius

Statistics global Channel 1
Work min 0 µV
Work max 58 µV
Work avr 37 µV
Rest 0 µV
Rest max 14 µV
Rest avr 8 µV
Work Stand. Dev. 9,92 µV
Rest Stand. Dev. 3,27 µV
Rising-time 0,60 s
Drop-time 1,10 s


Diferenţa de potenţial electric am ales-o ca parametru monitorizat în acest studiu deoarece, include, din punctul meu de vedere, atât evoluţia potenţialului de contracţie (media potenţialelor electrice din timpul ciclurilor de contracţie din cadrul unui protocol), cât şi potenţialul din timpul relaxării (din cadrul aceluiaşi protocol); cu cât această diferenţă este mai mare, cu atât controlul neuromotor al proceselor fiziologice caracteristice muşchiului urmărit, cât şi forţa dezvoltată sunt mai mari; de asemenea, media potenţialelor de contracţie depinde, într-o anumită măsură, şi de viteza de reacţie (rising-time), respectiv de timpul necesar de la primirea semnalului vizual sau sonor până la atingerea potenţialului de contracţie, iar media potenţialelor electrice din perioadele de relaxare sunt influenţate şi de viteza cu care muşchiul este capabil să se relaxeze (drop-time).

În general, regula generală în cazul potenţialelor electrice culese la nivelul unei articulaţii, este aceea că în cazul unei disfuncţii musculare apărute pentru o anumită mişcare se cheltuie mai multă energie decât în cazul unui muşchi normal, chiar dacă acea mişcare este executată cu un efort minim; cu alte cuvinte, amplitudinea potenţialelor electrice sunt mai mari la muşchii simptomatici [9], în 95% din cazuri; acelaşi fenomen este întâlnit şi în cazul potenţialelor electrice de repaus, motiv pentru care am ales aprecierea diferenţei de potenţial care include, practic ambele valori.

De asemenea, lunar, pacienţii au fost evaluaţi prin scala KOOS (Knee Injury and Osteoarthritis Outcome Score) prin cele 5 seturi de întrebări care au evaluat P-durerea, S-alte simptome, ADL-activităţile cotidiene, SP-activităţile sportive şi recreative, QOL-calitatea vieţii.


Rezultate

Datele cuantificabile ale întregului ansamblu de testări şi evaluări efectuate în decursul a 6 luni (perioada cât a fost urmărit fiecare pacient) le-am analizat statistic şi le-am reprezentat sub graficelor 1-3; am reprezentat astfel parametri sensibili la programele de reabilitare şi care sunt, practic, expresia obiectivă a stadiului recuperării fiecărui pacient, respectiv, a fiecărui lot în parte.

Pe cele 6 axe principale ale diagramelor am reprezentat evoluţia următorilor parametri:

  • Flexia activă în articulaţia genunchiului (FA flexia activă);
  • Forţa muşchiului cvadriceps femural (FQ forţa cvadricepsului);
  • Diferenţa dintre potenţialul electric mediu din timpul contracţiei musculare a vastului medial şi potenţialul electric mediu din relaxare în cadrul unui protocol de contracţie/relaxare (protocolul 1) (DP diferenţa de potenţial);
  • Capacitatea de a realiza activităţi cotidiene (ADLactivities of daily living);
  • Capacitatea de a realiza activităţi sportive şi recreaţionale (SPsport and recreational activities);
  • Calitatea vieţii (QOLquality of life).

Pentru a avea o evidenţă unitară a evoluţiei acestor valori, ele s-au exprimat procentual faţă de valoarea fiziologică, considerată normală pentru parametrul respectiv; datele considerate 100% pentru fiecare parametru urmărit sunt:

  • Flexia activă 140°
  • Forţa cvadricepsului femural 5
  • Diferenţa de potenţial electric 10 μV
  • Valorile ADL, SP şi QOL se calculează de la începutul evaluării ca fiind raportate la un genunchi indemn (care are P=100, S=100, ADL=100, SP=100 şi QOL=100) astfel încât vor fi reprezentate grafic cu valorile lor reale.



