EDITORIAL Medicina
Sportiva -
specialitate
europeana Maria
Mirela
Vasilescu
Vicepreşedinte
al
Societăţii Române
de Medicină Sportivă
Toate
lumea este de
acord că în
medicină este mai uşor sa previi decât să tratezi şi
preocupările actuale, pe plan mondial, ale factorilor care decid
politicile de sănatate în ţările civilizate amplifică
sensul acestei sintagme. Statele occidentale, confruntate cu o
creştere alarmantă a morbidităţii induse de stilul de viaţă
necorespunzător, oferă suport consistent unor programe care să
promoveze alimentaţia corectă, exerciţiul fizic, eliminarea
consumului de droguri, alcoolul, fumatul etc.
Pornind de la
multiplele aspecte ale stilului de viaţă şi de la implicaţiile pe
care gradul sporit de civilizaţie le induce, nu putem să nu
acceptăm relaţia negativă ce se creează între un statut
socio-economic tot mai ridicat şi gradul de sedentarism al
indivizilor. Din
această
persepectivă, combaterea
sedentarismului prin exerciţiu fizic reprezintă, de fapt, unul
dintre cele mai importante mijloace pe care societatea le are la
îndemână în lupta pe care o duce pentru
conservarea stării de sănătate a indivizilor săi, pentru
prevenirea şi tratarea bolilor acestora.
Din păcate,
în
România, cei care concep politicile de sănătate
încă
nu înţeleg importanţa promovării unui stil de viaţă activ,
nu înţeleg sau nu doresc să înţeleagă evidenţele
clare oferite de lumea ştiinţifică privitor la rolul pe care
practicarea exrciţiului fizic regulat îl are în
scăderea
îmbolnăvirilor şi prelungirea duratei medii de viaţă.
Această ultimă
constatare este
întărită şi de modul în care este văzută şi tratată
medicina sportivă în România. Dacă SUA şi tările
cele
mai civilizate din Europa, dar nu numai acestea, acordă o atenţie
deosebită formării medicilor în specialitatea medicină
sportivă, la noi Ministerul Sănătaţii, sub pretextul
îngrijorării
în ceea ce priveşte soarta medicilor din această specialitate
care ar opta să-şi desfăşoare activitatea intr-o tară în
care specializarea lor nu este recunoscută, desfiinţează curicula
de învăţământ în această specialitate.
Decizia, criticată de cei care au o
perspectivă mai largă
legată de implicaţiile pe care efortul fizic, în general, si
cel sportiv, în special, le au asupra sănătaţii organismului
uman, vine în totală contradicţie cu preocupările
specialiştilor din medicina sportivă europeană şi ale
reprezentanţilor Uniunii Europene a Specialităţilor Medicale care
depun eforturi pentru acceptarea acestei specialităţi medicale
în
toate ţările Uniunii Europene.
În acest context,
cred că
este necesară o rememorare a eforturilor derulate pe plan european,
în Uniunea Europeană, pentru generalizarea specialităţii de
medicină sportivă.
Procesul
de
recunoastere a
specialităţii de medicină sportivă în UE a fost prezentat
de catre prof. Norbert Bachl, preşedintele EFSMA, la Congresul EFSMA
din Cipru, în 2005. Prezentăm, în continuare,
câteva
din etapele necesar să fie parcurse pentru recunoaşterea
specialităţii de medicină sportivă în UE, aşa cum au fost
expuse de prof. Bachl.
Cu ocazia întâlnirii
reprezentanţilor Federaţiei Europene a Asociaţiilor de Medicină
Sportivă (EFSMA) şi cei ai Uniunii Europene a Specialităţilor
Medicale (UESM), din 26 iulie 2005, de la Bruxelles, la care au
participat prof. Pigozzi, dr.Debruyne si secretarul general al UESM,
dr. Bernard Maillet, in timpul discuţiilor a rezultat ca la momentul
respectiv în Uniunea Europeana erau recunoscute 52 de
specialităţi medicale. În 15 ţări din Europa medicina
sportivă este recunoscută ca specialitate medicală şi în 19
ca subspecialitate. În UE specialitatea este recunoscută in 9
ţări, iar în 6 există ca subspecialitate.
