Acest website utilizeaza cookies! Despre confidentialitate!. Close (auto)
www.pansportmedical.ro - PanSport Medical - Medicina Sportiva
Policlinica Vitan - Cabinetele Medicale Grupate Vitan
Newsletter Medicina Sportivawww.medicinasportiva.ro
Societatea Romana de Medicina Sportiva


HOME CONTACT DESPRE NOI
FORUM Cum sa?...



 



Metoda Halliwich

 
   Conceptul sau metoda Halliwich deriva de la numele scolii Halliwich pentru fete, Southgate, Londra, fiind creata în 1949 de profesorul James McMillan. Conceptul Halliwick este o cale de acces spre instruirea tuturor oamenilor, în special a celor cu dificultati de invatare sau cu deficiente fizice prin care să poată participa la activitati, să se miste independent in apa, să inoate. Principiile hidrodinamice afecteaza comportamentul corpului uman in apa, asigurand posibilele beneficii ale hidroterapiei asupra corpului.








Metoda Halliwich

Andrişoaia Ana-Maria
Studenta,
Universitatea ‘Al. I. Cuza’, Iaşi, Secţia: Kinetoterapie.

Cuvinte cheie: concept, fază, inot, metoda.

Introducere

Conceptul sau metoda Halliwich derivă de la numele scolii Halliwich pentru fete, Southgate, Londra, fiind creată în 1949 de profesorul James McMillan. Conceptul Halliwick este o cale de acces spre instruirea tuturor oamenilor, în special a celor cu dificultăţi de învăţare sau cu deficienţe fizice prin care să poată participa la activităţi, să se mişte independent în apă, să înoate. Principiile hidrodinamice afectează comportamentul corpului uman în apă, asigurând posibilele beneficii ale hidroterapiei asupra corpului.

Această metodă are următoarele efecte dinamice:

• metoda Halliwick pune accentul pe abilitate şi nu pe dizabilitate;
• facilitează adaptarea în apă;
• dezvoltă înţelegerea individului despre ideea de a se afla în apă;
• asigură mişcarea în apă pentru fiecare persoană în parte;
• acordă o atenţie deosebită controlului respiraţiei;
• foloseşte echilibrul şi poziţia de siguranţă în apă fără utilizarea echipamentelor de plutire;
• promovează încrederea, relaxarea şi plăcerea de a fi în apă;
• foloseşte dinamica de grup şi jocurile în vederea motivaţiei.

Principala noutate a metodei este ca nu utilizează dispozitive plutitoare, pentru că acestea dau o falsă senzaţie de siguranţă deficientului şi alterează caracteristicile senzaţiilor oferite de apa, învăţarea se face cu ajutorul unei persoane apropiate înotătorului.


  Metoda Halliwich

Metoda Halliwich conţine patru faze distincte în adaptarea la mediul acvatic ce înglobează zece puncte metodice:

  1a Faza – Adaptarea mentală (fizică):

Obiective:

    • încrederea în mediul acvatic;
    • adaptarea mentală;
    • trecerea de la poziţia verticală la cea orizontală;
    • detaşarea psihică;

Adaptarea schemei corporale la mediul acvatic, organizarea sau reorganizarea sensibilităţii tactile, kinestezice si vizuale;

Etapa de lucru:

  • primele noţiuni de respiraţie
  • mişcare pe verticală
  • tehnica rotaţiei verticale

  2a Faza – Rotările:

Obiective:

    • controlarea respiraţiei in mediul acvatic;
    • mobilitate şi echilibrul pe orizontală;

Învăţarea întoarcerilor corpului în apă, dobândirea unui echilibru fizic şi mental capabil de modificări la efecte opuse de gravitaţie şi impulsie.

Etapa de lucru:

  • rotare verticală;
  • rotare laterală;
  • rotare combinată;
  • scufundare cu ajutor;

  3a Faza – Plutirea şi Impulsia:

Obiective:

    • independenta la plutire si scufundare;
    • controlul respiraţiei la scufundare;
    • fluctuaţie în situaţii de turbulentă a apei;
    • fluctuaţie în echilibru.

Abilitatea sau capacitatea obţinerii unei poziţii orizontale independent stabilă sau cel puţin asemănătore în prezenta forţelor perturbatore a mişcării în apă.

Etapa de lucru:

  • activităţi pentru dobândirea siguranţei în apă;
  • plutirea cu şi fără turbulenţa apei;
  • activităţi sub apă;
  • scufundarea pentru deprinderea sprijinului.

  4a Faza – Propulsia:

Obiective:

    • ritmul respiraţiei adaptat la tehnica de propulsie;
    • dobândirea unei tehnici de propulsie.

Să fie competent să creeze şi să folosească mişcarea pentru a controla sau mişca corpul în apă, pentru a schimba forma, stabiliza sau alterna poziţiile în apă.

Etapa de lucru:

  • deplasarea sau mişcarea în situaţii de turbulentă a apei;
  • forme de propulsie adecvate capacităţilor înotătorului;
  • mişcarea de baza.

