Sinovita de sold la copil

Publicitate

Sinovita de sold la copil

INTRODUCERE

Centura pelvină se continuă cu membrul inferior prin intermediul şoldului, care reprezintă segmentul intermediar plasat între importanta masă a trunchiului şi masa membrului inferior. Şoldul, cea mai mare articulaţie a corpului (16 cm) este stucturat pentru a sprijini în ortostatism şi mers (faza de prepulsie) şi pentru oscilaţie (faza de pendulare). Şoldul este cea mai profundă articulaţie, fiind acoperit în mase mari musculare, care protejează articulaţiile de traumatisme directe.
Articulaţia soldului la om indeplineşte funcţii complexe, de suport a greutăţii corporale, permiţând în acelaşi timp, deplasarea corpului. Odata cu trecerea la staţiunea bipedă, această articulaţie şi-a readaptat anatomia şi fiziologia prin creşterea robusteţei şi a mobilitaţii. În jurul acestei articulaţii s-au dezvoltat cei mai puternici muşchi, pentru a asigura stabilitatea perfectă, contenţia suprafeţelor osoase si menţinerea poziţiei verticale a corpului.

Elemente de patologie generală în sinovita de sold Sinovita tranzitorie este cunoscută pe plan internaţional sub mai multe denumiri cum ar fi: şold inflamat, sinovită toxică sau sinovită nespecifică. Sinovita tranzitorie poate produce durere considerabilă, dar este auto-limitată, deobicei în stare benignă. In afară de şold mai pot fi afectate şi alte articulaţii.

Etiologia bolii rămâne necunoscută, dar unele studii asociază 6% dintre cazuri că fiind de natura traumatică. O relaţie cauzală cu o reacţie alergică la un agent infecţios a fost sugerată, dar nu şi dovedită. În 1996 John J. Hart a demonstrat, într-un studiu, o creştere de până la patru ori a volumului substanţelor virale în cazul a 45% dintre pacienţii cu sinovită tranzitorie. Studiul a mai relevat faptul că 43% dintre pacienţi prezentau o creştere a nivelului de interferon concordantă cu prezenţa unei infecţii virale în organism(ex. amigdalita steptococică). Până astăzi, aceasta este cea mai concludentă dovadă ce intreţine varianta unei etiologii virale în siovita tranzitorie. În sinovita de sold sunt afectaţi prioritar copiii (fete/baieti) cuprinşi între 3 şi 7 ani, mai rar intre 8 şi 12 ani, dupa 12 ani este o raritate. Statisticile releva faptul că baieţii sunt afectaţi cu 50% mai mult decat fetele. Adulţii sunt foarte rar afectaţi. Diagnosticul bolii este unul de excludere, iar această afecţiune trebuie distinsă rapid şi precis de alte tulburări ce necesită un tratament prompt şi definitv. Radiografiile iniţiale pot indica semnele bolii Legg-Calve-Perthes, dar este foarte importanta excluderea unei artrite septice, afecţiune cu un potenţial distrugător, ce necesită intervenţie chirurgicală.

Semnele clinice
Semnele clinice nu sunt specifice. Ele pot apăsa pe un şold suferind sau pe un şold perfect sănătos. Durerea se instalează de obicei brusc (mai rar debutul este progresiv) fiind resimţită inghinal, la fesă, pe partea internă a coapsei, iradiind până partea internă a genunchiului. Starea generală poate fi insoţită de o uşoară febră. Durerea se instalează de obicei noaptea, dar apare şi la mers. Mişcările de adductie şi abducţie ale membrului inferior sunt dificil de executat pentru copil. Copilul prezintă uşoară şchiopătare la mers şi oboseală. Examenul clinic evidenţiază limitarea abducfiei şi a rotaţiei interne. Alteori nu există nici o simptomatologie; descoperirea afecţiunii fiind întâmplătoare cu ocazia radiografiei efectuate cu pentru altă cauză. Acest fapt este probat şi de existenţa cazurilor bilaterale care se prezintă pentru simptomatologie survenită la un singur şold, iar radiografia de bazin arată leziuni şi la celălalt şold.

Simptomatologia, în general discretă, însoţită de o stare generală bună, explică întârzierile de diagnostic, părinţii sperând în rezolvarea în timp a ceva pasager.

