Acest website utilizeaza cookies! Despre confidentialitate!. Close (auto)
www.pansportmedical.ro - PanSport Medical - Medicina Sportiva
Policlinica Vitan - Cabinetele Medicale Grupate Vitan
Newsletter Medicina Sportivawww.medicinasportiva.ro
Societatea Romana de Medicina Sportiva


HOME CONTACT DESPRE NOI
FORUM Cum sa?...



 


Sinovita de sold la copil

Obiective şi mijloace generale în recuperarea şoldului afectat
Relaxarea
Combaterea durerii
Combaterea inflamatiei articulare
Dezvoltarea stabilităţii
Dezvoltarea mobilităţii şoldului
Reeducarea mersului






Sinovita de sold la copil

Obiective şi mijloace generale în recuperarea şoldului afectat


Obiective:
I Relaxarea
Este obiectiv de primă importanţă în recuperarea funcţională a şoldului la copil. Relaxarea se adresează atât stării de tensiune, musculară cât şi stării psihice tensionate datorită atmosferei de spital. Relaxarea se poate obţine prin exerciţii de destindere musculară şi generală repartizate în două grupe:

Metode statice:
Relaxarea progresivă, după Jacobson
Training autogen după Schultz
  • Relaxarea progresivă după Jacobson - presupune învăţarea controlului tonusului muscular propriu, pornind de la contracţii musculare după o schemă determinată ce vizează anumite părţi ale corpului în următoarea ordine: extremităţile superioare, inferioare, abdomen, regiunea paravertebrală, torace şi facies
  • Training autogen, după Schultz - are drept scop reducerea stimulilor tonici şi motori în inducerea unei stări de autosugestie prin concentrare susţinută. Ea cuprinde luarea la cunoştinţă a greutăţii şi căldurii (musculatura) concentrare pe ritmul respirator (respiraţia) senzaţia de căldură în regiunea abdominală, concentrarea pe ritmul cardiac, senzaţia de frig în regiunea frontală.

  • Metode dinamice:


    Eutonia după Gerda Alexander
    Biofeed-back

  • Eutonia după Gerda Alexander - presupune conştientizarea corpului pe plan dinamic şi static, precum şi luarea la cunoştinţă a dinamicii corpului în spaţiu.
  • Relaxarea musculară după metoda bio Feed-back se realizează cu ajutorul unui electromiograf care înregistrează tensiunea musculară şi transmite informaţia sub forma unui semnal virtual sau acustic ceea ce permite pacientului recunoaşterea tonusului său, facilitând astfel relaxarea musculară.
  • II Combaterea durerii
    Durerea articulaţiei şoldului poate avea originea în oricare dintre elementele constitutive articulare şi periarticulare Combaterea durerii este obiectiv important în planul de recuperare, deoarece poate crea neofuncţie. Durerea poate fi tratată folosind:
    1. Curenţii de joasă frecvenţă
    2. - curenţii diadinamici
      - curenţii Trobert
      - curentul galvanic
    3. Căldură locală-parafină
    4. Unde scurte
    5. Masajul-netezirea
    6. Masajul reflexogen

    III. Combaterea inflamatiei articulare

    Este uneori prezentă, constituind o sursă continuă a durerilor. In lucrare, principalele mijloace folosite în această direcţie au fost:

    • Repausul şi tracţiunea în ax-scad presiunea intraarticulară.
    • Masajul cu antiinflamatoare locale (AINS). Se insistat pe zona inghinală şi fesieră.
    • Vibromasajul

    IV. Dezvoltarea stabilităţii
    Acest obiectiv a fost realizat prin exerciţii izotonice şi izometonice. Acestea vor fi prezentate în partea personală din experiment. Dezvoltarea stabilităţii constituie obiectiv primordial în recuperarea membrului inferior. Se va evita dezvoltarea forţei adductorilor şi psoasului.

    V. Dezvoltarea mobilităţii şoldului

    Dezvoltarea mobilităţii se realizeaza prin:
    tracţiuni în ax
    mobilizări pasive
    mobilizări autopasive
    mobilizări activo-pasive
    mobilizări active
    hidrokinetoterapia
    Se vor evita adducţiile accentuate şi rotaţia accentuată a şoldului pentru a nu se produce o luxaţie. Toate programele de recuperare, folosind mijloacele de mai sus, vor fi prezentate în partea personală.

    VI. Reeducarea mersului
    Reprezintă obiectivul final. Acest obiectiv s-a realizat la bazinul de Hidrokinetoterapie şi la sală. Programele de kinetoterapie vor fi prezentate în partea personală. Kinetoterapia nu se mai mulţumeşte cu o adaptare funcţională fie ea şi maximă, ci caută să obţină restituţia mişcării la normal sau cât mai apropiat de normal. în cazul continuării recuperării funcţionale la sală, nu trebuie uitată mecanoterapia. Această se realizează cu ajutorul aparatelor fixe. Este folosită atât pentru kinetoterapia pasivă cât şi pentru cea activă. In primul caz mecanoterapia uşurează mişcarea până la executarea ei pasivă, iar în al doilea caz se opune efortului încărcând rezistenţa ce trebuie întinsă de forţa muşchilor.