Grafic 1

Grafic 2

Grafic 3

Grafice 1-3
Evoluţia comparată a parametrilor urmăriţi la 1, 3, respectiv, la 6 luni posttraumatic
Lotul experimental
Lotul martor
  • ADL: capacitatea de a realiza activităţile cotidiene
  • SP: capacitatea de a realiza activităţi sportive şi recreative
  • QOL: calitatea vieţii
  • FA: flexia activă a genunchiului
  • FQ: forţa cvadricepsului femural
  • DP: diferenţa de potenţial electric între contracţia şi relaxarea cvadroiepsului femural


Specificăm faptul că, în cazul în care diferenţa de potenţial a fost negativă (potenţialul electric mediu din perioadele de relaxare a fost mai mare decât cel din perioadele de contracţie), aspect frecvent întâlnit la începutul reabilitării, valorile au fost considerate nule pentru a putea fi reprezentate prin diagramele descrise mai sus şi redate în graficele respective

Având în vedere faptul că valorile etapelor iniţiale au fost asemănătoare, am considerat utilă, din punct de vedere statistic, aprecierea evoluţiei celor două loturi, LM şi LE, la 1 lună, 3 luni şi, respectiv, 6 luni.


Discuţii

Rezultatele obţinute din evaluările repetate au fost analizate statistic utilizând testul t nepereche şi, în final, indicele de corelaţie Pearson; încele ce urmează sunt redate comparaţiile statistice realizate între evoluţia celor 6 parametri prezentaţi anterior.

Analiza statistică de mai sus ne-a permis următoarele aprecieri: în ceea ce priveşte evoluţia capacităţii de a efectua activităţile fizice cotidiene, nu există diferenţe semnificative(p>0,05) între cele două loturi; cu alte cuvinte, recuperarea clasică asigură o reabilitare suficientă pentru astfel de activităţi, în limitele normale ale perioadei în care se află pacientul.

Urmărirea evoluţiei mobilităţii active la nivelul articulaţiei genunchiului (flexiei active) (tabel IV), a arătat faptul că există diferenţe semnificative(p<0,05) între cele două loturi, doar la o lună de la începerea recuperării şi diferenţe nesemnificative la 3 şi la 6 luni de la iniţierea acesteia (p>0,05); recuperarea clasică determină, deci, o reabilitare suficientă pentru recuperarea mobilităţii active a genunchiului, cu excepţia perioadei iniţiale de reabilitare în care biofeedback-ul electromiografic a determinat modificări semnificative.

In ceea ce priveşte evoluţia forţei la nivelul cvadricepsului femural (tabel V)există diferenţe semnificative(p<0,05) între cele două loturi, doar la o lună şi la 3 luni de la începerea recuperării şi diferenţe extrem de semnificative 6 luni de la iniţierea acesteia (p<0,001); recuperarea clasică determină o reabilitare mai puţin eficientă ca şi cea în care s-a asociat biofeedback-ul electromiografic ca metodă complementară de recuperare. Această diferenţă este semnificativ mai mare pe termen lung, având în vedere că un rol important în recuperarea forţei musculare îl are refacerea engramelor motorii prin biofeedback , cu conştientizarea şi implicarea directă a pacientului în programul de reabilitare.

Analiza statistică a evoluţiei SP (tabel VII) ne-a permis următoarele aprecieri: în ceea ce priveşte capacitatea de a efectua activităţi sportive sau alte activităţi fizice recreative, se evidenţiază faptul că există diferenţe semnificative (p<0,05) între cele două loturi, la 3 luni şi la 6 luni de la iniţierea programului de reabilitare şi diferenţe nesemnificative (p>0,05) la o lună; diferenţele nesemnificative pot fi explicate prin aceea că starea genunchiului posttraumatic nu permite efectuarea la o lună decât a unui număr extrem de redus de activităţi fizice propriu-zise (ci doar pe cele din programele de recuperare), în timp ce la 3 şi la 6 luni, diferenţele devin semnificative între cele două loturi, LE prezentând valori mai mari în ceea ce priveşte punctajul KOOS pentru SP.

În tabelul VIII sunt prezentate valorile coeficienţilor Pearson de corelaţie liniară împreună cu valorile probabilităţii p ce atestă semnificaţia corelaţiei liniare. S-au studiat corelaţiile valorilor DP cu FQ, cu SP şi ADL pentru lotul LE la o lună, 3 luni, 6 luni şi între valorile medii obţinute pentru aceste intervale de timp.