Diagnostic diferential

Artrita septică
Coxalgia
Boala Legg-Calve-Perthes Este o afecţiune cu manifestare clinică identică, având aceeaşi imagine rodiolagică cu sinovita acuta tranzitorie. În acest caz este însă vorba, pe parcurs, de o necrozare ischemica a capului femural.
Artrita juvenilă
Displazia şoldului

Evoluţie
Intre 2/3 şi 3/4 dintre pacienţi se recuperează complet după maxim 14 zile fără complicaţii. Mai pot reveni însă simptome mai puţin severe în urmatoarele săptămâni.
Rata recidivelor este situată intre 4% şi 17%, cele mai des aparând în primele 6 luni.

Complicaţii

    * Episoade periodice caracterizate de aceleaşi simptome;
    * Coxa magna, poate aparea până la 30% dintre pacienţi în primul an de la debutul bolii. Coxa magna conduce la displazia plafonului acetabular şi subluxatie;
    * Slabe modificări degenerative ale gâtului femural
    * Boala Perthes, se poate dezvolta la 1%-3% dintre pacienţi după un episod de sinovită.
Nu există un risc major de artrită cronică juvenilă, dar totuşi poate aparea un risc uşor crescut pentru dezvoltarea osteoartritei la vârsta adultă.

IMPORTANT

Kinetoterapia şi mijloacele ajutătoare acesteia ocupă rol şi loc foarte important în planul general de tratament al sinovitei de sold.

Tratamentul poate da rezultate foarte bune în special atunci pacientul se prezintă fără ezitare la medic pentru un control detaliat, astfel facilitând stabilirea unui diagnostic în fază incipientă.

Continuarea tratamentului recuperator la sala de kinetoterapie şi la bazinul de hidrokinetoterapie va contribui la îmbunătăţirea funcţionalităţii şoldului.

Întocmirea şi respectarea unui program de kinetoterapie la domiciliu precum şi tratamentul periodic în staţiuni balneoclimaterice vor preveni apariţia coxartozei la vârsta adultă.

Bibliografie

Apostol L., Vlad T., Ţopa E., Roman I., “Bazele teoretico-metodice ale kineziterapiei, Evaluarea neuromioartrokinetică; Evaluarea funcţională cardiorespiratorie, Editura Omnia 1992.
Baciu C., “Anatomia funcţională şi biomecanica aparatului locomotor”, Editura Sport turism, Bucureşti, 1977
Baciu C., Semiologia clinică a aparatului locomotor. Bucureşti, 1975
Cristea, “Kinetoterapie pre şi postoperatorie”, Ed. Medicală, Bucureşti 1981
Cristu Leonida, “Leziuni fracturare ale oaselor diafizare ale membrelor la copii”, Editura Medicala, Bucureşti, 1988.
Denischi A., Medrea O., Panait M., “Fiziopatologia sechelelor post-traumatice ale membrelor”, Bucureşti, 1972
Ifrim M., G. Niculescu, “Compendiu de anatomie”, Editura ştiinţifică şi enciclopedică-Bucureşti 1988
Ionescu Adrian N., “Gimnastica medicală”, Editura ALL, Bucuresti, 1994.
Prof. Dr. G. Dan - Ortopedie neuromotorie U.M.F., 1996
Moţet Dumitru, “Psihopedagogia recuperării”, Ed. Pro Humanitate, Bucureşti 2001
Proca E., “Patologie chirurgicală volumul 3, Ortopedia”, Editura medicală, Bucureşti, 1988
Robănescu N., “Readaptarea copilului handicapat fizic”, Ed. Medicală Bucureşti, 1976.
Sbenghe T., “Recuperarea medicală a sechelelor posttraumatice ale membrelor”, Ed. Medicală, Bucureşti 1981
Teleki, Boican, Dumitrescu, “Recuperarea prin mijloace flzicale în sechelele post-traumatice ale membrelor”, Bucureşti 1976
Voiculescu, I. C. Petricu, “Anatomia şi fiziologia omului, ediţia a IV-a”, Editura Medicală, Bucureşti 1971
T. Z Sbenghe, “Kinetoterapie profilactică, terapeutică şi de recuperare”, Bucureşti 1994, reeditată.

8 septembrie 2007

Alexandru Lefter

Materialul publicat reprezinta opinia autorului si se incadreaza in standardele stiintifice acceptate la momentul publicarii, dar stiinta este in permanenta schimbare si de aceea MedicinaSportiva.Ro nu poate garanta ca informatia este completa, actuala sau ca nu contine erori; materialul nu constituie si nu substituie consultatia medicala; de aceea folositi acest material doar pentru informare si nu pentru autodiagnosticare sau autotratament - in cazul in care aveti suspiciuni in ceea ce priverste starea Dvs. de sanatate - adresati-va medicului de specialitate.
Pentru alte intrebari - adresati-va autorului.

Materialul prezentat poate suferi modificari ulterioare.

top