   Cele 10 puncte ale metodei Halliwich:


1. Adaptarea mentală

Metoda sugerează ideea că înotătorul trebuie întâi să se acomodeze cu apa, apoi să înveţe să-şi schimbe poziţia în apă astfel încât în permanenţă să poată respira. Un exerciţiu de adaptare mentală este compararea respiraţiei şi mişcării în apă cu cea de pe uscat.





2. Eliberarea


Este un proces prin care pacientul învaţă sa fie independent fizic şi psihic. Independenta creşte treptat, în paralel cu progresul tehnicilor dobândite de înotător. Este o forma de disciplina, atât pentru înotător cat şi pentru îndrumător.





3. Controlul rotaţiei verticale / transversale



Realizarea şi controlul tuturor mişcărilor pe verticală, se face în jurul pelvisului, considerat ax transversal. Mişcarea implică controlul capului şi respiraţiei.


4. Controlul rotaţiei in plan sagital / lateral

Realizarea şi controlul oricărei mişcări in plan lateral, se face in jurul coloanei vertebrale, considerată ax longitudinal. Poate apărea în ortostatism, menţinând orizontalitatea.





5.Controlul rotaţiei longitudinale

Abilitatea de a controla orice rotaţie făcută într-o axă sagito-frontală (longitudinală).







6. Controlul rotaţiei combinate

Realizarea şi controlul mişcărilor ce se efectuează simultan în poziţia vertical şi lateral, permiţând, înotătorului să obţină o poziţie stabilă în apă, cu posibilităţi de control asupra respiraţiei. Prima rotaţie mixtă obţinută ar fii aceea care permite înotătorului, după intrarea în apă sau scufundare, dobândirea unei poziţii de siguranţă respiratorie proiectând capul spre înapoi pentru a aduce corpul la plutire, favorizând astfel respiraţia.




7. Impulsia

Înotătorul trebuie să fie în condiţia de a explora fundul piscinei şi de a simţi sub alta formă efectele apei asupra corpului său. Metoda presupune jocuri în care înotătorul să simtă şi să înţeleagă utilizarea impulsiei.





8. Echilibru în imobilitate

Utilizarea tuturor tehnicilor dobândite duce la capacitatea de a menţine corpul la suprafaţă, relaxat, anulând orice efect de turbulentă sau de alte perturbări. Înotătorul trebuie să valorifice şi să înveţe cum să obţină siguranţa personală.





9. Dispozitiv plutitor glisant

Un dispozitiv plutitor este mişcat în apă pe sub înotător, de către instructor, fără ca acesta să aibă vreun contact fizic cu persoana deficientă. Înotătorul trebuie să controleze rotaţiile nedorite, fără a face mişcări de propulsie.













10. Mişcarea de bază

Înotătorul cu deficientă are, în general, membrele superioare mai funcţionale decâtmembrele inferioare. În acest caz au o acţiune motorie mai eficientă, de aici procurând primele mişcări de bază.

Când pacientul se acomodează cu apa, mişcările capului şi ale membrelor vor fi mai ample, mâinile fiind aduse deasupra apei pana în apropierea capului. Pentru a preveni scufundarea extremităţii cefalice când braţele se află deasupra apei, pacientul trebuie să relaxeze extensorii gâtului pentru o secundă sau două.



  Concluzii:

  • Este foarte important ca pacientul să realizeze cerinţele fiecărei faze, înainte de a trece la următoarea.
  • Ajutorul şi asistenţa trebuiesc date doar când acestea sunt necesare.
  • Metoda se bazează pe încrederea în beneficiile care pot rezulta din activităţile în apă. Aceste beneficii incluzând aspecte fizice, personale, sociale şi terapeutice.
  • Stabileşte criteriile de bază pentru învăţarea înotului.
  • Conceptul a influenţat tehnicile hidroterapeutice şi s-a transformat într-un exerciţiu terapeutic special.

  Bibliografie :

  1. „Metodo Halliwich”, Cursul 49, 2004, Opcao Deficientes, Instituto superior da Maia, Portugal.
  2. International Haliwich Association, www.halliwich.org.uk, Anglia.
  3. Şcoala speciala transilvania, www.sctransilvania.hum.ro, Cluj-Napoca.

30 ianuarie 2007

Ana-Maria Andrisoaia
 
Materialul publicat reprezinta opinia autorului si se incadreaza in standardele stiintifice acceptate la momentul publicarii, dar stiinta este in permanenta schimbare si de aceea MedicinaSportiva.Ro nu poate garanta ca informatia este completa, actuala sau ca nu contine erori; materialul nu constituie si nu substituie consultatia medicala; de aceea folositi acest material doar pentru informare si nu pentru autodiagnosticare sau autotratament - in cazul in care aveti suspiciuni in ceea ce priverste starea Dvs. de sanatate - adresati-va medicului de specialitate.
Pentru alte intrebari - adresati-va autorului.
Materialul prezentat poate suferi modificari ulterioare.


 

 

Aceso Suport
Web Suport

www.medicinasportiva.ro
Online din
23 martie 2006
Google
www  www.medicinasportiva.ro
www.medicinasportiva.ro

Website Statistics
Copyright© MedicinaSportiva.Ro & Parteneri. Toate drepturile rezervate.