ADL La o lună
La 3 luni
La 6 luni
Lot martor
75,44±9,99 94,19±4,53 99,28±2,45
Lot experimental
73,67±10,54 94,1±4,96 99,53±1,05
p 0,33660,9179 0,4664

Tabel III - Analiza statistică a evoluţiei ADL între LM şi LE


FA
La o lună
La 3 luni
La 6 luni
Lot martor
98,09±8,69 127,74±9,02 135,7±8,27
  Lot experimental
101,02±7,42 126,87±10,21 137,4±8,53
p0,0437 0,61230,2582

Tabel IV - Analiza statistică a evoluţiei bilanţului articular(flexie activă) la LM şi LE

FQ
La o lună
La 3 luni
La 6 luni
Lot martor
4,29±0,53 4,62±0,38 4,89±0,21
Lot experimental
4,5±0,56 4,77±0,35 5±0,03
p 0,03170,0192 0,0002

Tabel V - Analiza statistică a evoluţiei forţei cvadricepsului la LM şi LE

DP
La o lună
La 3 luni
La 6 luni
Lot martor
-0,11±3,7 2,86±2,73 6,19±2,17
Lot experimental
3,32±2,39 6,66±2,04 9,58±1,71
p <0,001<0,001 <0,001

Tabel VI - Analiza statistică a evoluţiei DP la LE şi LM


SP
La o lună
La 3 luni
La 6 luni
Lot martor37,42±17,83 62,58±27,22 97,58±4,14
Lot experimental
37,33±17,41 72,50±21,30 99,5±5,65
p 0,977 0,0238 0,0328


Tabel VII -Analiza statistică a evoluţiei SP la LE şi LM


Coeficient Pearson La o lună
La 3 luni
La 6 luni
Media
DP cu FQ0,630 0,054 -0,218 0,437
p<0,0010,6790,09150,0254
DP cu SP0,110 0,514 0,523 0,102
p0,3980,0420,03120,274
DP cu ADL0,050 0,183 -0,085 0,110
p 0,702 0,158 0,515 0,217


Tabel VIII
Prezentarea corelaţiei dintre parametrii urmăriţi


 
Concluzia ce se desprinde din aceste rezultate este că valorile medii ale DP (stabilite la cele trei intervale de timp) cu valorile medii FQ se află într-o corelaţie liniară semnificativă directă şi medie (r=0,437, p=0,0254).

La o lună, corelaţia este directă şi puternică (r=0,63 cu p<0,001).

DP cu SP la 3 şi 6 luni sunt corelate direct, semnificativ şi mediu (r=0,514 la 3 luni, respectiv r=0,523 la 6 luni, în ambele cazuri p<0,05).DP cu ADL prezintă o corelaţie liniară nesemnificativă şi foarte slabă.

Analiza statistică a datelor obţinute prin testare articulară, musculară, electromiografie şi prin realizarea scalei KOOS la diferite intervale în cadrul procesului de reabilitare a genunchiului posttraumatic ne-a permis evidenţierea faptului că există o corelaţie semnificativă între evoluţia bilanţului muscular (realizat prin testarea manuală a cvadricepsului femural şi cea a diferenţei de potenţial electric măsurată electromiografic); aceasta este puternică la o lună (confirmând ipoteza conform căreia refacerea pattern-urilor neuro-motorii, a coordonării musculare şi a forţei musculare propriu-zise sunt obiective esenţiale în recuperarea genunchiului posttraumatic; această corelaţie este şi mai puternică la cazurile la care s-a intervenit chirurgical şi la care, evident, tulburările posttraumatice au fost mai mari.

Corelaţia liniară slabă dintre DP şi ADL confirmă, dacă mai era cazul, ideea că recuperarea prin biofeedback electromiografic nu influenţează semnificativ obţinerea unui “genunchi de stradă”, realizându-se similar la ambele loturi LE şi LM; corelaţia directă, semnificativă şi medie dintre DP şi SP confirmă, în schimb, ipoteza că biofeedback-ul electromiografic contribuie la o mai rapidă reintegrare în activitatea sportivă premergătoare traumatismului.

Concluzii

1.Biofeedback-ul electromiografic modifică semnificativ refacerea forţei musculare şi, implicit, a diferenţei de potenţial electric între contracţie şi relaxare la nivelul cvadricepsului femural comparativ cu recuperarea clasică în toate etapele perioadei de recuperare, chiar dacă antrenamentul prin biofeedback s-a făcut doar în primele două luni.

2.Asocierea biofeedback-ului electromiografic programelor clasice de recuperare modifică semnificativ capacitatea realizării activităţilor sportive şi recreative (la 3 şi la 6 luni de la iniţierea reabilitării), precum şi viteza de recuperare a mobilităţii genunchiului, în prima perioadă posttraumatică.