    Masajul – este un alt mijloc necesar. Este unul din mijloacele terapeutice cele mai vechi.
    Prof. Dr. Doc. Adrian Ionescu definea masajul ca:  "Ansamblul de acţiuni sistematice manuale sau mecanice exercitate asupra părţilor moi ale corpului, capabile să producă efecte fiziologice şi terapeutice utile organismului". Masajul are acţiune trofică asupra masei musculare:
    • îmbunătăţeşte circulaţia sanguină şi limfatică ajutând la eliminarea hiperemiei pasive şi a cataboliţilor;
    • stimulează contracţia fibrelor musculare mărindu-le excitabilitatea. Masajul se recomandă înaintea şedinţelor de kinetoterapie.

    Hidrokinetoterapia
       Este un alt mijloc folosit în tratament. Temperatura apei: 35-37°C. Acţiunea hidroterapiei se referă nu numai la modificările produse asupra temperaturii tegumentelor şi a circulaţiei periferice, ci şi asupra metabolismului în general. Hidrokinetoterapia a fost folosită atât în căzile individuale cât şi în bazinul colectiv de hidrokinetoterapie. Aici se execută kinetoterapia pasivă, activă, şi activă cu rezistenţă.
       Avantajul hidrokinetoterapiei constă în posibilităţile mărite de mişcare pe care le acordă scufundarea în apă a diferitelor segmente de membru sau a corpului ca întreg; conform principiului lui Arhimede hidrokinetoterapia face posibilă reeducarea activă a unor grupe musculare care în aer liber nu sunt capabile nici să schiţeze mişcarea. Pentru muşchii cu oarecare forţă intensitatea mişcărilor executate în apă este reglată de rezistenţa pe care o opune aceasta.

    Contraindicaţiile Hidrokinetoterapiei:
      • bolile de inimă
      • astmul bronşic
      • bolile infecţioase în stadiul acut
      • epilepsia
      • plăgile deschise
    Fangoterapia
      Nămolurile fie provenite din descompunerea florei şi faunei din anumite lacuri, cum este cel de la Techirghiol, fie de origine vulcanică cum este cel de la 1 Mai sunt recomandate la externarea  din spital.

    Helioterapia
       Este recomandată la externare. Razele ultraviolete au o importantă acţiune biologică. Importante ca expunerea să se facă gradat, începând cu câteva minute şi continuând cu expunerea totală a suprafeţei corpului mărind doza de expunere de la o zi la alta. Se recomanda cura heliomarină dar şi băile sulfuroase.


    Bibliografie
  • Apostol L., Vlad T., Ţopa E., Roman I., “Bazele teoretico-metodice ale kineziterapiei, Evaluarea neuromioartrokinetică; Evaluarea funcţională cardiorespiratorie, Editura Omnia 1992.
  • Baciu C., “Anatomia funcţională şi biomecanica aparatului locomotor”, Editura Sport turism, Bucureşti, 1977
  • Baciu C., Semiologia clinică a aparatului locomotor. Bucureşti, 1975
  • Cristea, “Kinetoterapie pre şi postoperatorie”, Ed. Medicală, Bucureşti 1981
  • Cristu Leonida, “Leziuni fracturare ale oaselor diafizare ale membrelor la copii”, Editura Medicala, Bucureşti, 1988.
  • Denischi A., Medrea O., Panait M., “Fiziopatologia sechelelor post-traumatice ale membrelor”, Bucureşti, 1972
  • Ifrim M., G. Niculescu, “Compendiu de anatomie”, Editura ştiinţifică şi enciclopedică-Bucureşti 1988
  • Ionescu Adrian N., “Gimnastica medicală”, Editura ALL, Bucuresti, 1994.
  • Prof. Dr. G. Dan - Ortopedie neuromotorie U.M.F., 1996
  • Moţet Dumitru, “Psihopedagogia recuperării”, Ed. Pro Humanitate, Bucureşti 2001
  • Proca E., “Patologie chirurgicală volumul 3, Ortopedia”, Editura medicală, Bucureşti, 1988
  • Robănescu N., “Readaptarea copilului handicapat fizic”, Ed. Medicală Bucureşti, 1976.
  • Sbenghe T., “Recuperarea medicală a sechelelor posttraumatice ale membrelor”, Ed. Medicală, Bucureşti 1981
  • Teleki, Boican, Dumitrescu, “Recuperarea prin mijloace flzicale în sechelele post-traumatice ale membrelor”, Bucureşti 1976
  • Voiculescu, I. C. Petricu, “Anatomia şi fiziologia omului, ediţia a IV-a”, Editura Medicală, Bucureşti 1971
  • T. Z Sbenghe, “Kinetoterapie profilactică, terapeutică şi de recuperare”, Bucureşti 1994, reeditată.

  • 8 septembrie 2007
    Materialul publicat reprezinta opinia autorului si se incadreaza in standardele stiintifice acceptate la momentul publicarii, dar stiinta este in permanenta schimbare si de aceea MedicinaSportiva.Ro nu poate garanta ca informatia este completa, actuala sau ca nu contine erori; materialul nu constituie si nu substituie consultatia medicala; de aceea folositi acest material doar pentru informare si nu pentru autodiagnosticare sau autotratament - in cazul in care aveti suspiciuni in ceea ce priverste starea Dvs. de sanatate - adresati-va medicului de specialitate.
    Pentru alte intrebari - adresati-va autorului.
    Materialul prezentat poate suferi modificari ulterioare.

    top
     
     
     

    Aceso Suport
    Web Suport

    www.medicinasportiva.ro
    Online din
    23 martie 2006
    Google
    www  www.medicinasportiva.ro
    www.medicinasportiva.ro

    Website Statistics
    Copyright© MedicinaSportiva.Ro & Parteneri. Toate drepturile rezervate.