În
prezent, pentru ca o specialitate să fie recunoscută în UE
(la acel moment existau 25 de ţări) este necesar ca 2/5 din ţările
membre UE să o recunoască, în cazul medicinii sportive cel
puţin 10 ţări. Procedura este destul de complexă, cele doua
cincimi fiind considerate o precondiţie.
Pentru facilitarea
procedurilor s-a sugerat la intalnirea mai sus amintită să se
creeze un comitet de cooperare multidisciplinară, MJC pe medicină
sportivă (Multidisciplinary Joint Committee on Sport Medicine), ca o
propunere a uneia dintre secţiunile deja existente ale UESM catre
Comitetul de Conducere. În general, secţiunile pot fi create
în UESM daca o specialitate este recunoscuta de cel puţin 1/3
din ţările membre ale UEMS, şi aceasta este menţionată pe lista
Comisiei Europene.
Scopul principal al unui MJC este de a
imbunătăţii relaţiile dintre diferitele secţiuni ale UESM în
scopul armonizării programelor educaţionale. La nivelul
secţiunilor, fiecare ţară are doi delegaţi desemnaţi de
Societatea Medicală Naţională, reprezentând ţara în
Consiliul de Conducere al UEMS. Consiliul de Conducere are toată
puterea decizională şi este format din ţările membre cu drepturi
depline ale UE şi ţările asociate; numai prima categorie de membri
are drept de vot.
Prin propunerea de armonizare a programului de
pregatire in specialitate, medicina sportivă işi poate întări
poziţia în Europa. Acesta va fi scopul nou formatului MJC.
Din
acest punct de vedere, prof. Donner, preşedintele Secţiunii de
Pneumologie, a adresat UEMS, la 18 august 2005, o scrisoare
în
care propune crearea MJC pe medicină sportivă, cu scopul de a fi
inclusă ca punct pe agenda intâlnirii Consiliului de
Conducere
care urma sa aibă loc la Munchen, pe 20-22 octombrie 2005.
MJC
va fi compus din doi delegţi din fiecare secţiune interesată să
se implice în această problemă şi dintr - un numar egal de
reprezentanţi ai EFSMA pentru a constitui o comisie care va
participa la evaluarea cererilor de acreditare ce vor fi depuse.
Această comisie va raspunde de promovarea medicinii sportive
în
interiorul UEMS. Mai mult, comitetul va dezvolta un program armonizat
de pregătire a specialiştilor în medicină sportivă. Ca pas
urmator, această curriculă de învăţământ armonizată
va fi acceptată de autoritaţile naţionale ale ţărilor membre ale
UEMS care au deja medicină sportivă ca specialitate medicală sau
doresc sa o infiinţeze. Dacă proporţia de 2/5 din ţările membre
ale UE este întrunită, procesul recunoaşterii specialităţii
de către Comisia Europeană a UE va fi declanşat.
De
menţionat, că de la
momentul
întâlnirii reprezentanţilor EFSMA şi UEMS, din
iulie
2005, planul de acţiune propus a fost urmat întocmai.
În
prezent, există un Comitet Multidisciplinar pe Medicină Sportivă a
carei comisie reprezentativă acţionează în sensul
armonizării curiculei de învăţământ în
medicina
sportivă şi al recunoaşterii acestei specialitaţi in toate ţările
UE. Urmatoarea întâlnire a MJC este programată
pentru 30
septembrie 2006, la Bruxelles.
Prin integrarea Romaniei şi
Bulgariei la 1 ianuarie 2007 în UE precondiţiile
recunoaşterii
specialităţii de medicina sportiva vor fi total indeplinite. Să
sperăm că nu tocmai Romania va crea dificultăţi acestui proces
care este în plină desfăşurare.
|