3.Recuperarea forţei musculare, a mobilităţii articulare şi refacerea coordonării neuro-motorii stau la baza reintegrării în activitatea sportivă premergătoare accidentului respectiv.

4.Avantajele acestei metode faţă de alte tehnici de apreciere a forţei musculare sunt:

  • obiectivitatea: obţinerea unor valori matematice transformă contracţia sau relaxarea musculară în nişte elemente perfect cuantificabile, ceea ce transformă această metodă într-un redutabil mijloc de monitorizare în recuperarea posttraumatică;
  • răspunsul la această investigaţie este instantaneu, clar şi uşor de perceput, electromiografia de suprafaţă devenind răspunsul imediat al pacientului la programul de reabilitare;
  • interpretarea este relativ uşoară, fiind susţinută de prezenţa unui program de interpretare care poate fi utilizat prin conectarea la un PC;
  • posibilitatea aplicării ei în orice stadiu al reabilitării, începând cu faza preoperatorie (atunci când este cazul) şi chiar în fazele imediat postoperatorii sau postlezionale (în cazul tratamentului conservator);
  • accesibilitatea relativ crescută;
  • posibilitatea continuă de comparaţie cu membrul contralateral, considerată valoare de referinţă;
  • această metodă asigură creşterea progresivă, cuantificată a valorii prag şi, deci, controlul asupra principiului progresivităţii din procesul de reabilitare;
  • metoda este netraumatizantă; poate fi aplicată ambulator, la domiciliul pacientului.

Bibliografie

1. BEALL, M.S., DIEFENBACH, G., ALLEN, A.(1987) -Electromyiographic biofeedback in the treatment of volunteer posterior instability of the shoulder,Am. J. Sports Med15: 175-178;

2. DRAPPER ,V. ŞI COLAB.(1991) Electrical stimulation versus electromyographic biofeedback in the recovery of quadriceps femoris muscle function following anterior cruciate ligament surgery, Phis Ther; 71 (6); 445-64;

3. DRAPPER, V. (1990) Electromiographic biofeedback and recovery of quadriceps femoris muscle function following anterior cruciate ligament reconstruction, Phis Ther, 70(1):11-17;

4. NACHT, M.B., WOLF, S.L., COOGLER, C.E. (1982) Use of electromyoographic biofeedback during the acute phase of spinal cord injury, Phys Ther 62: 290-294;

5. SELLA, G.E. (2002) Muscles in motion: Surface EMG Analysis of the Human Body Range od Motion,vol. I, 3rd Edition Revised, Martins Ferry, OH: Genmed Publishing, pp:231-238;

6. SELLA, G.E.(2002) Muscular Dynamics: Electromyography Assesment of Energy and Motion, GenMed Publishing, Martins Ferry, OH, pp.320:345;

7. SELLA, G.E.(2005) Muscular dysfunction: an SEMG view of investigation and rehabilitation of the lower limb muscles, OH, Genmed Publishing, 2005;

8. SELLA, G.E.(1999) SEMG of the Hip ROM Protocol: A study of Consistency and Repeatability of Electrical Activity of 19 muscles,Europa MedicoPhysica, vol.35, no.2. pag.: 83-92;

9. SELLA, G.E. (2001) SEMG: Muscular Assesment Reference Manual, OH, Genmed Publishing, pp:35-56;

10. SODERBERG, G.L., COOK, T.M. (1983) An electromiographic analysis of quadriceps femori muscle setting and straight leg raising, Phys Ther, 1983, 63: 1434-1438;

11. SPRENGER, C., CARLSON K., WESSMAN, H. (1979) Applications of electromyographic feedback following medial meniscectomy, Phys Ther 59: 167-169.




top
Realizator Web - Dr.Gabriel Panait Informatiile apartin S.Ro.M.S - persoana contact Dr.Mirela Vasilescu


Sectiunea Societatii Romane de Medicina Sportiva este gazduita si administrata GRATUIT pe www.medicinasportiva.ro  -  a se vedea Termeni si Conditii



www.medicinasportiva.ro
Online din
23 martie 2006
Google
www  www.medicinasportiva.ro
www.medicinasportiva.ro

Website Statistics
Copyright© MedicinaSportiva.Ro & Parteneri. Toate drepturile rezervate.